frankfurt - otopeni = cam doua ore. otopeni - casa presei = cam tot atat.
in fata la pasapoarte, imi taie unu calea, pur si simplu s'a bagat in fata, asa, cu tupeu.
la bagaje, toti romanii, lipiti de banda intr'un fel in care mi'era greu sa'mi dau seama cand si daca vine troleru' meu. adica, ce, daca stai in fata, acolo, lipit de banda, vine bagaju mai repede? al meu a venit destul de repede. si care nu s'a dat la o parte in timp util si'a luat'o la gioale.
trafic, caldura, esapamente. iar eu direct la birou.
parca era mai bine la nemti acolo. disciplina, organizare. vreau si eu!
11 comentarii:
Bine că te-ai întors, lasă! Şi mai mergem noi şi altă dată la organizaţii ăia :)
auleu ce bine'a fost! :)
daca stai lipit de banda, poti sa ridici cu usurinta orice valiza ti se pare ca ar fi a ta si apoi sa o pui cas inapoi astfel incat sa ramana partial suspendata si sa arunce mai multe valize in afara bandei. am vazut eu!
cin' sa te mai inteleaga si pe tine? acum nu vrei sa pleci, acum ramai blocata acolo, pana la urma te intorci dar incepi sa te scmorcaiesti ca vrei inapoi. complicat dom'le, complicat!
eu sufar (pe linga altele) de paranoia valizei pierdute. deci si eu ma lipesc de banda inspaimantata ca valiza mea s-a pierdut. intotdeauna. in perioadele in care zburam de 5 ori pe saptamina slabeam 1 kg la fiecare aterizare din cauza paranoiei valizei pierdute. o cura de slabire ideala, v-o recomand (nu, nu s-a pierdut pina acum)
şi genunchiul?
miki: pai.. n'am vrut asa de tare sa plec, si dupa aia am ramas blocata, si dupa aia m'am intors si dupa aia mi'a parut rau, ce e asa de dificil de inteles, zau asa! sunt femeie, d'oh, doar nu te'astepti sa fiu asa de simpla?!
:))))
maria: pai da' daca stai la juma de metru in asa fel incat cercul sa fie mai larg si toata lumea sa poata vedea banda.. nu e acelasi lucru? si de ce sa'ti piarda valiza? taman tie? neeeh!
adi: a ajuns si genunchiul acasa. si tot doare. da' parca mai putin. am zis, nesu' asta face minuni! :)))
ahaaa! acum inteleg! :D
asta cu valiza pierduta este si la mine. nu paranoi, mai degraba resemnare. sunt convinsa ca este la fel cu accidentele: trebuie sa ti se intample macar o data in viata. dar eu prefer sa stau mai departe de banda, astfel incat sa intarzii cat mai mult inevitabilul.
cel mai sexy a fost atunci cand aveam doua valize: una dintre ele a iesit prima, cealalta ultima. dar ultima! si a durat cam 45 de minute pana sa iasa, ca au incarcat mai multe transe pe banda. deja imi faceam calculele: oare unde se reclama vazizele pierdute? oare cat dureaza? oare costa? oare ce aveam in ea, sa imi fac un calcul de valoare...
Of of of, si eu vreau la nemti, dar nu in Frankfurt, ci in Berlin!
lore, bine'ai revenit. nush daca mi'ar placea sa stau la germania, da' o pauza mai lunga mi'as lua acolo :)
Of, Ilinca, erau niste case pe malul lacului in Berlin si niste stradute curate si cochete, si padure adevarata la 5 minute de casa... Exceptand faptul ca nu as avea ce sa fac acolo, abilitatile mele profesionale depinzand de graiul dulce romanesc, Germania si in special Berlinul mi se par create special pentru mine! :))
miki- daaaa, si eu identific din start locul unde ma duc sa reclam valiza pierduta
Trimiteți un comentariu