romanian mockery in french bakery

ieri dupa masa am iesit prin orasul toropit c'o amica. cu o idee de foame, aflandu'ne prin zona amzei, avem in vedere unul din stabilimentele din spatele ateneului. pana acolo, insa, ne'am intalnit cu french bakery - le restaurant.

cateva mese mici pe strada si mai multe - vreo opt sau noua, din care numa una ocupata - in interior. un interior destul de fancy, cu putine scaune care sunt la fel. eu am nimerit, cred, pe un fost ponei. in interior e racoare si primim meniul destul de repede. meniul de mancaruri si alcool. cautam in zadar pe el bauturi racoritoare, nu's. intrebam, ni se mai da un meniu. ma rog.

amica'si primeste carafa cu limonada, iar eu apa plata. pentru ca mi'e sete, beau apa repede si mai vreau, dar sticla e departe, pe masuta de bauturi apartinand altei mese. ii fac semn fetei, vine, imi toarna, ii zic s'o lase pe masa. sticla. nu poate, zice, asa e politica. stupida, ma gandesc, mai ales ca dupa faza asta asteptam si tot asteptam sa vina sa ne ia comanda. la bar, cei trei, ospatarita, barman si ospatar se ciondanesc si n'o fac pe muteste.

intre timp, noi ne amuzam de traducerile din meniu. e in franceza, tradus in romana. nu'mi amintesc exact felurile dar traducerile erau facute numai pe jumatate. adica era tradus creme cu crema, dar brulee era lasat ca la maman a lui, fix cat bizonul roman sa priceapa ce ar putea avea in farfurie

eu intreb despre crevetii pil pil. sunt cu otet, deci next. salata de caracatita nu ma convinge, cer o salata cu raci. dupa ce comandam de mancare primim si ouvert-ul, unt si pasta de masline cu verdeturi si felii groase de bagheta. neprajite, dar crocante.

vin si salatile, asa, dupa vreo 10-15 minute de asteptare. a mea e buna si nici cea cu branza de capra pe care a comandat'o amica mea nu arata deloc rau.

eu vreau si desert, insa nu ma pot decide intre tiramisu si crema de zahar ars, asa ca cer sfatul ospataritei. ea sta nitel pe ganduri si zice ca tiramisu e cu adevarat foarte bun. dupa care adauga: dar si crema de zahar ars e foarte buna.

cer tiramisu pentru simplul motiv ca pe'asta mi'e lene sa mi'l fac acasa. se intoarce dupa doua minute si'mi comunica ceva legat de tiramisu care nu mai e. ok, cer crema caramel. care vine intr'o prezentare foarte faina, cu o crusta de zahar ars deasupra si fara sos. nu e foarte dulce, iar crusta de deasupra e crocanta, usor amaruie, ca tot zaharul ars. delicioasa.

in timp ce savurez bunatatea, ospatarita se apuca sa stearga niste scaune (de plastic transparent) de langa noi. cu spray de geamuri sau ceva de genu'. care nu numai ca mirosea destul de puternic dar aproape ca simteam aerosolii in gat. ma amuz in loc sa ma enervez, pentru ca faza in sine e total deplasata in locul de fite in care ne aflam. as fi inteles'o, poate, la un fast food sau in gara, dar la un bistro fitos...

intre timp, incalc si politica localului si iau sticla cu apa si'o pun pe masa noastra pentru ca e vara, e cald si io vreau sa am apa langa mine nu pe masuta, mai incolo.

cerem nota, platesc cu cardul. vine cu masinaria, se chinuie nitel, in fine, iese chitanta. pe care imi da s'o semnez cu cel mai amarat pix din lume, al carui capat e si nitel ros. m'am ras copios. nota a fost 102 lei. reamintesc, pentru: 2 ape, 2 salati, o limonada si o crema caramel. cam piperata.

al'fel, nu ocoliti locul pentru ca mancarea fuse buna, dar serviciul mi'a starnit hohote de ras. daca nu era sambata la amiaza iar eu toropita precum asfaltul, cred ca m'as fi enervat.

a. ouvertul, nesolicitat, a fost si el taxat, vizibil, pe nota de plata. ceea ce, dati'mi voie sa va spun, nu se face! si de ce il chema couvert daca vine de la ouvrir si nu de la couvrir? - excuse my french!