31 mar. 2008

pseudo_pisicisme (3): pc contra pc

cand am ajuns acasa, usa de la vecina de vav era deschisa. in usa, o alta vecina. langa ea, o zgatie mica de fata, cu ochii mari. in bratele ei, un motan. portocala. l'am mangaiat pe motan, am salutat vecinele, am descuiat usa. sony, motz, la usa. miaaaau. las geanta, las gentoiul de laptop, iau pisica in brate, si hai sa vedem daca se inteleg felinele.

sony, curios, ciuleste urechile, si da sa se apropie cu botul.

alalalt, da urechile pe spate, se trage nitel cu totu, si scuipa, uite'asa: hîîîîîî

sony, tampitel, se uita la mine a "ce vrea ãsta, ce'am facut?", intinde iara nasul: "mãããã, pe mine ma cheama sony si sunt un pisic. ea e mama mea. tu ce si cine esti?"

alalalt, iara scuipa! si miauna asaaa, subtirel, amenintator, in crescendo.

sony, siderat, sta cuminte, mai-mai sa planga (stiu eu!) si nu mai zice nici pis. mi'am luat motanul si'am plecat acasa la noi. si dupa ce am inchis usa i'am explicat ca nu toti pisicii sunt draguti, asa, ca el, si ca nu tre sa puna la suflet. acuma toarce pe monitor.

este ca's un bun lup moralist?

9 comentarii:

miki spunea...

nope. ca asa imi zicea si mie mama cand era mica si ma intorceam plangand de la joaca din cauza ca e rai copiii! mama spunea ca sunt eu prea grozava, de-asta nu se joaca si cu mine. iar in capul meu era invariabil: e, hai sa nu exageram acuma, zau!!

innuenda spunea...

Hai măi, ilincuţă, iar m-ai făcut să mă înduioşez ca publicul de la soap-urile americane!:)) Săracu sony!

ruxa spunea...

mie'mi zicea invers, ca sa ma ambitioneze, pasamite. noroc ca totusi copiii din jurul meu nu erau atat de rai si se jucau cu mine :)

innu: da' chiar statea mai-mai sa planga, tu nu'l stii pe sony cate fetze poa sa faca. era asa de dragutz in nedumerirea si tristetea lui c'a trebuit, pur si simplu a trebuit sa'i explic cum e cu ceilalti pisici, nemanieratii! :)

(nu ca sony ar fi vreun ingeras, sa ne'ntelegem!)

innuenda spunea...

Mi se pare foarte drăguţ să-i poţi înţelege tristeţea animalului tău de companie:)

ruxa spunea...

pai da. da' sa fie clar, in povestea asta, animalul de companie sunt eu! :))
ask maria daca nu ma crezi!

miki spunea...

ilinca, explica-ne putin cam cum vine asta cu "sunt animalul de companie al pisicii mele".

mama ta iti zicea ca esti varza?!

...ok, cred ca asta explica si povestea cu cine este de companie al cui. :))

robin simion spunea...

animal de compànie sau de companìe?

ruxa spunea...

m, hi hi hi, e o kestiune pisiceasca. el, sony, e oricum mai voluntar decat mine si are in arsenal niste arme de distrugere a oricarei rezistente. eu n'am asa ceva cu efect la pisici :)

Anonim spunea...

nevoia de a verifica:)