30 sept. 2008

wtf?!

pricep ca s'au despartiti andreea raicu si tudor chirila. asta e, shit happens, fiecare le stie mai bine pe'ale lui. nu pricep, insa, de ce naiba e o emisiune pe tema asta la antena1.
anyone??

+ foarte multa publicitate la can can. hm.

+ deputatii au votat, marti, in unanimitate, eliminarea accizelor la productia de tuica si rachiu de fructe destinata consumului propriu in gospodariile individuale, pentru o cantitate de 250 de litri de alcool pur, echivalentul a 500 litri palinca si 750 litri de tuica (via hotnews.ro)

consum propriu!? haida de!

29 sept. 2008

pariul

erau toti in clasa a zecea, siguri ca lumea e a lor. el nu vorbea cu ea, dar ei nu'i pasa. il necajise si'l tachinase tot anul scolar pentru ca era singurul baiat din clasa caruia ii placea roxette, si asta fusese mai mult decat putea el sa suporte. acum o enerva, insa. auzise ca el o barfeste copilaros pe la colturi si'o daduse de gol cum c'ar fi copiat la o teza. s'ar fi razbunat nitel..

inainte de vacanta era ziua lui. petrecere, duminica seara, acasa la el. ea nu e invitata. un pariu cu prietenele: "nu numai ca o sa vin la petrecere, dar o sa se si indragosteasca". el habar n'avea ce'l asteapta.

l'a sunat si i'a multumit pentru invitatie. nu, nu mai stia exact cine'i transmisese. s'a alintat la telefon. el a capitulat. sigur, o asteapta la aceeasi ora ca pe ceilalti.
s'a imbracat cuminte, in fusta mini ca de scolarita, culoarea lui preferata. a flirtat cu el, nevinovat, l'a ametit. a condus'o acasa. a vrut s'o sarute, ea a ras si'a fugit in bloc. a sunat'o a doua zi. a sunat'o toata vacanta. n'a iesit cu el decat o singura data. cand i'a spus de pariu.

mai tarziu au facut pace. dar, peste ani, de fiecare data cand asculta roxette, ea chicoteste.

27 sept. 2008

vreau!


1. o pista de masinute busitoare si vina toti prietenii si sa ne jucam!
2. inelul arabelei pentru o zi (asta nu e un must, da' ar fi dragut, just for fun, asha)!
3. un carturesti numai al meu (si mai al cui vreau eu)
4. o saptamana in care sa fac numai ce vreau, fara reguli! (taman am avut)
5. sa ma teleportez la mare, macar un sfert de ora pe zi
6. sa colorez orasul
7. sa nu mai existe manele si manelisti
8. sa nu mai fie copii care injura
9. pereti exteriori de sticla si vedere catre un parc cu lac (mare e si mai bine)
10. sa nu mai fie caini si pisici fara stapan

(va urma)

25 sept. 2008

joc


m'as distra. i'as necaji pe nesuferiti. le'as muta hartiile, masina in parcare, haina din cuier, i'as pisca de fund pe misogini, as tunde scurt si stramb vreo cateva fete uracioase, as face dezordine in magazinele de fite, alea in care ti'e teama ca daca te uiti la haine le sifonezi, fiindca vanzatoarele te sageteaza cu priviri ucigase la gandul ca ai putea sa le deranjezi sueta, as vorbi la microfon la carfur si as face dedicatii muzicale clientilor aflati la cumparaturi
... uf, ce zi plina!

iar pe seara m'as duce sa mangai tampla de om ostenit, tot asa, in joaca, sa nu ma stie.

tu ce'ai face daca intr'o zi ai avea darul invizibilitatii? pen'ca e o joaca, leapsa se duce la pisicot si la adi. sa vedem ce'ar face o fata si ce'ar face un baiat dac'ar fi invizibili.
fireste, poate sa se joace oricine, ca de'aia e joaca.

the point

dupa o vreme de aparenta criza, una mare si una mica, netraite la maxim ci mai degraba ascunse, si una si alta, acolo unde se ascund toate crizele pana trec, in obisnuinta de a lua lucrurile asa cum se intampla, mai mult sau mai putin (nu puteam sa seman si eu doar cu mama sau doar cu tata?!), cu pestii din mine dand din coada sa nu iasa la suprafata dar indreptandu'se in directii diferite, unul catre dreptate si altul catre liniste - ce sa alegi!? -, e prima seara in care simt ca apele mi se linistesc, ca furtunile lasa loc unui petic de senin si se vede, clar, pamantul.

sau poate ca eram deja la mal si nici n'as fi putut sa ma inec, dar senzatia de lipsa de control pentru cineva aproape control freak.. nu e buna. pe de alta parte, odata ce trec valurile, iti dai seama ca principiile tale inseamna ca tu esti ala care le respecta si nu poti avea pretentia asta si de la altii. fair inseamna inainte de toate tu cu tine. orice pretentii la al'ceva sunt, intr'adevar, discutabile, disputabile si neavenite.



iar restul... e tacere :)

24 sept. 2008

şi pãtura.. hîc!

zilele trecute, dupa cum a povestit domnul sony, am fost la ikea pentru diverse kestii care'mi erau necesare intru instaurarea noii-ordini-pe-care-o-s'o-si-pastram, ha ha ha!

oricum imi mai trebuie niste rafturi pentru carti, da' asta e partea a doua. deocamdata sa zicem ca situatia poate deveni controlabila.

la ikea, harmalaie, lume, calcule, socoteli, cosuri, da'te, dom'le, la o parte, ca nu vad, oameni amabili si romani. imi place ikea, fie doar si pentru ca toate propunerile lor de amenajare - in magazin sau catalog - arata teribil de ordonat si ergonomic, iar eu am obsesia de a nu avea casa nici asa si nici asa (in schimb e extrem de cosy si personalizata, na!), asa ca de fiecare data cand am dispozitie de a investi in casuta mea (e apartament, da' asa'i zic io, casa, ca vine de la acasa), ma duc la ikea si, de obicei - gasesc sau nu ce vreau - tot las un numar rezonabil de sute de roni la casa.

de data asta, insa, divertismentul excursiei a fost dat de o patura. nu stiu care sunt argumentele, poate damful de alcool care te ajuta sa dormi linistit in caz ca vrei sa te lasi si esti in sevraj, poate ca sforaie, sau se impleticeste pe picioarele tale chiar si cand sta pe canapea, ori face bancuri porcoase si rade singura. cam ca mine, cand am vazut'o! :)

22 sept. 2008

the secret

e greu sa faci o cronica la un spectacol pentru care nu'ti gasesti superlativele, pentru care chiar si bogata limba romana se preda din pricina unei prea mari saracii in epitete. sa faci doua, insa, pare misiune imposibila.

am scris aseara posteventul imediat dupa, intr'o camaruta din culise, incercand sa pun in vorbe un soi de trairi intime, pentru ca inainte de toate concertul asta a fost (pentru cine a fost) o experienta personala. fiecare s'a raportat cum a stiut si cum a putut. pentru mine a avut o incarcatura suplimentara pentru ca mi l'am dorit mult, atat ca ruxandrã cat si ca piar de jn. apropo, asta a fost ultimul meu eveniment facut ca pr al jn.

mi l'am dorit asa de tare incat, in ciuda faptului ca omu era pe scena si canta, mie inca mi se parea ireal. am reusit sa alunec in muzica abia dupa pauza, cu toate ca am notat, cuminte, fiecare piesa din concert, sa'mi fie mai usor sa scriu dupa.

la halleluijah, desi nu e asta piesa mea favorita, mi'au dat lacrimile. aveam in minte asa o avalansa de ganduri si stari, si mi'am muscat buzele pana m'a calmat durerea - mda, am mai zis, sunt o tampita sensibila careia ii dau lacrimile la concerte.

doamne, cum a fost! sigur, as fi vrut sa fie mai liniste, sa nu se foiasca vipii si premiumii, sa nu stea romanul ciorchine acolo unde nu'i era locul de pe invitatie sau bilet, sa nu se foiasca inca juma de ora dupa inceperea concertului ca sa'si gaseasca locurile, (neplacut) suprinsi ca vaaai, a inceput la timp! mama dracu, da' la ce va asteptati?!

s'a auzit perfect, s'a cantat perfect si, bonus, am aflat si secretul linistii in viata: sa canti, incetisor, asa, dam diri dam dam, precum the webb sisters.
bag seama ca n'am cum sa va transport in timp, aseara, si spatiu, pe stadion. concluzia e ca ar fi trebuit sa fiti acolo, fiecare cu trairile lui, pen'ca domnu' cohen asta (mor cand aud pronuntat cu h apasat, cohen, ca o flegma), e in stare sa scoata cate ceva suflet din fiecare. parerea mea.. chiar si din cei carora le lipseste.

20 sept. 2008

miau


sunt eu, domnul sony. ruxa e mai mult plecata de'acasa zilele astea si ma cam plictisesc. nici pe blog nu scrie, asa ca i'am furat parola (!) sa vad si eu cum e cu blogul asta al ei.

da' nu prea am ce sa va povestesc, adica, na, singur acasa nu e totusi la fel de palpitant pentru ca nu am pe cine sa bat la cap cu mieunatul si cataratul intre om si obiectul sau de interes.

miercuri seara a trecuta pe'acasa si'a lasat o plasa mare si transparenta. pare ca erau o gramada de kestii interesante acolo, dar a dus'o in dormitor si a inchis usa. ma rog, asa a crezut ea ca ma tine la distanta, da' eu am sarit pe clanta si am deschis'o. in plasa aia nu era nimic suficient de interesant in afara de un fel de tablou de pluta pe care am incercat, fara succes, sa'mi ascut ghearele. scria ikea, nush ce'i aia, da' e clar ca nu au lucruri destul de atragatoare pentru un motan.

dupa aia am reusit sa dau jos jaluzeaua de pe una din usile de la balcon si mi'am ascutit napraznic ghearele pe ea, si am incercat sa pun pe fuga pestii din acvariu da' m'au ignorat total. ma rog, am incercat sa'i pun pe fuga cu forta privirii mele, al'fel ar fi trebuit sa'mi bag labele in apa si nu'mi place treaba asta. oricum, nu pricep de ce ii mai trebuie pesti daca ma are pe mine. am mancat niste graunte si dupa aia m'am culcat in cosul cu rufe.

azi dupa masa a venit si a plecat iar. nu stiu unde se duce, n'are bagaje la ea, doar pleaca. oricum, nu e'n apele ei, stiu sigur, ca eu simt, o cunosc foarte bine. m'am dus pe balcon si m'am trantit cu labele'n sus, sa ma mangaie, si m'a luat in brate si m'a pupat pe nas in loc de asta. e tare zapacita.

nu e mare sfaraiala cu blogul asta, nu mai scriu deocamdata. dar o sa pun si o poza, ca am vazut ca ea asa face. o poza cu mine, fireste, si cu vladut. care e un urs prostanac de plus. da' binevoitor, poti sa'i tragi labe'n cap si nu zice nimica. ea il iubeste mult, totusi.

nu inteleg de ce. eu sunt mult mai dragut! pa!

16 sept. 2008

fericirea'i un lucru marunt

am mai scris asta intr'un editorial, dupa folk you, pentru ca marin raica punea intr'una cantecul asta pe laptopul lui mic si asa l'am fredonat si eu vreo doua zile dupa ce'am ajuns acasa. am scris si am uitat. pana azi.

de cateva zile trec printr'o perioada mai degraba dubioasa, in care descopar cu mirare ca lumea nu'i asa cum a promis. bine, nu's vreo naiva, stiam si eu asta. dar meschinaria unora inca reuseste sa ma surprinda, efortul maxim, deranjul de a avea doua (sau mai multe) fete pe care le alterneaza dupa cum devine cazul, uneori (si asta ma termina pe mine) cu sinceritatea omului care chiar nu'si da seama de ce ar fi gresit sa fie cand hais cand cea.

fac PR iar asta presupune o oarecare indemanare de a jongla cu vorbe si, uneori, cu atitudini, deci nu mi'e strain jocul actoricesc de lumini si umbre. si cu toate astea, dubla personalitate dusa pana la shizofrenie imi taie rasuflarea si sursele de logica. de ce?! de ce sa te chinui sa pastrezi niste aparente daca oricum esti jogodie? sau, dimpotriva, daca nu esti un om rau, cine sau ce te poseda sa te ticalosesti acum, pentru ca peste doua minute sa'ti iei scama de pa haina murmurand un cantec vesel? beats me!

oricum, de'o saptamana vad tot soiul de display-uri care mai de care mai urate si mai variate in uratenia lor. au deja un impact in ceea ce ma priveste si inca nu e over. mai urmeaza. oricum, ce'a fost mai greu, zic eu, a trecut.

azi m'am bucurat de: soarele bland, intalnirea de dimineata, soferul de taxi care canta, pisica lipicioasa, razele de soare, vorbele faine si imbratisarea neasteptata (thx, laura, daca citesti asta!), marturisirea unui secret de catre o persoana secretoasa, perechea de cercei marinaresti daruita unei fete obosite, plimbarea prin oras in toiul zilei, revederea cu alba ca zapada, crema de zahar ars (chiar daca mi s'a facut rau de la atata dulce), DVD-ul cu IceAge2 pe care n'am apucat sa'l vad pana acum, (inca) o carte noua si tabloul din biroul unui tata, semnat de chiar copila sa.

azi nu m'am bucurat de.. ei bine, nu. azi n'am sa ma gandesc la asta, pentru ca azi se termina peste cateva minute. e ieri. past tense.



UPDATE: ieri e past tense deja :)

15 sept. 2008

15 septembrie

cu exceptia unora pe care le'am vazut anul trecut la sfghe si erau fabuloase, am urat mereu gladiolele din pricina primei zile de scoala.

eram maruntica in copilarie, asa ca florile astea mari erau, adesea, mai mari decat mine. trebuia sa fac eforturi sustinute sa nu le tarai pe asfalt si eram mai mult decat fericita ca scap de ele. m'as fi grabit sa le dau oricui de pe strada. intr'un an am incercat cu portareasa, apoi cu tanti de la magazin dar nu mi'a mers, eram atentionata ca sunt pentru invatatoare si deci numai la capatul drumului catre scoala aveam sa scap de neplacuta povara.

peste ani, florile si'au capatat alte sensuri si amintiri, si chiar si gladiolele au incetat sa'mi mai para niste balauri vegetali care consuma bruma de distinctie pe care o poarta o fetita de sapte ani cu niste pampoane uriase (mereu imi stateau stramb) si ciorapi trei sferturi.

si desi, all seasons, floarea mea favorita a ramas gerbera (pentru ca e simpla si nu are parfum), toamna nu'mi lipsesc nicicand din casa modestele tufanele, cele care prind in ele soare copt, stropi de ploaie si miros de toamna.

si, uneori, doar uneori, cel mai mult le iubesc pentru ca prind in ele amintirea unui brat de crizanteme pitice in pragul usii..

12 sept. 2008

dor, nevoie, fuga, dracu' mai stie!

stiu c'am zis de marea de acum zece zile ca e ultima pe anul asta. dar m'am razgandit. vremurile apocaliptice trebuie tratate cu valoterapie. deci ma duc la linistea din vama celor aproximativ 30-40 de nebuni rataciti la malul marii. sambata noapte se anunta 6 grade (ah, neluuu!) dar ursuletii vin si ei. ca de obicei, de fapt

11 sept. 2008

apocalipsa mea

well, it's the end of the world as we know it - era cantecul bun la toate in zilele trecute.
"the end" fara printi care sa te sarute sa te trezeasca ori sa'ti sara bucata de mar din esofag, fara vrajitoare care sa blesteme un fus - orar sau nu - , fara sweet novembers, fara "I'll think about that tomorrow. After all, tomorrow it's another day" si nici macar fara mama care te trezeste si'ti zice "hai, e timpul sa te pregatesti pentru scoala. iar ai avut un vis urat?"

nu m'am gandit niciodata la perspectiva in care ar trebui sa ma decid ce dracu fac in ultima mea zi de viata. probabil ca, zodie dualista fiind, mi'as petrece timpul incercand sa aleg intre mare si munte, alb si negru, bere si vin, tutun si iarba, crema de zahar ars si tiramisu, pui sau peste, blues sau disco, mall sau parc, pisica sau caine, caldura sau zapada, seara sau dimineata, flori de castan sau castane... ma rog, intelegeti ideea. si probabil ca m'as duce ori as organiza petrecerea tematica "ce faci de sfarsitul lumii", pentru ca'mi place sa dansez (aici nu e nici un dubiu)

in loc de asta, insa, am facut si am propus exercitii de sinceritate din culegerea cu probleme de viata.

astfel, se da urmatorul enunt:

Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

se cere sa se calculeze cat timp (exprimat in nanosecunde) este necesar pentru regrete , uitare si daruri. de asemenea, pornind de la enuntul de mai sus si de la teoremele, teoriile si axiomele studiate, se cere sa se completeze urmatoarea fraza: "Nu avem timp pentru ___________"
(NB tandrete este considerat un raspuns gresit)

timp de lucru: tot timpul din lume.

porniti cronometrele.

9 sept. 2008

piua

n'am mai scris pe blog de cateva zile pen'c'am avut parte de alte activitati cum ar fi recuperarea parolei contului spart de gmail. ceea ce s'a si intamplat, iata.

tot nu am vreme de scris, pen'ca celelalte activitati de care am parte imi mananca toate resursele momentan. raspund la comentarii si revin si la scris. pana atunci, insa, luati de vedeti, ascultati si zambiti. e toamna

7 sept. 2008

aro "palace"

planul era sa scriu despre minunatul, incredibil de senzationalul show simply red. dar in timp ce'mi cautam cuvintele pentru cronica de spectacol... s'au intamplat lucruri. sa vedeeem...

am decis sa mai stau o seara in bv, asa ca mi'am luat camera la aro, ca s'au mai eliberat. camera de trei stele, trei sute, ca aia de cinci e sase si mi s'a parut ca un halat pufos nu e chiar asa de important. boooon. cer camera, completez hartia, imi ia bell boy-ul bagajele, hai in camera. intru in baie. cada uda, oglinda uda, prosoape vraiste in chiuveta, prosop ud pe jos. hait! nu e bine. sun la receptie, explic, nici o problema, ma muta in camera de vav unde totul e curat si uscat.

nerabdatoare sa fac un dus, dar drumu' la apa. pe bajbaite, pentru ca nu exista butonii aia colorati pe robinet care'ti spun care'i calda si care'i rece. si stau, si stau, si nu vine apa calda de nici un fel. sa nu credeti ca m'au prostit cu lipsa culorilor. la chiuveta am deskis in dreapta si la cada in stanga. si stau asa, pret de 5 minute si nimic! sun la receptie... nenea de acolo, intrucatva amuzat, zice ca vine, da' mai greu. intreb daca mai greu de cinci minute, zice ca sa mai stau cinci, asa, il "aud" cum zambeste la telefon si'si cere scuze.

deja oarecat capsata, imi zic sa deskid minunea tehnicii (asta e vaio-ul meu) si sa cercetez dupa wireless. dureaza cateva minute pana ma conectez, deschid blog, raspund... si nu'sh cum intorc capul catre hol si vad o umbra neagra, nefireasca. ma duc, e apa. prosopul pus jos balteste ceva de speriat, in vreo 10 cm de apa, la fel cosul de gunoi si niste papuci. cada, plina o cincime, cu scurgerea desfacuta. apa iese pe sub cada si prin sita aia de pe podea despre care nush cum se cheama.

fac dus linistita. intr'un final se scurge si apa din baie. si acuma tre sa ies la joaca, deci saga continua, presupun ca diseara o sa gasesc macar un purice daca nu chiar gandaci negri, monstruosi :))

6 sept. 2008

brasov, cafea si flori la fereastra

dupa drumul mai degraba confortabil, brasov, cazare si fuga la festival. unde am poposit la o terasa sa bag o bere alba nefiltrata si fara alcool (that's a story!) si al carei nume l'am uitat, si sa nu'l ascult pe brenciu al carui recital mai bine'l uit. oricum, nu e greu, ca nu eram atenta, dar in afara de la la la nu se'auzea mare lucru la capitolul muzica

dupa aia a venit nai na na na nai! ruslana. care e megabuna, motiv pentru care populatia masculina balea in primele randuri, si care e si draguta si a facut showul mega show de'a sculat tot publicul. in picioare. mie mi se pare ca mai mult decat sichidana si hei! si nai na na na nai! nu canta, adica toate's la fel, precum cartile lui coelho, da' spectacolul in sine e foarte bine lucrat si pus in scena, de la costume la coregrafie, foc, fum si artificii. foaaarte misto!

dupa asta, aro, nene, noptile albe. unde s'au pornit neste jam sessions si neste cantari care au tot timnut pana pe la 3 dimineata, ceea ce nu e putin lucru, pen'ca uamenii ceia erau, cum ar veni, la job. unii dintre ei, mai ales cei carora le'am spus, ca o nerusinata, "hehe, acuma am venit io la voi la festival in vizita si nu scriu, nu transmit, nu tip in backstage si, in genere, n'am nici o treaba decat sa ma distrez si sa ma simt bine"
s'a cantat cu percutionist israelian, voci franceze, americane si nemtesti, clapar bulgar, baterist roman, chitarist african. adica toti pe scena in acelasi timp. si culmea, a sunat foarte bine, desi trupa descrisa mai sus era prima data pe scena in formula cu pricina. s'au cantat mai ales coveruri, mie mi'au placut francezii.

distrat ziceam, ceea ce am si facut pana spre sase dimineata cand decenta dar si faptul ca azi nu vroiam sa dorm chiar toata ziua m'au manat spre somn. impuscata'n cap, am ratat micul dejun, dar n'am ratat cafeaua, fireste, pen'ca oricat de zapacita as fi cand plec undeva, nesul, cana si lingurita sunt by default in bagaj.

motiv pentru care acu stau in curtea luizei (asa'i zice pensiunii) sa ma trezesc si pen'ca ma plictisesc daca nu fac chiar nimica, am facut niste poze cu locu'. ceea ce nu pot spune si despre ruslana, cu care n'am facut poze, desi aveam camera cu mine si cumparasem, constiincioasa, si baterii. cardul era in laptop. deci, nelu, sa ma ierti!





simt cum ma trezesc si ma duc la shopping. ceea ce va doresc si voua!

5 sept. 2008

i hate

15.50 fuga de la birou. 16.10 ajunsu acasa. dus 5 minute
16.15 bagaj.
16.25 fuga de acasa
16.45 pleaca trenu'

i really hate bagaj pe fuga.

plec bv, ruslana & simply red! weeeeee!

update: prins tren, nu prins bilet. 24 de lei toti banii, ca nici la bancomat n'am apucat sa ajung. acum 0 lei toti banii
plus: incep sa'mi aduc aminte ce am uitat sa iau. de fapt sa realizez ca 10 minute m'am invartit grabita prin casa in timp ce vorbeam la telefoane asa ca am luat la mine haine de mare si papuci. sper c'o sa fie cald. sau macar o sa gasesc kestii dragute maine, cand o sa colind prin oras. pe vremuri obisnuiam sa'mi fac shoppingul de haine la bv. nu atat pentru varietate sau preturi cat pentru faptul ca vanzatoarele erau muuuult mai civilizate. sunt curioasa care mai e treaba din punctul asta de vedere. am un card de credit nou ! :D

4 sept. 2008

bucuresti in wonderland

ieri eram prea obosita dupa drum, sedinte si intalniri ca sa am chef sa ma duc direct acasa, plus ca perspectiva frigiderului gol dupa o zi de inanitie era extrem de trista, asa ca m'am dus c'o pretena in mall. cu gandul eu - sa mananc la nordsee, ea - sa'si akizitioneze kestii mici de la etam.

pana la coada am akizitionat neste kestii mari si neste kestii mici de la diverse magazine si de mancat am mancat o kiftea la burger king, ca la nordesee mai aveau trei creveti obositi intre doua felii de chifla si alti trei creveti pane, dar care nu m'au inspirat, totusi.

dupa aia, pen'ca tot n'aveam stare de dus acasa, zicem sa haidem la un pahar de bere fara alcool - ea, si late mojito - eu, ca nu conduc, sic! zicem si facem, ca s'tem paroliste, asa ca ne parcam la o terasa d'aia de pe dorobanti, nu ca s'tem fitoase, da' acolo sigur gaseam terasa deskisa pe la 11 si ceva din noapte.

mai tarziu nitel s'a asezat langa noi un domn, el isi savureaza berea, noi ne vedem de'ale noastre. la um moment dat zambim comun si cand eu dispar nitel sa'mi pudrez nasu, domnu intra in vorba cu pretena mea. discutia agreabila, domnul strain dar fin, asa ca ne reunim la masa noastra si discutam despre birocratie, femei, barbati, retete de viata, tigari, legislatie, amezi de circulatie, toamna, calatorii si snobism

la un moment dat, io, care aveam vedere spre radu beller, le zic "here's alice in wonderland"

oamenii ma privesc nedumeriti, sceptici, dar pentru ca par totusi sanatoasa la cap, se intorc si dau nas in nas cu asta:


jennifer are 12 ani, e british-romanian, vorbeste si british cu accent genuine si romana fara nici un accent, ambele cu vocea lui minnie mouse, si vinde trandafiri. pentru ca amicul nostru a luat doi i'a facut, atentie, discount.

(auleu, acuma, c'am scris, imi aduc aminte c'am pus floarea in vaza aseara numa ca am uitat sa'i pun si apa. ma bazez pe flower power!)

oricum, o seara atat agreabila cat si memorabila. despre care probabil ca n'as fi avut de ce sa scriu daca locuiam intr'un oras civilizat, dar cum nu locuiesc intr'unu' d'asta, lucrurile decente, sarmante si de bun simt imi provoaca, inca, suprindere sincera

2 sept. 2008

quand je t'aime


marea mea si cu mine avem o relatie cu nabadai. ma cheama la ea cand imi e lumea mai draga, brusc, iar cand ma paleste dorul, e unul din ala, aproape fizic dureros, ca o lovitura in plex. si ma duc. de obicei, cu treaba, sa nu si'o ia in cap. orice pretext e bun. si cat sunt acolo, chiar imi vad de ale mele, si ma fac ca n'o observ. de fapt, uneori nici n'o observ. stiu ca e acolo, imi ajunge. in alte dati, ma duc aproape, epidermal de aproape. si ma plang daca e agitata ori daca nu s'a primenit de alge la intrare. pai ce'i asta!?
si plec, si revin, si iar plec, si iar revin.

in dupa masa asta, dupa ce s'a terminat cu scoala, mi'am pierdut pasii pe plaja. marea, mai agitata ca niciodata. e de inteles. sunt aici de o saptamana si, in afara de o hoinareala, aseara, prin golful francezului, aproape am ignorat'o.
azi, insa, am gasit un ragaz pentru noi, doar noi doua, ea cu ale ei, eu cu ale mele, fata in fata. si'a trimis valurile catre mal, pe plaja chiar. n'a mai facut asta pana acum cu mine. si stiu ce vrea, stiu ce'mi cere. imi cere sa platesc. cu dorul de ea, cu dorul de mine, cu renuntari. fair enough, mare!

maine ma duc sa vad rasaritul si sa'mi iau la revedere. faza ciudata e ca deja mi'e dor ca si cum as fi departe



Demis Roussos-Quand je t'aime
Asculta mai multe audio Muzica »