garantiile

ce ciudat totusi ca ne credem nemuritori, invincibili si luam unele lucruri "by default" cand, de fapt, in viata nu exista garantii decat la electrocasnice*. atat.

azi, la obor, erau vreo opt-noua taxiuri pe colt catre colentina. vroiam sa ajung la fundeni. primul, al doilea, al treilea.. al saselea, fie se retrageau in militari, fie brusc isi aminteau ca au un client, fie mi'au cerut direct 20 de lei. nu e vorba de bani, dar ma scoate din sarite mica ciupeala asa ca am refuzat. pana la urma am gasit un sofer care m'a dus. pe ceas, cursa a fost 10,50. fundeni inseamna indeobste spital, nu spa. adica ai deja un necaz. si atunci de ce mama dracu incearca sa profite de asta? ce fel de oameni sunt astia?

soferul troleului 66 si cel al unui autobuz neidentificat s'au intalnit in trafic, pe acelasi sens. ploua in bucuresti si era harmalaia de pe lume. si totusi ei au stat un pic de vorba la semafor. chiar si dupa ce se facuse verde. chiar si dupa ce masinile din spate au inceput sa claxoneze frenetic.

deci?

si totusi, la sibiu, baiatul care serveste la piazetta s'a dus sa faca rost de ceai verde pentru un client pretentios (sic!) care vroia "ceai. da' sa nu fie lipton". si a facut asta in modul cel mai natural cu putinta, fara sa para serviabil sau degraba doritor de bacsis, ci doar dornic sa faca oaspetelui o placere, cu zambetul (onest) pe buze. si m'am mirat de ceva firesc, pana la urma, ca de'o deviatie.

*si chiar si astea sunt limitate la o perioada de timp.