15 dec. 2007

"e ruxandra. a murit"

incep prin a marturisi ca, de fapt, ma cheama ruxandra – pentru cine nu stie deja. ilinca e pseudonim. de ce e important, o sa vedeti mai incolo. acum, povestea.

au trecut suficient de multi ani de’atunci ca sa am numa’ amintiri de tip “short footage”, mai degraba fractiuni de secunde, fotografice, decat prelungi si inchegate.

nu mai stiu unde eram cand a inceput nebunia. cred ca acasa. stiu ca auzeam la radio tot timpul “nu inchideti aparatele, urmeaza un comunicat important pentru tara”, simteam ca se intampla ceva, ceva mare, important, simteam nervul si incordarea ce pluteau ca stare de spirit parca, asa, in atmosfera.

pe 21 tata a iesit in strada. eram acasa, cu maica’mea, nici gand sa am voie sa ies. tata e prof de istorie si, de cand ma stiu, a suferit, mai in tacere, mai vociferand, din pricina regimului. am crescut cu europa libera emitand prin aparatul vechi, gloria, si cu discutii lungi despre ce se poate face intre prietenii lui si el. aveam telefonul inregistrat si stiu c’a avut “dosar” pentru ca in orele lui de istorie epoca de dupa ’45 nu era catusi de putin plina de elogii, ba dimpotriva: tata facea un misto amar.

revenind, pe 21, seara, maica’mea era extrem de ingrijorata, isi dadea seama ca se moare pe bune in oras, stia ca tata e acolo si ca nu e genul care sa se adaposteasca. inmagazinase atata ura in el incat era gata sa se bata cu oricine ar fi pus bete in roate aceste “revolutii”. stiam ca e in oras cu dinu, prietenul lui, tot prof de istorie, si nu aveam nici un semn de la ei. nu’mi dadeam prea bine seama ca ar putea chiar sa’si piarda viata, imi amintesc perfect ca aveam un goblen complicat c’o fetita si ca l’am terminat in acele zile, cu incapatanarea de a face ceva, al’ceva decat sa astept. a ajuns acasa seara, foarte tarziu. n’am sa uit niciodata geaca lui de la costumul de ski, era alb cu albastru, si era plina de sange pe maneca si pe piept. repeta intr’una “nu e sangele meu, e ruxandra. a murit. a murit ruxandra”

mama ii zicea “uita’te, e aici ruxandra, e bine, n’a patit nimic, e in siguranta” si incet incet tata s’a calmat. mie nu mi’a povestit atunci, dar ulterior am aflat ca era la dalles, se pierduse de dinu, erau soldati si taburi, si’a vazut un baiat care incerca sa scoata o fata de sub un tab. fata era mai mult moarta decat vie, tata a incercat sa’l ajute, iar baiatul zicea tot timpul “ruxandra, nu muri, nu muri”. baiatul a fost doborât, tata a scapat. ruxandra e astazi o strada, iar tata a albit in noaptea aia. a doua zi a iesit iar in oras in ciuda lacrimilor mamei care’l ruga sa nu mai iasa. am plans si eu, dar pentru ca nu m’au lasat sa plec cu el. nu ca sa lupt impotriva regimului (desi uram lipsa de libertate si incorsetarile, atata cat le simteam eu la nici 14 ani) ci pentru ca regaseam furia tatei in mine si vroiam sa ma razboiesc cu oricine ar fi vrut sa'i faca rau, sa'l apar.

daca ma gandesc la noaptea aia, imi vine sa’i scot in strada pe toti nenorocitii astia de politicieni care vorbesc “frumos” despre jertfa romanilor. sa’i scot in strada, sa’i pun la zid, si sa trag. jur c'as avea, apoi, constiinta la fel de curata!

7 dec. 2007

vin sarbatorile - scapa cine poate!

are dreptate o prietena de'a mea, pregatirile pentru sarbatori incep din ce in ce mai devreme, si toata povestea asta e din ce in ce mai stresanta. putinul spirit ce mai ramane neatins de marketing, atl, btl si pr, e terfelit prin trafic si cozile din supermarketuri, apoi prajit la foc mic de atitudinea sictirita a vanzatoarelor.

pentru mine decembrie pare sa fie cea mai aglomerata luna din an, e drept, c'un om in minus si'altu fara chef, cu zeci de mailuri, zilnic, la care nu apuc sa raspund tot zilnic, cu contracte de inchis, oameni de intalnit si cateii de la glina despre care n'am apucat sa scriu in ziar pen'ca n'am gasit nici un pic de vreme sa fiu cat de cat tihnita si sa intru in starea de ochi tristi de catel.

marti avem vernisaj cu expozitia anuala fotografie de jurnal, same place, foaierul TNB, same time (cred), ora 19. dar pana marti... hehe, mai sunt foarte multe lucruri de facut!

intre timp, incerc sa fiu cat de cat ordonata in gandire, sa nu tin cont de faptul ca pe biroul meu iar s'au strans nenumarate reviste pe care n'am apucat nici sa le desfac din tipla, da' sa le citesc!, ca n'am apucat s'ajung la carturesti pentru printese si vrajitori ori ca planuita curatenie de craciun va fi facuta, probabil, chiar de craciun...

e drept, n'apuc sa ma gandesc nici la altele, si asta e bine. saves sane space in my mind.




diferenta dintre mine si eroii acestei reclame e ca eu nu pot sa ma bucur cand imi intra camionul cu coca cola in casa. si nici daca m'as trezi afara, in ninsoare, cand, de fapt, ma pregateam sa ma bag in pat. si nici nu beau cola inainte de culcare fi'nca nu mai pot adormi dupa aia! bleah!

4 dec. 2007

brad awareness!


iac'asa am intrat in topul european al brazilor de craciun, mai exact pe 1 decembrie, direct pe locul 1, gratie rozaliilor de la milenium. ma rog, gusturile nu se discuta.


PRistic vorbind, as zice ca oamenii roz au pus la cale un nou concept in comunicare si marketing si'alte stiinte de genul care este: brad awareness!
nu mi'e clar pana nu vad, dar daca nu l'au branduit, chapeau, sau cum s'o zice in portugheza lor! nu de alta, dar deja ne'au (pro)pus sarbatorirea Craciunului cu 24 de zile mai devreme. acuma cum ar fi sa vina si millenium cu sapte ani mai tarziu??!


brandul este bradul!

imaginea e sutita de pe net, ca e prea tarziu ca sa le cer una colegilor de la JN. mea culpa!

14 nov. 2007

partidul pute!

ta daaaa! iliescu si'a facut blog!

a scris azi toata presa despre asta, ceea ce inseamna ca miscarea si'a atins scopul. blogul e slabut si fata de ce'ar putea sa fie dar si fata de ce poate babuta ion. da nu despre asta e vorba. sau...?

cand am venit azi acasa, in lift, am gasit urmele unei corespondente intre psd si un potential vot. pesedeii au pus in cutiile postale neste pliante pe care nici nu m'am uitat inainte sa le pun la cosul de la parterul blocului - si care, cos, este sudat, pentru a nu fi furat - pen'ca nu i'as vota orice mi'ar zice.

cand sa intru in lift, insa, am fost uimita sa concluzionez ca e cel putin o persoana pentru care pliantul pesedeului a fost asa, ca o raza de soare in intuneric. ma rog, era o figura de stil: de ceva vreme nu se mai fura becurile din lifturi. dar si daca era intuneric tot as fi putut simti efectele corepondentei dintre psd si potentialul lor votant. olfactiv. pentru ca potentialul votant (si care e fix electoratul psd) a citit atent, probabil, ce scria pe pliant, ca mai toata lumea la toaleta, indiferent unde e toaleta, chiar daca toaleta e un lift. a citit, deci, ce zicea psd-ul, l'a ajuns mesaju, iar apoi s'a sters cu el la cur.

da' ce daca partidul pute? bunicuta are blog!

9 nov. 2007

sex oral la high heels cafe

care mai e bursa oralului pa beller/dorobanti?

deunazi m'am revazut pe 360 c'o fosta colega de liceu, raluca. ne'am convorbit pe messenger iara azi am reusit sa ne sincronizam agendele (ce tare suna asta, este?!) si sa ne vedem undeva in centru, intre joburi si case. dorobanti/ beller. high heels cafe.

locu e dragut, canapelele's comode, muzica e uneori prea tare si nu de cafenea (variaza intre house, latino si ceva mai linistit), serviciul e rapid. atat de rapid ca nu te prinzi cand iti zboara ceasca din fata, fara sa te'ntrebe nimeni daca mai servesti sau nu mai servesti. ma rog.

eu ajung nitel inaintea ralucai, comand o cafea dubla. vine si raluca si'ncepem sa depanam ce'am facut in ultimii 13 ani. cu bataie, de fapt, ca ne'am vazut si'anu trecut prin decembrie si am mai povestit si'atunci cate ceva.

ea'si ia ceai. imi iau si eu, dupa cafea, si tot bem ceaiuri vreme de vreo... patru ore de povesti. f fain. la final, fireste, nota de plata. pana la nota, insa, e drept sa notez ca mi'a placut toaleta lu doamnele: f cocheta, cu tapet, placut, zau!
asa. nota de plata, deci. 90 d lei. scria asa: sase ceaiuri - 60. un ceai cu miere - 12. cafea - 12. doua miere - 4. un extra lapte - 2. iaca.

in nesimtirea mea de caine turbat (nush a cui e expresia asta, da' se pupa) m'am enervat. ca n'am priceput ce'i aia ceai vs ceai cu miere si alta miere. n'am priceput de ce e ceaiul 10 lei in loc de 6, cat scria in meniu. si n'am priceput, in genere, de ce, daca mi se cere un pret asa de nesimtit p'o cana cu apa fierbinte si'un plic cu ierburi, de ce, zic, mierea aia nu e inclusa in pret. sau laptele de la cafea. cerem un meniu. in meniu (cam rupt) ceaiul e sase lei. peste sase lei, trecut cu pixul, 10, respectiv 11 - ala cu miere. aaaargh!

il kem pe pustiu care ne'a servit. il rog politicos sa'mi aduca un sef. zice ca de ce. ma uit la el gen "care'i treaba ta de ce? e treaba mea cu sefu ala, damn it", si el zice ca el e sefu. m'a bufnit rasul, serios, sper ca nu i'am ranit sentimentele. ala era un pusti cu acnee pe fata, ma'ntelegeti, departe de atitudinea de a avea o dugheana de fite in centrul bucurestilor. ii zic ca vorbesc serios si'mi aduce o duduie cu o atitudine mai potrivita. se'ntampla sa stiu ca "sefu" e un domn, da' am zis sa fiu cooperanta.

ii explic, imi serveste povestea cu meniurile modificate la repezeala, ii zic ca nu cumpar, adauga, oarecat zeflemitor, ca patronul e liber sa puna si trei sute de mii un ceai. da, zic, da' sa scrie si in meniu treaba asta. in scarba, imi arunca sa platesc cat vreau. modific preturile cu pixu pa nota de plata, iesea 60 d lei, am lasat 70, ca, na, serviciul a fost rapid, cum ziceam.

ce naiba, daca cer 12 lei p'un ceai, n'ar trebui sa'si permita neste meniuri noi?! ca de restu' am inteles ce primesti! si io nu's vreo monicã!

7 nov. 2007

se'nchide cercul

blogul yahoo-ului se skimba. intrucat nu reusesc sa ma prind daca o sa fie mai bun, mai prietenos, dar nici nu vreau sa'mi pierd textele, s'ar putea sa'ncep sa postez la doua pagini si, usor-usor, sa parasesc locul 360ist si sa raman aici.
pana atunci, sa copy/paste, totusi, ce mi se pare de retinut din tot ce'am scris.
pana la ora actuala, pe 360 am asa: 887 de posturi, 8843 de comentarii si aproape 210.000 de vizite. pas mal.