28 dec. 2008

printre randuri


mi'au placut mereu caietele si agendele noi. dincolo de mirosul de hartie curata, promisiunea paginilor albe ce asteapta sa fie scrise imi parea irezistibila.

la scoala incepeam caietele noi cu gandul de a le pastra exemplare. si asa se intampla o vreme. rupeam pagini doar sa nu fie taieturi, stersaturi, le liniam frumos la margine cu creion rosu. la cateva saptamani, cand caietele nu mai erau noi, farmecul paginilor albe se pierdea iar caligrafia incepea sa lase loc mainii obosite de scris in timpul orelor. la sfarsit de caiet, cand mai erau doar 2-3 pagini, nerabdarea de a incepe un caiet nou isi spunea cuvantul dar nu stiam cum sa le abandonez (am ramas etern repetenta la materia asta), asa ca rupeam ultimele file, atenta ca perechile lor sa nu se desprinda.

anul asta a fost un caiet fain la inceput, s'a aglomerat pe parcurs si a sfarsit prin a fi plin de taieturi si pe, alocuri, hartia aproape ca s'a rupt de la atata sters si scris pe deasupra. mai sunt doar cateva file si da, as vrea sa le rup, ca sa se termine, ca sa pot incepe altul.

curand..

5 comentarii:

hadean spunea...

eu îţi doresc să fie cum îţi place ţie, de la un capăt la celălalt :-)

pushthebutton spunea...

Da.

ilinca dima spunea...

adi, multam, si tu sa ai un caiet frumos.
las sa nu fie chiar cum imi place mie, surprizele au si ele farmecul lor, la fel si kestiile care nu merg cum ne dorim, un pic de bataie pentru ceva te face sa apreziezi mai mult ceva-ul :)

rares, desigur, de ce nu

ammelie spunea...

He he, frumoasa amintire. Si eu faceam la fel cu caietele. De altfel, intotdeauna am avut o slabiciune pt inceputuri de orice fel...

ilinca dima spunea...

trebuie ca esti ceva mai tanara decat mine..
eu nu mai am atata rabdare pentru atatea inceputuri :)
PS bine ai venit - asta e un bun inceput :)