luni seara pe la opt fara un sfert am ajuns prin faimosul (candva) magazin victoria - 50 de magazine intr'unul singur.
n'am mai fost p'acolo de vreo doi ani cel putin si nici acum n'as fi ajuns daca n'aveam actiunea de la casa capsa si n'ar fi insistat oana sa "dam o fuga" - zis si facut.
urcam la etajul 1, ne infigem intr'un magazin de pantofi. io vad unu care'mi place, e numarul meu, il vãr in picior, imi vine. cer perechea. in timp ce vanzatoarea cauta cutia, mai vad unul, il probez si p'asta, imi vine si asta. ii zic sa caute si prechea astuia. vanzatoarea, mofturoasa, face:
- pai sa va decideti pe care'l caut ca nu e asa de simplu sa rascolesc prin cutiile astea.
ii spun sec si rece ca daca vrea sa vanda tre sa faca acest minim efort. baguie ceva neinteligibil, probabil vreo injuratura.
imi gaseste una dintre perechi, ii zic ca'i iau. si ca'i iau si pe ceilalti - erau la reducere, o nimica toata de pret. si ca platesc cu cardul. se stramba din nou, usor dispretuitor:
- da' ce, n'aveti, acolo, un milion si ceva cash?
aveam, da' am vrut sa platesc cu cardul, ca sa nu mai trec pe la bancomat. si oricum nu era treaba ei.
platesc, primesc o punga cu pantofii. gesturile's reci si nu mi se spune nici multumesc, nici mai poftiti, si in genere, si eu si colega mea ne simtim de parca am fi intrat incaltate cu bocanci pe un covor alb, diafan.
ceea ce nu e cazul, fireste.
ne ducem alaturi. e 8 fara zece. alaturi nu e prea mult de vazut, dar stau suficient cat sa le aud pe cele doua vanzatoare din magazinul din care taman am iesit cu doua perechi de pantofi: "pantofi la 8 fara zece! bine ca nu vine la 9 sa-si faca cumparaturile"
io sunt la doi pasi de ele, nu au cum sa nu'si dea seama ca sunt inca acolo. dar zic, just in case
- nu va suparati, sunt inca aici, va aud
- da' si ce daca ne auzi?, zice una cu tupeu proletar. mare lucru!
m'am enervat. rau. o sa'l sun pe patron. nu cred c'o sa li se'ntample nimic alora, da' eu simt ca, pe alocuri, nu mai pot sa trec asa de linistita pe langa obraznicia si tupeul prestatorilor de servicii "made in romania"
PS cand am ajuns acasa am descoperit ambele perechi de pantofi puse intr'o singura cutie, claie peste gramada. singurul fericit a fost motanul sony care s'a varat imediat in cutie si'a tors acolo cinci minute, foarte incantat de el.
n'am mai fost p'acolo de vreo doi ani cel putin si nici acum n'as fi ajuns daca n'aveam actiunea de la casa capsa si n'ar fi insistat oana sa "dam o fuga" - zis si facut.
urcam la etajul 1, ne infigem intr'un magazin de pantofi. io vad unu care'mi place, e numarul meu, il vãr in picior, imi vine. cer perechea. in timp ce vanzatoarea cauta cutia, mai vad unul, il probez si p'asta, imi vine si asta. ii zic sa caute si prechea astuia. vanzatoarea, mofturoasa, face:
- pai sa va decideti pe care'l caut ca nu e asa de simplu sa rascolesc prin cutiile astea.
ii spun sec si rece ca daca vrea sa vanda tre sa faca acest minim efort. baguie ceva neinteligibil, probabil vreo injuratura.
imi gaseste una dintre perechi, ii zic ca'i iau. si ca'i iau si pe ceilalti - erau la reducere, o nimica toata de pret. si ca platesc cu cardul. se stramba din nou, usor dispretuitor:
- da' ce, n'aveti, acolo, un milion si ceva cash?
aveam, da' am vrut sa platesc cu cardul, ca sa nu mai trec pe la bancomat. si oricum nu era treaba ei.
platesc, primesc o punga cu pantofii. gesturile's reci si nu mi se spune nici multumesc, nici mai poftiti, si in genere, si eu si colega mea ne simtim de parca am fi intrat incaltate cu bocanci pe un covor alb, diafan.
ceea ce nu e cazul, fireste.
ne ducem alaturi. e 8 fara zece. alaturi nu e prea mult de vazut, dar stau suficient cat sa le aud pe cele doua vanzatoare din magazinul din care taman am iesit cu doua perechi de pantofi: "pantofi la 8 fara zece! bine ca nu vine la 9 sa-si faca cumparaturile"
io sunt la doi pasi de ele, nu au cum sa nu'si dea seama ca sunt inca acolo. dar zic, just in case
- nu va suparati, sunt inca aici, va aud
- da' si ce daca ne auzi?, zice una cu tupeu proletar. mare lucru!
m'am enervat. rau. o sa'l sun pe patron. nu cred c'o sa li se'ntample nimic alora, da' eu simt ca, pe alocuri, nu mai pot sa trec asa de linistita pe langa obraznicia si tupeul prestatorilor de servicii "made in romania"
PS cand am ajuns acasa am descoperit ambele perechi de pantofi puse intr'o singura cutie, claie peste gramada. singurul fericit a fost motanul sony care s'a varat imediat in cutie si'a tors acolo cinci minute, foarte incantat de el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu