scapa cine poate

litoral, ultima frontiera. costinestii full de oameni. daca te uitai dinspre epava catre obelisc, plaja si marea pareau pline de gandaci din aia negri, colcaitori. brrrr. mult prea multa lume. la obelisc nu aveai nici unde sta jos pe nisip da' sa'ti pui un prosop si daca n'aveai ca hobby echilibristica era aproape imposibil sa nu calci pe cineva pe cap.

pe faleza, seara, la fel. baie de multime, nene. mai ales tineri si tinere, cu fata rumena sanatos, taraneste, care'si asortau sclipiciul de pe haine cu cosurile de pe fata, ori cu bronzul natural, capatat la nastere, odata cu tupeul si nesimtirea crasa.

n'au bani de discoteca, asa ca danseaza la radio vacanta pe manele (of, viata mea!), ca e moka, sau la popeye - la fel. in rest, fojgaie, misuna si colcaie pe alei in cautare de distractie ieftina, o fitosica, un porumbel, o biericica - la doi litri (am io ce am cu berea la doi litri, na! - mi se pare reprezentativa pentru categoria de oameni la care fac referire), o pizza. masline si atentii, cred, sunt peste tot. inclusiv langa scena de pe care au primit tricouri nutiline (da, ma, costinestii nu mai sunt statiunea tineretului ci statiunea semintelor bune cu sare, ia baietii, de dovleac si de floare avem, seminti, seminti), pe care le'au scos imediat din ambalajul de plastic pe care, ghiciti?!, da! l'au lasat pe jos, pe nisip.

si cocenutul de porumb tot acolo a ajuns. pe jos, pe nisip. si chistocelele, si dozutele de bere si petuturile, ambalajelele de chips, servetelul de la pizza, totul ajunge pe plaja. e drept, nici cosuri de gunoi nu prea sunt. pe faleza, cel putin, nici unu.

plaja am facut numa ieri dimineata, departe, la epava. mai pustiu, dar nici acolo n'am scapat de manea sau gunoaie. vreo cinci metri de noi un cuplu nudist avea chef sa asculte guta & co, asa ca a pus telefonul pe difuzor. foarte politicoasa, i'am rugat sa dea mai incet, cat sa auda numai ei. blonda din ea a sarit cu gura mare: "da' ce, eu am venit la mare!"

mda, si eu, taman de aceea as vrea sa ascult valurile - multumesc frumos. ea a mai comentat ceva, el, insa, a dat muzica mai incet. mai tarziu, am fost invitata la o biere. am refuzat. s'a insistat, am refuzat iar. un alt domn, adevaratul domn de pe plaja de la costinesti, m'a rugat sa "nu te mai mai apleca, frumoas-o" (sunt sigura ca daca era sa scrie cuvantul asa l'ar fi scris)

taman scosesem o punga de pufuleti din mare, am crezut intai ca zice ceva de inutilitatea gestului, dar nu. si ce era sa fac, sa scot punga in suturi din apa, ca sa nu'i provoc aluia probleme cu nevasta?! die! die! die!

cei mai simpatici indivizi de pe plaja au fost cateii de la cherhana, mai ales ala mic cu frac de blanita alba care m'a pupat pe obraz. tot din zona simpatici, chefalul si scoicile pane cu sos de usturoi. si, fireste, cea mai buna limonada pe care am baut'o, ever! si tipa din vama, care dansa ca elaine din seinfeld.

si we-ul viitor e tot cu mare. se pare. dar mult mai mult business si mult mai putina placere, ca nu e nici o placere sa lipesti afise.
e, macar o sa fie in vama, tot e ceva.