23 ian. 2009

vineri noapte pe la pranz

in viata ei reala, ilinca dima e un personaj de carte, un pseudonim ales acum opt ani si ceva ca sa'mi semneze articolele mai putin serioase. suprinzator, intrucatva, pentru ca in panza de paianjen diana slavu era personajul in care mi'am regasit multe trairi, nu ilinca. dar fara ilinca... n'ar fi existat cartea.

ani la rand am cumparat panzele de paianjen din anticariate si le'am daruit (la fel si poeziile lui anghel dumbraveanu - aparitii cu mult mai rare, deci mai pretioase cumva) si ma amuz ca taman exemplarul meu (editia din '68) e dezintegrat, rupt in trei, de la atata citit si recitit. varianta editiei de la editura tango (desi salutara ca aparitie) imi displace pentru ca e mica, meschina, inghesuita - sorry, alice!

imi regasesc iubirile si tristetile in caietele dianei... si de fiecare data altfel. misteriosul petre barbu, si bietul alex, atat de firesc nefericit si apoi frivol, alaturi de cosette, la film, si iar nefericit ca un caine, jucand table cu michi, inginerul stangaci. bucurestii interbelici imi plac cu mult mai mult decat orasul contemporan, digul mangaliei cu muzica de patefon mi'e mult mai aproape ca stil decat invalmaseala de azi. de plaja pustie de la balcic nici nu mai zic. de'aia prefer sfantul gheorghe si sulina ca destinatie marina. acolo plaja e inca pustie.

cella serghi, autoarea, a fost prietena cu mihai sebastian si camil petrescu. m'am amuzat cautand in cartile celor trei portretele prietenilor. dar nu, doamna T nu era cella, era actrita leni caler.

azi noapte am citit accidentul lui sebastian. nu stiu de ce abia noapte trecuta, am cartea de vreun an, da' presupun c'am asteptat sa'mi vina cheful de ea. am citit'o pe toata, m'am culcat la sase trecute. mi'a amintit de climatele lui maurois, tot o poveste pretext despre uitare si vindecare.

mi'a placut accidentul, desi usor transparenta ca pretext. mi'a displacut exagerarea concluziei de la final, cand nora il intreaba cine era fata blonda. oricum, nu cautam povestea ci atmosfera, uraciosul paul si rabdatoarea nora. cred ca fiecare a fost, pe rand, cand paul, cand nora. eu stiu c'am fost.

dar nu cred ca iubirile se vindeca in felul asta, intr'o saptamana de schi (sau poate pentru sebastian a fost asa de simplu, pricep c'a fost un mare si adesea iubitor de... frumos), nu iubirile alea gaunoase, pe care fiecare le burduseste cu sensuri si intelesuri mai ales atunci cand acestea lipsesc. o privire oarecare, uneori piezisa, o banala strangere de mana, un cuvant capata semnificatii ce pot fi redate pe de'a'ntregul numai intr'un roman fluviu. brrrr

ps si, din nou, dilema "se poate doar prietenie intre un barbat si o femeie?" eu zic ca da, insa (macar) unu' tre sa si'o asume ca atare.

18 comentarii:

miki spunea...

eu mereu am zis ca o sa citesc cartea dupa care te-ai semnat. deci daca o mai gasesti intr-un anticariat, te chem la petrecerea de casa nou :D sau poti sa i-o aduci marei sa i-o citesc!

Bianca spunea...

intre doi oameni,fie ei barbat si femeie, poate fi orice din ceea ce-si doresc amandoi...deci, de ce nu si doar prietenie

miki spunea...

oohh, my, bianca! ajunsesem sa cred ca sunt singurul om care cerde asta... cea mai apropiata varianta pe care o mai auzisem era ca pot fi prieteni, dar ca tentatia de a incerca va exista mereu.

Pisicot spunea...

Am recitit şi eu Accidentul acum câteva luni, după muuulţi ani. Şi l-am "văzut" altfel, evident.
Şi da, eu cred că unele iubiri se vindecă neconvenţional. Poate nu într-o săptămână la schi dar...

:)

Rareș spunea...

E bine când între o femeie și un bărbat există păreri diferite.

ruxa spunea...

miki, multumesc de invitatie :P

bianca (welcome!), amandoi, da. iata cheia succesului! :)

miki, de a incerca.. nu'mi place cum suna asta!

pisicot, n'am zis ca nu se vindeca ci doar ca nu asa, c'o saptamana la ski. poate doar pe principiul cui pe cui :)

ruxa spunea...

rares, ba nu e bine cand exista pareri in contextul la care faceam referire. daca exista pareri da cu virgula, perioada, si'alte detalii matematice.
(axioma e inca in vigoare)

Rareș spunea...

Avem păreri diferite :)

ruxa spunea...

sunt de aceeasi parere

Anonim spunea...

si totusi, ironia face ca totul sa fie efemer, chiar si cartea rup-ta in 3... chiar si noi. dupa noi, vor veni altii care sa ne citeasca , comenteze sau dezaprecieze mai ales semnele lasate pe nisip, ba chiar unii vor incerca sa le stearga pentru a si- le insusi ;)
ma intrebam, si ca peroana inteligenta cum te stiu... iti cer un raspuns la intrebarea: oare nu ii vor fi iertate pacatele nestiutorului daca ceea ce stie sa faca mai bine ne satisface nevoile?! (a se citi printre randuri) :)

Diana Adela Martin spunea...

mama mea mi-a ales numele dupa aceasta diana a cellei serghi... cel dintai caodu care m-a emotionat...

Cindereye spunea...

Salut! :)
Eu am o prietena. S-a intamplat sa fim asa de apropiati de mici, ca nu ma pot gandi la ea decat ca la o prietena (o sora de fapt). Alte prietene n-am avut, da nu-s eu etalon de prietenie, ca probabil nu-s foarte prietenos. :)
Nu cerd insa in urmatoarele:
- Iubito, tocmai am depasit etapa cu iubitu, si de azi (ori peste o vreme) suntem (doar) buni prieteni.
- Da iubitule... pardon, prietene. :)

ruxa spunea...

diana, welcome
si eu am o slabiciune pentru numele asta. si am si o colectie de diane, incepand cu cea mai buna prietena :)

ruxa spunea...

cindereye, salut!
nici eu n'as crede daca nu mi s'ar fi intamplat sa raman in relatii decente cu ecsii

Cindereye spunea...

Un coleg mi-o spus intr-o zi:
- Nu mai zice "M-am intalnit cu un prieten" ca ma innebunesti. Tie toti ti-s prieteni?
- Da cum sa zic?
- Zi si tu: M-am intalnit cu un amic.
- Ca sa stii tu care mi-s prieteni si care nu ... :)

Anonim spunea...

credeam ca doar eu citesc cella serghi...inca si inca si inca.... si panza mea de paianjen tot asa arata. desi mai am una...am primit-o cadou de la un prieten , a luat-o dintr-un anticariat si are autograful ei pe ea... scrie asa... "pentru laura sa ramai asa cum esti" culmea, numele meu e laura... nu stiu cui a fost adresata, dar am plans cand am primit-o cadou... :)

Diana Adela Martin spunea...

tac pe aici cu placere de ceva timp... :)

ruxa spunea...

laura, "car vous-etes triste", n'est ce pas? :)

diana, ei, atunci ma bucur ca ai si vorbit :)