sincer?
acum, cand scriu postul asta, ploua marunt si nu mai are farmec.
acum, cand scriu postul asta, ploua marunt si nu mai are farmec.
de-abia ne-am schimbat (oarecat) echipa, cam pe jumatate, sau asa ceva. vestea buna e ca s-a dat drumu' la caldura in camere: bocancii au o sansa sa se usuce. ura!
suntem in parjoaia... un sat vai mama lui, cu oameni saraci si inspaimantati de integrare. ca-i pune uniunea sa-si mulga singura capra cu pompa electrica... mai scumpa, probabil, decat capra si toata branza produsa de aceasta in tot restul vietii ei ca capra europeana (cacofonia e intentionata, sic!)
suntem in parjoaia... un sat vai mama lui, cu oameni saraci si inspaimantati de integrare. ca-i pune uniunea sa-si mulga singura capra cu pompa electrica... mai scumpa, probabil, decat capra si toata branza produsa de aceasta in tot restul vietii ei ca capra europeana (cacofonia e intentionata, sic!)
in rest, un drum sculptat intr-o albie de parau. mlastinos pana spre malul garlii, unde m-am si impotmolit de-a trebuit bietul tase sa-mi curete bocancii cu furtunul si inca astept sa se usuce blugii ca sa-i curat si pe ei. funny. si inspaimantator, la o adica. aveam senzatia ca nu mai ies din namolul ala...
deh, arata ca un nisip. si, ar trebui sa stiu mai bine, nisipurile sunt inselatoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu