25 feb. 2010

spre timisoara, cu drag!


timisoara e primul loc din romania in care m'am simtit ca acasa, si asta de cum am pus piciorul pe peronul din gara de nord, intr'un final de februarie 2002. ma aflam in orasul de pe bega cu treaba, o colaborare pentru reportajul unei televiziuni nemtesti. ma leaga niste amintiri cu adevarat speciale de acest oras iar printre ele se afla si un anume meci poli-dinamo, vazut pe stadion, intr'o atmosfera incendiara desi ploua cu galeata!

timisoara e aproape in alta tara si in primul rand asta se datoreaza oamenilor de'acolo. viata curge parca in alt ritm, iar eu, obisnuita cu mitocania bucurestilor, m'am simtit acolo ca'ntr'o oaza de civilizatie. in 2004 si in 2008 cand am revenit acolo, tot cu treaba, oamenii si locul n'au facut decat sa'mi intareasca impresia.

nu mi'i de mirare, deci, ca timisorenii au sarit in ajutorul lui daniel. mile, marieta, andrei, tudor, nebuloasa, tomata - sa ma iertati daca inca nu va cunosc si amintesc pe toti, o sa rezolvam curand "problema" asta! - s'au mobilizat si au organizat ditai evenimentul, concert, mancare si licitatie, mai ceva ca o armata de profesionisti intr'ale event managementului! ah, uite, pe blogul zanarimii apare TEAMisoara intr'o formula ceva mai completa.

au sarit in ajutor si adi hadean (dâng!) care o sa gateasca bun de tot, ca de obicei, si florin chilian (iubi, esti pe sufletul meu!) si zeci de alti oameni, zani si zane, care au donat obiecte de suflet si vor fi prezenti sambata seara de la ora 19 la hotel timisoara pentru o adevarata gala si tur de forta in acelasi timp. iar daniel va putea sa ne urmareasca online - ce bine!

eu, una, ma inclin in fata voastra, si vin sa va sustin! dar nu vin cu mana goala! am, de la cristi stefanescu (il stiti, pe twitter e @icst) si a sa doamna, o fotografie si un tablou, numai bune pentru licitat!
TEAMisoara, ne vedem sambata! sper, si cu o alta supriza faina! ca asa sunt zanele - mereu surprinzatoare! :)

PS pana la timisoara, insa, #zanarim diseara in club fire un eveniment Folk for Life. bucurestiul, se aude? ne vedem acolo!

20 feb. 2010

jazz for life


mai mult decat un concert, un adevarat spectacol pentru viata! in crama de la berestroika, evident neincapatoare si foarte calda (la propriu si la figurat) - noroc cu berea! asa a fost jazz for life, un eveniment organizat pentru daniel raduta.

emotii mascate cu zambete, ultimele pregatiri, chestii organizatorice (diana, vezi cum nu zic nimic despre peripetii?!), sorina, care e un bulgare de energie, oamenii locului si glumele sefului de sala care, pe langa bere, aducea si zambete pe fetele celor prezenti.

concertul a inceput cu let it be si apoi ne'a trecut cam prin toate genurile muzicale, de la jazz, la opera, samba, revolutionare (hasta siempre) si.. populare! de notat si cei trei care au acompaniat'o: columbianul fabian sanchez - percutie (foto), cubanezul raubel torres (bas) si peruanul gustavo alcantara la clape.


si sa nu uitam de guest starul copolovici care, daca se lasa de PR ori bucatarit, sigur poate face cariera pe scena, atat la impuse cat si la program liber de improvizatii pe tema data!


sorina are o voce de te'nnebuneste si'a reusit sa bage publicul in stare speciala de la prima piesa si pana la ultima, plus biiiiis, urale, batut din picioare si aplauze puternice!

cred ca cel mai emotionant moment (pentru mine, cel putin) a fost acela in care, cu daniel "prezent" prin telefon, toti cei de fata l'au aplaudat, incurajandu'l in acest fel - wow!

am vandut bilete, am dansat, m'am emotionat, am intalnit oameni faini si am reusit sa strangem 2200 de lei pentru daniel intr'o actiune offline organizata aproape exclusiv online!
foto si filmulete gasiti la piticu, cameramanul de serviciu :)

urmeaza alte doua evenimente pentru daniel, pe 27 la timisoara (detalii si la hadean pe blog) si pe 28 in bucuresti - detalii curand pe blogul clanului zanaresc
si, ah, era sa uit, anca bundaru si oana portase merg marti, pe 23, de la ora 22, la radio lynx sa vorbeasca despre sistemul sanitar in contextul cazului daniel raduta. emisiunea "trei ceasuri (g)rele" cu andi tutescu.

si mai am sa v'anunt si alte evenimente, pentru aceeasi cauza: romania saves ITself!

PS voila zana portase, baghetand magic: dâng!

14 feb. 2010

is there love in the air?


in loc de asta, daca tot sunteti in loving mood, dati un telefon:
0900900110 - si donati 10 euro
0900900115 - 5 euro

numerele sunt valabile doar in reteaua romtelecom, iar banii intra in contul lui daniel raduta. pentru ca el sa poata ramane alaturi de iubirea vietii lui, raluca, si alaturi de fiul lor care vine pe lume in vreo doua saptamani. haideti, ca se poate!

12 feb. 2010

despre zane. brave!

zanele, am invatat la cursul de imagologie, sunt niste fiinte (supranaturale) care fac fapte bune si uneori, doar uneori, se enerveaza. si'apoi vai de cel ce nu cedeaza!

al'fel, in viata lor civila, sunt niste fete, femei. cochete, dar cu temei.

irina, de exemplu, e ca ursu daca vrea. vorbeste ca mierea (daca nu te iei de ea). are o pasiune pentru pantofi. dar, acuma, zau, care zana de conduri interesata n'o fi?

bundaru? ea e blonda exceptiei. face poze contra deceptiei. e plina de suflet si generoasa de lauda rugby. desi e un sport oarecat violent, daca pe mine ma'ntrebi.

la portase te uiti ca matza'n calendar. si vorbeste mult (mai mult decat chinezu, e clar!). e a mai rockerita zana. si e buuuuna! :D

anca zisa si innocente... va rog sa n'o credeti, ca uneori rosteste vorbe de'a dreptu' indecente. il ameninta cu expulzarea pe pitic, dar ulterior il primeste miloasa in casa si'i da chiar si supa. la plic!

mika pana ii zice altei zane, dar nu va luati dupa aparente. poate ca face reverente, dar, cand e cazul, loveste mai taioasa decat lama.

la urma, dar nu ultima, se intelege, e zana diana. care, si cand nu vrea neaparat, ii pune serios pe ganduri pe cei pe langa care trece. subtire ca o trestie, dar sa vezi ce chestie! nu cedeaza nici la vantul al mai turbat, ca doar impreuna o intreaga lume'am mobilizat!

si'as mai fi si eu, nu ruxi, ruxa! si doar cand in cand ilincadima - pr printre randuri (n'am gasit alta rima!)

pentru voi, zane, si pentru ca every storm will start with just a drop of rain:

11 feb. 2010

răduţă. daniel răduţă.

prima data l'am intalnit pe daniel raduta in mailul dianei: "ajutor! colegul meu e bolnav!"
n'am stat nici o secunda pe ganduri daca sa ma implic sau nu. urmarea o stiti cu totii - s'au scris mii de randuri despre daniel si despre cazul lui, iar noi continuam sa facem tot ce se poate ca sa'i redam viata.

apoi l'am intalnit pe daniel fata in fata. intr'o seara, la violeta's, sapte fete, piticu, daniel si raluca. n'a fost genul de intalnire trista tocmai pentru ca fiecare dintre noi, ceilalti, am vorbit mult, am ras, de teama sa nu ni ne puna un nod in gat. oana adusese cerceii si brosele cu zane, diana si cristi se ascundeau, fiecare, in spatele laptopului, irina mai iesea la o tigara, anca b. avea camera foto, anca d se juca cu brosa, mika ciripea vesela cautand cu incapatanare ceva in cana cu vin fiert.

daniel, asa cum l'am cunoscut eu, nu mai seamana cu cel din pozele pe care le stiti voi. pe fata trasa ii ard, insa, aceiasi ochi albastri pe care'i intoarce des catre raluca, sotia lui si mama primului lor copil. un baietel care vine pe lume peste doua saptamani. daniel e bolnav, si nu sufera de raceala, dar chiar si'asa, am vazut in el, in gesturile fata de raluca, nevoia nestapanita de'a o proteja, de'a'i proteja pe amandoi, si pe ea si pe fiul lor.

e puternic pentru ei. vrea sa traiasca pentru ei. si, privindu'l din perspectiva asta, daniel nu mi'a mai parut diferit de orice tanar barbat, care'si tine sotia de mana si vrea s'o fereasca de ce e rau si urat pe lumea asta. pentru ca, da, s'au tinut tot timpul de mana, de parca si'ar transmite forta unul altuia. si chiar cred ca functioneaza.

ca un IT-ist adevarat, trateaza "problema" bolii lui si suma asta mare ce trebuie stransa cu mai mult realism si calm decat noi. noi ii povestim planurile noastre, ii spunem ca suntem optimiste. daniel zambeste si ne spune cat e de complicat, aproape imposibil, sa primeasca bani de la stat. cat ii trebuie si cand ii trebuie.

facem planuri cu totii, ne sfatuim, mai facem si glume. discutam birocratie, dar si cum online-ul din romania a inceput sa se mobilizeze. daniel si raluca zambesc si ei intr'un final, inainte sa plece spre casa. inaintea noastra, pentru ca daniel trebuie sa fie odihnit pentru tratamentul pe care il urmeaza.

as fi vrut sa scriu cum e daniel din seara aia. n'am putut. si acum imi e greu. pentru ca, odata ce'l cunosti, te revolti parca si mai tare. impotriva sortii, impotriva sistemului, impotriva alora care stau pe margine si ranjesc cu mistoul si cinismul galgaind in gusa.

in seara in care l'am cunoscut, acum nici zece zile, in contul lui daniel erau putin peste 8000 de euro. acum sunt aproape 58.000 si suma creste in fiecare zi. si, in ciuda tuturor dificultatilor, avem si numere de donatii. sunt valabile numai in reteaua romtelecom (inca sper ca "deocamdata), dar le avem.

0 900 900 110 - pentru 10 euro
0 900 900 115 - pentru 5 euro

sumele nu sunt purtatoare de TVA, iar aceste doua numere sunt valabile, atentie, numai pana in 12 martie. deci nu asteptati prea mult ca sa puneti mana pe telefon. de fapt, ca sa nu uitati cumva (desi, cum ati putea?!), mai bine sunati acum.
pana la urma, sunt, asa cum bine zicea cineva, banii de'o cafea. hai, poate si'o prajitura. oricum ingrasa!

hai, ca se poate!

10 feb. 2010

red red wine pe ma'sa!

azi am fost la medic. trecand peste placerile intalnirii fata in fata cu serviciile din minunatul nostru sistem sanitar, printre prescriptii si analize mi s'a atras atentia sa nu mai pun pic de alcool in gura odata cu noul tratament. asta daca vreau sa'i dau o sansa cat de cat cinstita ficatului din proprietate - (doar) una bucata.

pen'ca el, ficatul, se ocupa destul cu toate chimicalele pe care pr-ul (nu meseria, pr-ul asta) ma obliga sa le ingurgitez si cu niste colesterol misterios adunat. deci daca'i mai dau si alcool ii fac viata aproape imposibila.

relatia mea cu alcoolul e timida, desi are state vechi. ca sa intelegeti, eu beau bere fara alcool pentru ca aia'mi place! pun vinul la friptura da' numai uneori si in pahar. taria (zi whisky, vodca, gin sau ce'o mai fi) nu'mi place neam daca nu'i serios diluata cu suc de mere, de rosii or sanatosul red bull. deci, cum ziceam, alcoolul si cu mine - doua povesti paralele.

totusi, cand mi s'a zis sa'mi iau la revedere, parca nu mi'a placut. si in club? si de ziua mea, ca nu mai e mult? si.. sii..
e, asta e. am altele pe cap.

dar cum o veste nu e rea decat daca ti se tot trece prin fata, cu obstinatie, dupa ce'am plecat de la medic, facand browsing pe radio, in casti, dau de red red wine. desigur, am zambit.
cand, spre seara, am iesit in oras, tot red red wine, asa s'a ales din lista de ipod. mbine, da, ma rog, coincidenta, se mai intampla.

dar in bar canta the wine song - cat empire, iar cand am venit acasa, pe europa fm, ghiciti ce!

da, banca'ntai, nota 10: red red wine!

si, ca sa'i fac in ciuda, mi'am pus un pic de cabernet souvignon in pahar. na, ca'i alb, mori de ciuda, murphy!


7 feb. 2010

iarna pe ulita

mai degraba silita de promisiunea facuta alor mei, cum ca azi ii vizitez, pe la patru, imbracata mai serios ca baba dochia, am purces la drum. drum de vreo zece minute, c'ai mei stau aproape. dar chiar si'asa, din casa, de la adapostul caldurii si termopanelor, situatia externa parea de'a dreptul inspaimantatoare.

afara, insa, nu era frig. mai rau cu vantul: cand se inteteste si daca'ti vine peste fata are forta necesara sa'ti dea jos gluga de la geaca, p'aia de la hanorac si caciula (dac'as fi purtat, dar nu purtam, sic!), ba chiar si pe tine, cu totul. noroc ca aveam sa'i inapoiez tatalui meu niste carti... destule, deci eram o persoana cu greutate! :))

ajuns la ai mei, dar parca tot nu era destula plimbare. asa ca am pornit la pasi (marunti) prin cartier, spre titulescu. afara, peisaj de basm, alb ca'n povestile lui andersen. pana cand vine iar o pala de crivat de te ia pe sus! noroc cu cumparaturile de la mega image!

si acum, poze!

flashbacks

cunoastem, de'a lungul vietii, o multime de oameni. unii ne sunt instant simpatici, altii nu. cu unii avem chimie, iar pe altii nu'i suportam din secunda doi.

am avut, in liceu, doua prietene foarte bune, cu care am impartasit toate bucuriile si tristetile vietii de licean. nu mai tin legatura cu ele decat din an in pasti, de zilele noastre de nastere. vietile ne'au despartit. cu una dintre ele, insa, stiu ca in orice moment m'as intalni ar fi ca si cum nu ne'am vazut de ieri. aceeasi familiaritate, aceeasi apropiere.

asa si cu M. l'am revazut intr'una din serile trecute, dupa vreo patru ani, cred, pe motiv de colindat lumea. insotiti de o sticla de vin, am stat la povesti, la fel cum am facut si cand ne'am intalnit prima data: pana s'a facut lumina afara
.
si cand te gandesti ca sunt oameni cu care ma vad sau vorbesc aproape zilnic si care, daca imprejurarile ne vor desparti, vor deveni perfect strangers.

poate's demodata, dar imi place mult cand starile bune alaturi de unii oameni nu se schimba si ca timpul trece peste si nu intre noi! si, fara discutie, ca am parte de oameni faini! :)

3 feb. 2010

cand multumesc e prea putin

atunci cand primesti cafeaua la restaurant, restul la piata ori manusa care ti'a picat din buzunar zici "multumesc", orice om de bun simt stie asta.

am mai vazut ca se zice multumesc si cand primesti un premiu oscar (indeobste academiei, colegilor, regizorului.. o lista lunga) sau golden globe. chiar si grammy. si tot multumesc ii spui si lui god cand e ceva de bine "multumesc lui dumnezeu ca sunt un om optimist!"

zici multumesc si cand refuzi: "nu, multumesc, nu pot sa vin la film maine" si chiar si cand ai avea altele de zis, ironic: "mda, mersi ca mi'ai zis si mie ca a venit mailul de la cutare!"

dar cum zici cand oamenii sar in ajutor atunci cand incerci sa salvezi o viata?

mie multumesc mi se pare prea putin, parca.

so, cum sa le raspund tuturor acestor oameni faini care ne scriu pe zanarim at gmail si'si ofera suportul pentru daniel?
spuneti voi!