concluzii

de ieri ma doare un genunchi. in sensul ca atunci cand il indoi - lucru inerent cand mergi - e ca si cum se pravaleste ciocanul lui arbeit macht frei peste el - e o statuie mare si miscatoare p'aici prin frankfurt, ca sa nu uite nemtimea despre ce e vorba.

de cateva zile, mai precis marti si miercuri, diminetile imi sunt lipsite de buna mea cana cu brasero. e o pata, fireste, nu are cum sa te trezeasca o cafea mai bine decat alta, sau oricum. dar, acu, cand beau brasero facut din cele doua plicuri arabesti ratacite in geanta inca de la tunisia, viata e, parca, mai frumoasa. vad cum iese soarele, tiptil, de dupa stratul de nori, cum se zvanta picaturile din ploaia de'aseara - si ce bine am dormit! - cum pantalonii mei noi capata valente coloristice nebanuite.

oricum, din toata povestea asta trag singura concluzie de care sunt capabila (si asta numa pentru ca am baut juma de cana de ness, daca o beam pe toata as fi putut doua concluzii, asa pot numa una), si anume ca daca nu bei ness te doare genunchiul si pierzi avioane.

in juma de ora pornesc spre aeroport. la unu fara zece, ora voastra, poate faceti o pauza si sa va ganditi c'ar fi bine sa fiu naibii in avionul ala care taman decoleaza. in ala de bucuresti, zic, pen'c'aici decoleaza un avion cam la 40 de secunde.

pentru un concert de doua ore jumate, doua bucati discutie de cate juma de ora fiecare, trei piese pe scena (si it's my life, of course) si vazut frankfurt aproape patru zile ar trebui sa fie suficiente.

vin acasa.