16 sept. 2008

fericirea'i un lucru marunt

am mai scris asta intr'un editorial, dupa folk you, pentru ca marin raica punea intr'una cantecul asta pe laptopul lui mic si asa l'am fredonat si eu vreo doua zile dupa ce'am ajuns acasa. am scris si am uitat. pana azi.

de cateva zile trec printr'o perioada mai degraba dubioasa, in care descopar cu mirare ca lumea nu'i asa cum a promis. bine, nu's vreo naiva, stiam si eu asta. dar meschinaria unora inca reuseste sa ma surprinda, efortul maxim, deranjul de a avea doua (sau mai multe) fete pe care le alterneaza dupa cum devine cazul, uneori (si asta ma termina pe mine) cu sinceritatea omului care chiar nu'si da seama de ce ar fi gresit sa fie cand hais cand cea.

fac PR iar asta presupune o oarecare indemanare de a jongla cu vorbe si, uneori, cu atitudini, deci nu mi'e strain jocul actoricesc de lumini si umbre. si cu toate astea, dubla personalitate dusa pana la shizofrenie imi taie rasuflarea si sursele de logica. de ce?! de ce sa te chinui sa pastrezi niste aparente daca oricum esti jogodie? sau, dimpotriva, daca nu esti un om rau, cine sau ce te poseda sa te ticalosesti acum, pentru ca peste doua minute sa'ti iei scama de pa haina murmurand un cantec vesel? beats me!

oricum, de'o saptamana vad tot soiul de display-uri care mai de care mai urate si mai variate in uratenia lor. au deja un impact in ceea ce ma priveste si inca nu e over. mai urmeaza. oricum, ce'a fost mai greu, zic eu, a trecut.

azi m'am bucurat de: soarele bland, intalnirea de dimineata, soferul de taxi care canta, pisica lipicioasa, razele de soare, vorbele faine si imbratisarea neasteptata (thx, laura, daca citesti asta!), marturisirea unui secret de catre o persoana secretoasa, perechea de cercei marinaresti daruita unei fete obosite, plimbarea prin oras in toiul zilei, revederea cu alba ca zapada, crema de zahar ars (chiar daca mi s'a facut rau de la atata dulce), DVD-ul cu IceAge2 pe care n'am apucat sa'l vad pana acum, (inca) o carte noua si tabloul din biroul unui tata, semnat de chiar copila sa.

azi nu m'am bucurat de.. ei bine, nu. azi n'am sa ma gandesc la asta, pentru ca azi se termina peste cateva minute. e ieri. past tense.



UPDATE: ieri e past tense deja :)

17 comentarii:

Cindereye spunea...

Parca ai fi din neam de vampir, Ilinco. :) Ziua PR-ist sharp de Bucuresti... de-mi vine sa zic precum zicea Stanescu de Caragiale "Bine ca nu m-a vazut!" :), iar seara romantica si uneori indragostita - de amintirea crizantemelor din pragul usii... (bunicilor?) Cum te descurci intre lumile astea doua? :)

(Si) mai la subiect: Pentru un motiv oarecare :) toti ne raportam la anumite standarde morale, asa ca nu imi e greu sa imi inchipui oamnei rai incercand sa para buni: Nu t-am invadat tzara sa-ti iau petrolu, ci ca sa te scap de dictatura... PR curat :) Nu pot in schimb sa-mi inchipui oameni buni care au chef, asa din cand in cand, sa faca rau. Aia nu-s oameni buni, Ilinco.

innuenda spunea...

Eu cred că aşteptările noastre sunt, de multe ori, deformate. Sau formate după noi. Şi dacă nu ni se vine în întâmpinare, punem eticheta noastră nedreaptă.

De pildă eu. Mă aştept ca oamenii să aibă aceleaşi principii cu mine. Să nu vorbească de rău oameni pe care-i nu-i cunosc, creditând bârfele altora; să nu profite; să nu insiste când sunt respinşi. Chestii din astea!

Sau mă aştept ca sora mea, cu care lucrez, să mă favorizeze profesional doar pentru că suntem surori şi pentru că eu aşa aş face. Ei bine, ceva mă avertizează că lucrurile pot fi şi nuanţate, nu doar albe sau negre.:)

hadean spunea...

ilinca, eu m-am obişnuit să le dau credit oamenilor indiferent de prima impresie. asta m-a transformat. în sensul că după un timp am renuntat sa mai intorc si celalalt obraz. si am dezvoltat ţepi.şi curajul de a-i folosi de câte ori e nevoie.

codo spunea...

mici drame de cartier sau mari impliniri personale,
2 b or not 2 b......

n-am inteles nimic concret din postul asta, e prea personal totul.

Pisicot spunea...

Well, albăcazăpada nu va mai fi albăcazăpada anylonger. Starting tomorrow :)
Cât despre promisiuni, aşteptări...eu cred că nu noi le deformăm, ci ne sunt prezentate (prin educaţie, anturaj) altfel decât până la urmă se întâmplă. Şi nu e plăcut deloc.

ilinca dima spunea...

cindereye: nu e o diferenta prea mare intre PR si mine, asta se vede si'n comunicatele de presa si in felul in care scriu. sharp sunt daca se trece limita bunului simt. foarte sharp.

pragul usii era cel personal :)

ai sa razi, dar sunt oameni rai care vor sa para buni, pentru ca imaginea este (azi) un aspect care intereseaza pe oricine. si sunt si oameni buni care ('si) paveaza (constient) drumul spre iad..

innu: eu nu cred. cred ca nu cer si nu astept de la nimeni mai mult decat cer si astept de la mine. fireste, criteriile mele sunt subiective. dar nu aberante.

eu nu mi'as favoriza sora decat daca as avea motive s'o fac, altele decat ca e sora mea.

adi: eu nu dau credit indiferent de prima impresie. dar dau credit. pana cand il retrag. si cand il retrag e bun restras.

codo: este, imi pare rau. ideea era ca fericirea e, totusi, un lucru marunt si, de cele mai multe ori, se regaseste in detalii. si ca azi, oricat ar fi de rau, devine past tense maine :)

ilinca dima spunea...

pisicot; eu tin mereu o spranceana ridica a indoiala. stanga, de obicei. sau macar un zambet neincrezator in coltul gurii. in dreapta, de obicei. o sa fiu mai atenta, asta e sigur :)

pacat de AcZ, mie'mi placea. sa vedem who's next, insa :)

Pisicot spunea...

Sexy red?
:-) sună bine...

(la mine e sprânceana dreaptă!)

Pisicot spunea...

:-)))))
ieri cred că ţineai o ţigară, nu?

ilinca dima spunea...

pisicot, suna bine :)

o tigara si neste nespuse. si nu mai raspunde la anonimi, al'fel toti nimenii or sa se creada cineva :)

Maria Coman spunea...

ilinca- constient sau nu, iti vei proteja fratii intotdeauna.
altfel, eu dau greu credite. sunt o banca serioasa, daca ai obtinut credit, ai si dobanda mica

ilinca dima spunea...

maria, protejat = ok, favorizat = nu ok :)

si eu practic dobanda mica, spre zero chiar, dar daca ai ratat doua rate consecutive, p'a treia nu mai ai ocazia sau creste mult dobanda si scade creditu. asta in zilele rele. in alea bune, unii, foarte putini, au ocazia s'o rateze si p'a treia, pana ma lovesc io bine cu capul de pragul de sus

alepse spunea...

La început acorzi credit cu dobândă zero şi fără comisioane. Dupa câţiva ţepari, încep să apară comisioanele, se măreşte dobânda... iar cel care apare mai târziu să ia credit, că n-a avut curajul până acum, constată cu suprindere că are pe factură comisioane de neînţeles şi o dobândă enormă.

Maria Coman spunea...

ilinca- si favorizat, acu ce sa ii faci, asta e adevarul....

mircea spunea...

apropos, fericirea nu e un lucru marunt. si tu stii asta.

ilinca dima spunea...

"mircea", ti l'am sters si pe ala in care ai scris de bine la adresa mea, ca e cam tot aia, pana la urma. nu ti'am sters mesajele pentru ca erau "de rau" ci pentru ca erau rele, neargumentate si evident scrise ca sa ma enerveze or sa ma faca sa ma simt aiurea.

nu e musai sa ma citesti, nu sunt in programa de bac, admitere samd, asa ca nu e musai. si asta ramane valabil.

iar fericirea, ca atare, ca substantiv comun, e un lucru marunt.

someonenew spunea...

eu am o sora mai mare si nu m-a favorizat vreodata, de mic stiam ca de fapt eu eram "fratele mai mare"..nu am suportat niciodata copiii de bani gata are cred ca li se cuvin tot...chiar si ce e al altuia....deci protejat, da, favorizat , nu...