acelasi loc, acelasi pian, acelasi pianist si, in fine, acelasi cantec, cel din casablanca. in atrium. care vine de la inima, vezi bine. azi, nitel albastra, nitel imprumutata, nitel prafuita si (inca) un pic peticita.
dac'a fost sa nu fiu in bucuresti azi (zi complicata acasa) si daca lucrurile s'au repus pe linia de plutire intru linistea mea (pana data viitoare), n'as fi vrut sa fiu in nici un alt loc decat aici, my way.
multam, R.
si multam si maria, uitasem sa'mi iau carte la mine si'mi era cel putin inconfortabila ideea de a adormi fara sa citesc. am gasit "inca o zi" uitata de la mare intr'un buzunar interior al trollerului. uluitoare coincidenta. si extrem de binevenita.
4 comentarii:
Orele plutesc pe langa umarul tau,
sfere-albastre,si-ntre ele e Saturn.
Si cum se duc,se micsoreaza
mai inserat si mai nocturn.
Nu-mi pare rau,nu-ti pare rau de ele.
Dreapta cum stai,trecerea lor
copilaroasa-aproape si suava
luceste-n ochiul tau nemiscator.
Si uit de ele,uiti si tu de ele,
si-n intunericul odaii se aprind,
se sting,se-aprind,se sting
ochii prelungi ai tai,murind,
reinviind.
Clar de inima - Nichita Stanescu
ciudata coincidenta.
pentru mine a fost un semn bun.
stroem, multumesc :)
Ah, îmi place, da :)
Trimiteți un comentariu