aaaand... CUT!

hai c'a fost misto pe blogspot, cu pisicisme, povesti cu si fara sens, prieteni noi si mai putin noi, si muuuulteeee perechi de pantofi, si va multumesc foarte mult pentru asta.

de azi m'am mutat in casa noua, pe www.printreranduri.eu, ceea ce va doresc si voua, si la mai mare!

ne recitim acolo!

ruxandra, ex-ilinca :)

atât

azi a fost o zi ploioasa si urata. poate din pricina de marti, poate din alte pricini, dracu stie, nu s'a legat nimic, ba am mai si avut de'a face cu oameni prosti si fuduli! si m'am deprimat.

pe seara, insa, doua telefoane, doua sedinte. prietenele mele A. si L. care au reusit nu doar sa'mi ridice moralul dar si sa ma faca sa fac niste poante la care am ras chiar si eu!

thank you thank you thank you thank you! atat :)

leapsa muzicala

leapsa de la make, si cum nu pot sa'l refuz, ma supun cu voiosie! Cica tre' sa raspund la intrebari cu primul cantec care'mi vine in minte. sa vedem ce iese:

1. Esti barbat sau femeie? Man, I feel like a woman!


2. Fa-ti o scurta descriere: I'm a sinner, I'm a saint, I do not feel ashamed.

3. Cum te simti? Ironic


4. Descrie locul unde traiesti in prezent. Up, where we belong
http://www.youtube.com/watch?v=zje20q1eRCY

5. Daca ai putea sa mergi oriunde, unde ai merge? C'est sexy le ciel de Californie


6. Modul de transport favorit. My dream is to fly over the rainbow


7. Cel mai bun prieten? Friends will be friends.


8. Tu si cel mai bun prieten sunteti ... Livin' la vida loca


9. Cum este vremea? Rain


10. Perioada favorita din zi When the night calls


11. Daca viata ta ar fi o emisiune TV, cum s-ar numi? Uprising


12. Ce este viata pentru tine? Feel


13. Relatia ta You're just like a pill

Vezi mai multe video din TV

14. Teama ta World is stone


15. Care este cel mai bun sfat pe care il poti da? Don't stop the dance


16. Cugetarea zilei If I could turn back time


17. Motto-ul meu Getting away with it all (messed up)


leapsa se duce la vlad dulea, sa vedem daca mai are imnul in cap! :p

provocarea lui mile carpenisan

mile a vrut sa fie om de zapada, si a fost. mandru si puternic, si bun, sa inveseleasca si sa bucure copiii, sa faca fapte bune si sa aduca un zambet. si mai apoi, cand a venit primavara, s'a topit si s'a dus sa transmita niste reportaje din alta lume. o lume mai buna, vreau sa cred.

suntem cu totii tristi acum dar as vrea sa va rog sa nu uitati ce spunea mile si, in memoria lui, pentru el, sa va supuneti!

Va provoc!

Stiu ca sunteti jurnalisti, bloggeri, oameni cu pareri, moguli. Ei bine tuturor va adresez o provocare astazi ( 04.02.2010 ) si nu o leapsa care poate fi ignorata sau nu. Va provoc sa fiti oameni si sa o demonstrati macar o saptamana in fata tuturor celor de la care aveti pretentia sa va citeasca. In fiecare zi va provoc sa faceti cate o fapta buna astfel incat peste o saptamana sa vad de la toti 7 povesti care sa descrie pataniile ce i-au facut sa se simta din nou oameni printre oameni. Pentru ca nu sunt un lacheu ma supun aceluiasi test si alaturi de mine sotia mea va trece probele de foc. O sa venim si noi cu povestile noastre si sper din suflet sa nu mancati cacat, sa o faceti pe bune nu de alta dar stiu ca peste 7 zile va veti simti mult mai lipsiti de toxinele unei vieti banale intr-o Romanie de doi lei - Mile Carpenisan, februarie 2010

iar tu, Mile, de Sus de'acolo, sa mai zambesti spre noi cand si cand, chiar daca, of, aveti deja o gasca faina acolo si povesti cat pentru o eternitate intreaga!

TEAMisoara, aveti grija de Mile!

toate zanele au scris despre timisoara, eu sunt sigura care n'a facut'o pana acum. dar am fost atat de impresionata de tot ce s'a intamplat acolo, de tot ce'ati facut, incat nu mi'am gasit cuvintele. asta se intampla asa de rar, incat am lasat'o asa cu riscul de a parea nesimtita.

dar ce sa va spun, dragii mei? ca e o minune felul in care v'ati ridicat cu totii sa salvati un strain? ca e o minune ca numai intr'o seara ati adunat 8000 de euro? ca ne'ati primit in casele voastre cu inima deschisa? ca, pentru mine personal, a fost inca o reiterare a tuturor motivelor pentru care iubesc orasul in care traiti? ca mi'au dat lacrimile - si nu odata - mie, cea mai cinica dintre cinice?

voi stiti foarte bine lucrurile acestea, pe toate. si tocmai pentru ca sunteti atat de faini, am incredere in voi ca o sa aveti grija de Mile si ca o sa scrieti happy end pe episodul asta dramatic prin care trece el acum. mai faceti o minune, stiu ca puteti!

ganduri bune pentru voi toti, pentru mile si pentru ramona lui!

PS fotografia e facuta in piata unirii din timisoara. pe fetita o cheama maria si ar fi aparat pasarea aia cu orice pret! voi de mici aveti sufletul mare, ma, TEAMisoara! va iubesc mult!

leapsa misto

vine de la oana portase si se duce la cine are chef sa se amuze nitel

regulile:

Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.

Go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.

Use Photoshop or similar to put it all together.

trupa mea s'ar numi izotopii iodului si coperta primului album ar arata asa:

Bloodhound Gang (Bang)!

După cum spuneam acum câteva zile, Bloodhound Gang face un show cum n-am văzut prea multe. Nu c-ar fi în topul personal al trupelor preferate, dar spectacolul pe care-l fac merită văzut cu siguranţă. Şi nici muzica nu e deloc rea!

I-am văzut în 2006 la Arenele Romane şi i-am revăzut aseară în TSC aduşi tot de Events. Showul americanilor, deşi la scară mică (în club, deh), are tot ce-i trebuie. Dialogurile şi miştourile suculente dintre membrii trupei dar şi cele între trupă şi public au făcut deliciul celor prezenţi. Jimmy Pop is’s a homosexual!, s-a scandat în Silver Church (la îndemnul lui Jared Evil), aprecierea fiind însă departe de adevăr. Nici basistul, Jared Evil, nu s-a lăsat mai prejos, demonstrându-şi bărbăţia după ce a tras, cu un lanţ legat de „bijuteriile familiei” (la vedere!!!), o ditai cutia de scule.

Să nu uit de colecţia de fotografii, mesaje şi video-uri proiectate pe ecranul din spatele trupei. Imaginile alese au fost şi ele parte integrantă din spectacol, fiecare valorând, aşa cum se spune, o mie de cuvinte.

Cu toate că exhibiţionismul a fost mai mult decât evident, apropo şi de ce scria Antonia ieri, tot show-ul n-a fost câtuşi de puţin porno fiindcă oamenii pur şi simplu s-au distrat pe scenă. Conştient, autoironic, asumat şi împreună cu publicul, chiar dacă s-a lăsat cu diverse organe la vedere – şi, repet, nu vorbesc despre splină!

Habar n-am de ce nu mi s-a părut ofensator momentul, poate pentru că gestul, deşi sexplicit, cum ziceam, n-a avut nimic libidinos în el. Sau poate pentru că, la finele showului, în culise, Jared, prietenos şi absolut decent, şi-a luat la revedere sărutând mâna unei doamne... :)

spre timisoara, cu drag!

timisoara e primul loc din romania in care m'am simtit ca acasa, si asta de cum am pus piciorul pe peronul din gara de nord, intr'un final de februarie 2002. ma aflam in orasul de pe bega cu treaba, o colaborare pentru reportajul unei televiziuni nemtesti. ma leaga niste amintiri cu adevarat speciale de acest oras iar printre ele se afla si un anume meci poli-dinamo, vazut pe stadion, intr'o atmosfera incendiara desi ploua cu galeata!

timisoara e aproape in alta tara si in primul rand asta se datoreaza oamenilor de'acolo. viata curge parca in alt ritm, iar eu, obisnuita cu mitocania bucurestilor, m'am simtit acolo ca'ntr'o oaza de civilizatie. in 2004 si in 2008 cand am revenit acolo, tot cu treaba, oamenii si locul n'au facut decat sa'mi intareasca impresia.

nu mi'i de mirare, deci, ca timisorenii au sarit in ajutorul lui daniel. mile, marieta, andrei, tudor, nebuloasa, tomata - sa ma iertati daca inca nu va cunosc si amintesc pe toti, o sa rezolvam curand "problema" asta! - s'au mobilizat si au organizat ditai evenimentul, concert, mancare si licitatie, mai ceva ca o armata de profesionisti intr'ale event managementului! ah, uite, pe blogul zanarimii apare TEAMisoara intr'o formula ceva mai completa.

au sarit in ajutor si adi hadean (dâng!) care o sa gateasca bun de tot, ca de obicei, si florin chilian (iubi, esti pe sufletul meu!) si zeci de alti oameni, zani si zane, care au donat obiecte de suflet si vor fi prezenti sambata seara de la ora 19 la hotel timisoara pentru o adevarata gala si tur de forta in acelasi timp. iar daniel va putea sa ne urmareasca online - ce bine!

eu, una, ma inclin in fata voastra, si vin sa va sustin! dar nu vin cu mana goala! am, de la cristi stefanescu (il stiti, pe twitter e @icst) si a sa doamna, o fotografie si un tablou, numai bune pentru licitat!
TEAMisoara, ne vedem sambata! sper, si cu o alta supriza faina! ca asa sunt zanele - mereu surprinzatoare! :)

PS pana la timisoara, insa, #zanarim diseara in club fire un eveniment Folk for Life. bucurestiul, se aude? ne vedem acolo!

not enough not enough not enough

jazz for life

mai mult decat un concert, un adevarat spectacol pentru viata! in crama de la berestroika, evident neincapatoare si foarte calda (la propriu si la figurat) - noroc cu berea! asa a fost jazz for life, un eveniment organizat pentru daniel raduta.

emotii mascate cu zambete, ultimele pregatiri, chestii organizatorice (diana, vezi cum nu zic nimic despre peripetii?!), sorina, care e un bulgare de energie, oamenii locului si glumele sefului de sala care, pe langa bere, aducea si zambete pe fetele celor prezenti.

concertul a inceput cu let it be si apoi ne'a trecut cam prin toate genurile muzicale, de la jazz, la opera, samba, revolutionare (hasta siempre) si.. populare! de notat si cei trei care au acompaniat'o: columbianul fabian sanchez - percutie (foto), cubanezul raubel torres (bas) si peruanul gustavo alcantara la clape.


si sa nu uitam de guest starul copolovici care, daca se lasa de PR ori bucatarit, sigur poate face cariera pe scena, atat la impuse cat si la program liber de improvizatii pe tema data!


sorina are o voce de te'nnebuneste si'a reusit sa bage publicul in stare speciala de la prima piesa si pana la ultima, plus biiiiis, urale, batut din picioare si aplauze puternice!

cred ca cel mai emotionant moment (pentru mine, cel putin) a fost acela in care, cu daniel "prezent" prin telefon, toti cei de fata l'au aplaudat, incurajandu'l in acest fel - wow!

am vandut bilete, am dansat, m'am emotionat, am intalnit oameni faini si am reusit sa strangem 2200 de lei pentru daniel intr'o actiune offline organizata aproape exclusiv online!
foto si filmulete gasiti la piticu, cameramanul de serviciu :)

urmeaza alte doua evenimente pentru daniel, pe 27 la timisoara (detalii si la hadean pe blog) si pe 28 in bucuresti - detalii curand pe blogul clanului zanaresc
si, ah, era sa uit, anca bundaru si oana portase merg marti, pe 23, de la ora 22, la radio lynx sa vorbeasca despre sistemul sanitar in contextul cazului daniel raduta. emisiunea "trei ceasuri (g)rele" cu andi tutescu.

si mai am sa v'anunt si alte evenimente, pentru aceeasi cauza: romania saves ITself!

PS voila zana portase, baghetand magic: dâng!

is there love in the air?

in loc de asta, daca tot sunteti in loving mood, dati un telefon:
0900900110 - si donati 10 euro
0900900115 - 5 euro

numerele sunt valabile doar in reteaua romtelecom, iar banii intra in contul lui daniel raduta. pentru ca el sa poata ramane alaturi de iubirea vietii lui, raluca, si alaturi de fiul lor care vine pe lume in vreo doua saptamani. haideti, ca se poate!

despre zane. brave!

zanele, am invatat la cursul de imagologie, sunt niste fiinte (supranaturale) care fac fapte bune si uneori, doar uneori, se enerveaza. si'apoi vai de cel ce nu cedeaza!

al'fel, in viata lor civila, sunt niste fete, femei. cochete, dar cu temei.

irina, de exemplu, e ca ursu daca vrea. vorbeste ca mierea (daca nu te iei de ea). are o pasiune pentru pantofi. dar, acuma, zau, care zana de conduri interesata n'o fi?

bundaru? ea e blonda exceptiei. face poze contra deceptiei. e plina de suflet si generoasa de lauda rugby. desi e un sport oarecat violent, daca pe mine ma'ntrebi.

la portase te uiti ca matza'n calendar. si vorbeste mult (mai mult decat chinezu, e clar!). e a mai rockerita zana. si e buuuuna! :D

anca zisa si innocente... va rog sa n'o credeti, ca uneori rosteste vorbe de'a dreptu' indecente. il ameninta cu expulzarea pe pitic, dar ulterior il primeste miloasa in casa si'i da chiar si supa. la plic!

mika pana ii zice altei zane, dar nu va luati dupa aparente. poate ca face reverente, dar, cand e cazul, loveste mai taioasa decat lama.

la urma, dar nu ultima, se intelege, e zana diana. care, si cand nu vrea neaparat, ii pune serios pe ganduri pe cei pe langa care trece. subtire ca o trestie, dar sa vezi ce chestie! nu cedeaza nici la vantul al mai turbat, ca doar impreuna o intreaga lume'am mobilizat!

si'as mai fi si eu, nu ruxi, ruxa! si doar cand in cand ilincadima - pr printre randuri (n'am gasit alta rima!)

pentru voi, zane, si pentru ca every storm will start with just a drop of rain:

răduţă. daniel răduţă.

prima data l'am intalnit pe daniel raduta in mailul dianei: "ajutor! colegul meu e bolnav!"
n'am stat nici o secunda pe ganduri daca sa ma implic sau nu. urmarea o stiti cu totii - s'au scris mii de randuri despre daniel si despre cazul lui, iar noi continuam sa facem tot ce se poate ca sa'i redam viata.

apoi l'am intalnit pe daniel fata in fata. intr'o seara, la violeta's, sapte fete, piticu, daniel si raluca. n'a fost genul de intalnire trista tocmai pentru ca fiecare dintre noi, ceilalti, am vorbit mult, am ras, de teama sa nu ni ne puna un nod in gat. oana adusese cerceii si brosele cu zane, diana si cristi se ascundeau, fiecare, in spatele laptopului, irina mai iesea la o tigara, anca b. avea camera foto, anca d se juca cu brosa, mika ciripea vesela cautand cu incapatanare ceva in cana cu vin fiert.

daniel, asa cum l'am cunoscut eu, nu mai seamana cu cel din pozele pe care le stiti voi. pe fata trasa ii ard, insa, aceiasi ochi albastri pe care'i intoarce des catre raluca, sotia lui si mama primului lor copil. un baietel care vine pe lume peste doua saptamani. daniel e bolnav, si nu sufera de raceala, dar chiar si'asa, am vazut in el, in gesturile fata de raluca, nevoia nestapanita de'a o proteja, de'a'i proteja pe amandoi, si pe ea si pe fiul lor.

e puternic pentru ei. vrea sa traiasca pentru ei. si, privindu'l din perspectiva asta, daniel nu mi'a mai parut diferit de orice tanar barbat, care'si tine sotia de mana si vrea s'o fereasca de ce e rau si urat pe lumea asta. pentru ca, da, s'au tinut tot timpul de mana, de parca si'ar transmite forta unul altuia. si chiar cred ca functioneaza.

ca un IT-ist adevarat, trateaza "problema" bolii lui si suma asta mare ce trebuie stransa cu mai mult realism si calm decat noi. noi ii povestim planurile noastre, ii spunem ca suntem optimiste. daniel zambeste si ne spune cat e de complicat, aproape imposibil, sa primeasca bani de la stat. cat ii trebuie si cand ii trebuie.

facem planuri cu totii, ne sfatuim, mai facem si glume. discutam birocratie, dar si cum online-ul din romania a inceput sa se mobilizeze. daniel si raluca zambesc si ei intr'un final, inainte sa plece spre casa. inaintea noastra, pentru ca daniel trebuie sa fie odihnit pentru tratamentul pe care il urmeaza.

as fi vrut sa scriu cum e daniel din seara aia. n'am putut. si acum imi e greu. pentru ca, odata ce'l cunosti, te revolti parca si mai tare. impotriva sortii, impotriva sistemului, impotriva alora care stau pe margine si ranjesc cu mistoul si cinismul galgaind in gusa.

in seara in care l'am cunoscut, acum nici zece zile, in contul lui daniel erau putin peste 8000 de euro. acum sunt aproape 58.000 si suma creste in fiecare zi. si, in ciuda tuturor dificultatilor, avem si numere de donatii. sunt valabile numai in reteaua romtelecom (inca sper ca "deocamdata), dar le avem.

0 900 900 110 - pentru 10 euro
0 900 900 115 - pentru 5 euro

sumele nu sunt purtatoare de TVA, iar aceste doua numere sunt valabile, atentie, numai pana in 12 martie. deci nu asteptati prea mult ca sa puneti mana pe telefon. de fapt, ca sa nu uitati cumva (desi, cum ati putea?!), mai bine sunati acum.
pana la urma, sunt, asa cum bine zicea cineva, banii de'o cafea. hai, poate si'o prajitura. oricum ingrasa!

hai, ca se poate!

red red wine pe ma'sa!

azi am fost la medic. trecand peste placerile intalnirii fata in fata cu serviciile din minunatul nostru sistem sanitar, printre prescriptii si analize mi s'a atras atentia sa nu mai pun pic de alcool in gura odata cu noul tratament. asta daca vreau sa'i dau o sansa cat de cat cinstita ficatului din proprietate - (doar) una bucata.

pen'ca el, ficatul, se ocupa destul cu toate chimicalele pe care pr-ul (nu meseria, pr-ul asta) ma obliga sa le ingurgitez si cu niste colesterol misterios adunat. deci daca'i mai dau si alcool ii fac viata aproape imposibila.

relatia mea cu alcoolul e timida, desi are state vechi. ca sa intelegeti, eu beau bere fara alcool pentru ca aia'mi place! pun vinul la friptura da' numai uneori si in pahar. taria (zi whisky, vodca, gin sau ce'o mai fi) nu'mi place neam daca nu'i serios diluata cu suc de mere, de rosii or sanatosul red bull. deci, cum ziceam, alcoolul si cu mine - doua povesti paralele.

totusi, cand mi s'a zis sa'mi iau la revedere, parca nu mi'a placut. si in club? si de ziua mea, ca nu mai e mult? si.. sii..
e, asta e. am altele pe cap.

dar cum o veste nu e rea decat daca ti se tot trece prin fata, cu obstinatie, dupa ce'am plecat de la medic, facand browsing pe radio, in casti, dau de red red wine. desigur, am zambit.
cand, spre seara, am iesit in oras, tot red red wine, asa s'a ales din lista de ipod. mbine, da, ma rog, coincidenta, se mai intampla.

dar in bar canta the wine song - cat empire, iar cand am venit acasa, pe europa fm, ghiciti ce!

da, banca'ntai, nota 10: red red wine!

si, ca sa'i fac in ciuda, mi'am pus un pic de cabernet souvignon in pahar. na, ca'i alb, mori de ciuda, murphy!

iarna pe ulita

mai degraba silita de promisiunea facuta alor mei, cum ca azi ii vizitez, pe la patru, imbracata mai serios ca baba dochia, am purces la drum. drum de vreo zece minute, c'ai mei stau aproape. dar chiar si'asa, din casa, de la adapostul caldurii si termopanelor, situatia externa parea de'a dreptul inspaimantatoare.

afara, insa, nu era frig. mai rau cu vantul: cand se inteteste si daca'ti vine peste fata are forta necesara sa'ti dea jos gluga de la geaca, p'aia de la hanorac si caciula (dac'as fi purtat, dar nu purtam, sic!), ba chiar si pe tine, cu totul. noroc ca aveam sa'i inapoiez tatalui meu niste carti... destule, deci eram o persoana cu greutate! :))

ajuns la ai mei, dar parca tot nu era destula plimbare. asa ca am pornit la pasi (marunti) prin cartier, spre titulescu. afara, peisaj de basm, alb ca'n povestile lui andersen. pana cand vine iar o pala de crivat de te ia pe sus! noroc cu cumparaturile de la mega image!

si acum, poze!

flashbacks

cunoastem, de'a lungul vietii, o multime de oameni. unii ne sunt instant simpatici, altii nu. cu unii avem chimie, iar pe altii nu'i suportam din secunda doi.

am avut, in liceu, doua prietene foarte bune, cu care am impartasit toate bucuriile si tristetile vietii de licean. nu mai tin legatura cu ele decat din an in pasti, de zilele noastre de nastere. vietile ne'au despartit. cu una dintre ele, insa, stiu ca in orice moment m'as intalni ar fi ca si cum nu ne'am vazut de ieri. aceeasi familiaritate, aceeasi apropiere.

asa si cu M. l'am revazut intr'una din serile trecute, dupa vreo patru ani, cred, pe motiv de colindat lumea. insotiti de o sticla de vin, am stat la povesti, la fel cum am facut si cand ne'am intalnit prima data: pana s'a facut lumina afara
.
si cand te gandesti ca sunt oameni cu care ma vad sau vorbesc aproape zilnic si care, daca imprejurarile ne vor desparti, vor deveni perfect strangers.

poate's demodata, dar imi place mult cand starile bune alaturi de unii oameni nu se schimba si ca timpul trece peste si nu intre noi! si, fara discutie, ca am parte de oameni faini! :)

cand multumesc e prea putin

atunci cand primesti cafeaua la restaurant, restul la piata ori manusa care ti'a picat din buzunar zici "multumesc", orice om de bun simt stie asta.

am mai vazut ca se zice multumesc si cand primesti un premiu oscar (indeobste academiei, colegilor, regizorului.. o lista lunga) sau golden globe. chiar si grammy. si tot multumesc ii spui si lui god cand e ceva de bine "multumesc lui dumnezeu ca sunt un om optimist!"

zici multumesc si cand refuzi: "nu, multumesc, nu pot sa vin la film maine" si chiar si cand ai avea altele de zis, ironic: "mda, mersi ca mi'ai zis si mie ca a venit mailul de la cutare!"

dar cum zici cand oamenii sar in ajutor atunci cand incerci sa salvezi o viata?

mie multumesc mi se pare prea putin, parca.

so, cum sa le raspund tuturor acestor oameni faini care ne scriu pe zanarim at gmail si'si ofera suportul pentru daniel?
spuneti voi!

are we humans or are we cancers?

cancer.

nu cred ca exista cineva caruia aceasta boala sa nu'i fi luat macar un om de langa el. de asemenea, cred ca nu putini dintre noi (si unii poate nu doar o singura data) ne'am pus intrebarea "dar daca e cancer?" despre noi sau despre cineva apropiat.

am pierdut si rude si prieteni din pricina acestei boli. si am fost si in situatia in care am asteptat infrigurata rezultatele unor analize pentru a afla daca e sau nu cancer - momente in care toata viata'ti trece prin fata ochilor mintii si te gandesti ce'ai face daca ai afla ca mai ai doar cateva luni de trait.

va rog sa va imaginati, pentru o clipa, cum ar fi daca ati afla ca mai aveti doar un timp limitat de trait. sa zicem... patru luni. tot de dragul argumentului, sa ne imaginam ca sunteti casatoriti cu sufletul pereche si pe drum e un bebe, primul vostru copil. si...puf! implacabil, necrutator, medical, rece, apare diagnosticul. condamnare la moarte: leucemie limfoblastica acuta.

va rog, deci, imaginati'va in aceasta situatie pentru o secunda. si ca, undeva, in lume, exista un tratament, doar ca acesta costa peste 120.000 de euro. ati capitula in fata unei asemenea sume sau ati face orice pentru a va salva viata?

acum, respirati usurati. nu sunteti in situatia asta si sper sa nici nu ajungeti acolo, voi sau cei dragi. statisticile spun ca e imposibil, insa, asa cum scriam la inceputul acestui post, sa nu se intample cuiva pe care il cunoasteti. din pacate.

exercitiul de mai sus este, pe scurt, cazul lui daniel raduta, un tanar de 29 de ani care e casatorit cu sufletul lui pereche. in martie asteapta primul lor copil.

daniel are sanse mari (95% spun medicii care i'au cercetat cazul) sa traiasca, sa'si creasca copilul, lasand in urma boala asta rea. deocamdata, insa, e despartit de viata de o suma de bani, si nu e vorba de o suma prea mica: 120-150.000 de euro - banii necesari transplantului de maduva ce nu poate fi efectuat in romania.

o sa revin foarte curand (luptam contratimp) cu amanunte despre daniel si despre cum niste zane si'au pus in minte sa'i salveze viata. si o sa va spun si care sunt modalitatile in care il puteti ajuta pe daniel sa traiasca.

ma stiti, eu cred in minuni!

PS detalii la celelalte zane: dianastoleru, ancabundaru, mikapana, oanaportase. zice de asta si adihadean. o sa mai auziti si de la altii. si nici macar n'am inceput campania! #zanarim!

radetul meu

ma puse elful de mare sa scriu despre radet. mie mi se pare oarecat neinteresant subiectul, dar daca tot trebuia sa (re)incep cu ceva, de ce nu, tot se poarta gerul ca subiect zilele astea.

so... treaba e cam asa. radetul lor, ala care'ti da caldura prin calorifer, e, desigur, foarte ineficient. in timp ce la ai mei acasa (cinci minute de mers pe jos de la mine) ramai fara piele daca pui mana pe calorifer, la mine e doar cald. de parca asta n'ar fi suficient pentru o temperatura... racoroasa (17-18 grade zice termometrul), eu n'am usi la sufragerie, le'am scos, asa ca spatiul e wide open. asta ma ajuta sa ma simt at large la mine acasa, dar nu ma ajuta la incalzitul casei.

asa ca radetul meu se compune din imbracaminte fleece, polar si alte asemenea, destinate in a ma tine departe de gripa porcina si de alte grozavii. la el mai contribuie si aragazul dar si renelul, prin intermediul caloriferului electric - masinaria care mai mult consuma decat incalzeste. as adauga ceaiul cu scortisoara si alte minuni, si, in fine, ca sa fiu fair, mai contribuie si domnul sony, cand se ghemuieste peste picioarele mele.

ma rog, io am zis ca nu e un subiect interesant :))

(scrie cine vrea, eu nu dau mai departe o asa leapsa!)