de mai bine de cinci ani locuiesc langa gara. inainte de asta am stat tot in zona, nitel mai aproape daca punem la socoteala ca acum stau la sase si inainte stateam la doi.
cu toate astea, reusesc sa pierd trenuri. poate taman pentru ca stiu ca stau aproape si ajung imediat. ceea ce e adevarat. ajung imediat. doar ca se intampla ceva si uit de tren. si ca tre sa plec. si pleaca fara mine. s'a intamplat de doua ori. si era sa se mai intample odata acum o saptamana. la linia cinci nu mai era nici un tren, desi mai erau trei minute pana trebuia sa plece. la informatii cucoana e imperturbabila: a, si ce daca mai sunt doua minute? a plecat, se poate. si, oricum, trenul de la linia cinci pleaca de la linia trei.
am reusit sa ratez ratarea trenului, dupa un strasnic sprint pe peron, cu tortul intr'o mana si florile in cealalta. era ziua bunica'mii, a implinit 90 de ani.
4 comentarii:
Mai vreau şi eu cu trenul, mi-e dor :)
da, e. un metrou mai putin aglomerat. si timp destul sa te amuzi :)
Interesant cu trenul. O singură dată am greșit și m-am urcat în alt tren, plătind - ca orice student CORECT - biletul cu ultimii bani pe care-i mai aveam, în drum spre casă. Greșind ”trinul”... hmmm, să zicem că m-am amuzat, la final.
Hai sa zicem ca a pierde trenul e frustrant. Totusi, mi se pare si mai frustrant sa ramai oprit cu trenul in tunel 3 ore, la vreo cativa zeci de km de cea mai apropiata halta. Si nu o data. 6 ani de naveta Sighi-Cluj, ofera foarte multe intamplari si oameni.
Si... La Multi Ani! Ai gene sanatoase!
Trimiteți un comentariu