ieri, dintr'una in alta, s-a propus ca maria si cu mine, eventual si cu pisicot, daca e interesata, sa scriem o carte motivationala ref pisici. ceva gen "stapanii sunt de pe pamant, pisicile sunt de pe marte", sau "cum sa'ti dresezi pisica sa te bage'n seama cand vrei tu. curs rapid, 90 de zile"
amandoua am zis ca asa ceva nu se poate, ca pisica face ce vrea ea oricum, orice s'ar intampla, iar tu, ca stapan, n'ai mare lucru de facut, decat sa te bagi si tu in seama prin jurul ei. daca ai noroc, cand ai tu chef, poate are si pisica chef de joaca - asta e cazul fericit. daca nu, poti s'o iei pe sus (ai avantajul ca esti mai mare, da' nu te bucura de asta, e un avantaj minor), s'o intorci cu burta la vedere si s'o scarmeni nitel. daca ai noroc, poate'i vine chefu de joaca. daca nu, ori se cara ori ti'o trage.
chestia aia cu "e invatata sa faca la litiera" iar e hazardata. pisica nu e invatata, pisica se duce acolo pentru ca'i place sa fie curata. daca ar putea sa faca la toaleta si sa traga apa ar face si asta, da' nu poate (desi s'au auzit cazuri extreme), asa ca se duce la litiera sau la scurgerea de la cada si te anunta sonor cand si'a facut treburile, ca sa te duci sa cureti ce'a acoperit ea cu labele. si mai repede, daaaa?
in semn de protest, uneori, pisica mai poate sa faca pipi pe vreo haina sau geanta de'a ta, doar asa, pentru ca poate, si pentru ca, asa cum am mai spus, ea e stapanul, nu tu, ba, pisica dubioasa in doua picioare, fara blana si fara coada ce esti!
(va urma)
14 comentarii:
in principiu important e ca intotdeauna pisica va face doar ce vrea ea, nu ce vrei tu. intotdeauna are chef de alintat cind te grabesti. niciodata nu are chef de alintat cind tu ai timp. intotdeauna se aseaza pe tastatura calculatorului cind ai treaba, altfel obiectul nici nu exista. intotdeauna isi asucte ghearele pe cel mai nou obiect din casa. intotdeauna maninca frunzele de la planta pe care incerci sa o salvezi. si intr-adevar, va urma
Eu ştiu ce să zic? Că nu sunt mamă de pisică. Sunt un simplu Pisicot. Dar aş putea să vă ajut cu sfaturi pentru peşti. Sau câini. Sau papagali.
Pisica mea a rezistat câteva luni în apartament, se pune?!
maria: dada, exact, pe cel mai nou obiect din casa. preferabil de piele. geaca de piele, scaunul cel nou de la birou, cizmele, geanta... d'astea!
pisicot: nu poti sa zici, asaaaa, ca esti "doar un simplu" pisicot, cum adica "doar un simplu" pisicot? pisicot is one of a kind. am putea sa bagam si un capitol despre pesti. si despre caini. daca te pricepi la caini tre sa stii ceva si despre pisici. papagalii intra in alta carte, aia despre (unii) barbati!
aaaa, da' de ce a rezistat pisica numa cateva luni? :)
pisica prietenei mele i-a facut praf perfecta geanta gri cumparata de la paris chiar in noaptea in care ne-am intors. dimineata era plina de gauri. poate nu ii place gri-ul
era gri... sobolan?! =))
(scuze, stiu ca o geanta perfecta cumparata la paris si mancata de pisica e o micuta catastrofa, da' n'am putut sa ma abtin, de dragul replicii!)
Întreabă-l pe Petreanu, el e responsabil :D
Eu aş fi ţinut-o...
pai chiar am sa'l intreb, sa stii! :)
public!
Hihihi, presimt că o să-mi placă şi mai mult Vlad! :)))
ilinca- ei bine nu, nici macar atit :)
pisicot-e, eu am reusit sa il conving, cu toate ca si acum comenteaza.
innu- pai tu cu cine tii aici?
innu: pai uite ca l'am intrebat si se face ca ploua. ba chiar m'am si repetat in intrebaciunea mea, da' nimica! cre ca e ceva dubios la mijloc! :))
maria, poate era o pisica color blind si nu culoarea era de vina. eu sunt sigura, convinsa 100%, ca pisica a avut, in capul ei de pisica, un motiv foarte logic pentru distrugerea gentii
da' ce'au barbatii cu pisicile?!
Eu, cu cine ţin?
Eu ţin cu adevărul!
Şi adevărul e că pisicile sunt perfide, independente, lasă păr din ăla fin pe care-l poţi înghiţi şi da de naiba, transmit toxoplasmoză la gravide, le miroase 3,14-3,14-ul urât rău, îşi ascut ghearele de mobila ta nouă şi uneori zgârie.
În rest sunt, desigur, nişte pufuleţi adorabili. Când îi văd pe ai voştri tolăniţi leneş pe unde te aştepţi mai puţin, aproape că uit toate defectele de vi le-am înşirat mai înainte.
Nah, şi acum sunt sigură că o să mă urâţi, mame de pisici ce sunteţi! :)))
PS. Am o prietenă care credea ca mine. Şi iubitul ei a primit cadou un pui de pisic, de ziua lui. Şi ea, azi e înnebunită după pisici.:)
innu- mie imi place ca sunt independente, sa stii.
Maria, eu sunt sigură că dacă aş avea o pisică m-aş ataşa de ea. Dar eu prefer animalele care-şi manifestă afecţiunea.
Inclusiv la oameni aplic axioma. Tata îmi povesteşte că, atunci când eram micuţă, mă duceam la el şi-i întindeam obrazul să mă pupe. Şi el mă pupa şi eu ziceam: mai tare! Şi tata întreba: cum mai tare? Iar eu răspundeam: pupă-mă mai tare, să simt că mă iubeşti!:)
Ei...nu m-am schimbat prea mult de atunci. De aceea cred că prefer şi câinii. Pentru că atunci când îi observ înnebuniţi de fericire, de fiecare dată când mă văd, cu privirea aia în care se citeşte dăruirea totală, nu ştiu...pe mine una mă topesc.
Şi la bărbaţi eu am fost, cumva, atipică. Eu nu am suferit(aproape)niciodată din dragoste neîmpărtăşită, pentru că nu am alergat niciodată să îmblânzesc un bărbat care nu-mi dădea atenţie. Că ştiam că nu aş putea obţine de la acel bărbat atâta atenţie, drăgălăşenie şi protecţie câtă îmi place mie să primesc.
Ilinca ştie, că am mai discutat subiectul ăsta pe marginea unui articol vechi, despre ce-şi doresc femeile.
Mie nu-mi plac bărbaţii indiferenţi, reci, cu fiţe. Mie dacă nu-mi zice des te iubesc şi nu mă copleşeşte cu atenţie (vorba mea de copil, să mă pupe să simt..), care va să zică nu mă iubeşte. Şi nu întârzii în relaţii fără iubire, tot aşa cum nu stau pe plajă în zilele înnorate :)
L-am trecut la amici sau la cunoştinţe şi am făcut-o fără regrete.
Am făcut paralela asta pisici-parteneri, pentru că îmi imaginez că trebuie să existe o viziune unitară despre ce tip de manifestări ne atrag ataşamentul.:)
Şi iar am scris o sagă, nu ştiu cum de reuşesc :))))
aaaaaaa... stai asa, stai asa! stai asa, ca... ai dreptate... cumva :)
ca mie'mi plac baietii rai, care ma provoaca, si fac pe nebunii, ca daca's cuminti si credinciosi precum cainele, dau din coada puf puf, nu mi se pare suficient de provocator, ba chiar ma plictisesc intrucatva.
dar sony are apucaturi de catel. adica se tine dupa mine prin casa, vine la usa cand ajung acasa si "povesteste" tot ce'a facut, jucam pititea si, ma rog, daca'i zic NU! ma ignora cu desavarsire!
bref, insa, baietii buni care ma privesc cu ochi de caine ma lasa rece. ma fac sa rad, de fapt :))
Trimiteți un comentariu