spre timisoara, cu drag!

timisoara e primul loc din romania in care m'am simtit ca acasa, si asta de cum am pus piciorul pe peronul din gara de nord, intr'un final de februarie 2002. ma aflam in orasul de pe bega cu treaba, o colaborare pentru reportajul unei televiziuni nemtesti. ma leaga niste amintiri cu adevarat speciale de acest oras iar printre ele se afla si un anume meci poli-dinamo, vazut pe stadion, intr'o atmosfera incendiara desi ploua cu galeata!

timisoara e aproape in alta tara si in primul rand asta se datoreaza oamenilor de'acolo. viata curge parca in alt ritm, iar eu, obisnuita cu mitocania bucurestilor, m'am simtit acolo ca'ntr'o oaza de civilizatie. in 2004 si in 2008 cand am revenit acolo, tot cu treaba, oamenii si locul n'au facut decat sa'mi intareasca impresia.

nu mi'i de mirare, deci, ca timisorenii au sarit in ajutorul lui daniel. mile, marieta, andrei, tudor, nebuloasa, tomata - sa ma iertati daca inca nu va cunosc si amintesc pe toti, o sa rezolvam curand "problema" asta! - s'au mobilizat si au organizat ditai evenimentul, concert, mancare si licitatie, mai ceva ca o armata de profesionisti intr'ale event managementului! ah, uite, pe blogul zanarimii apare TEAMisoara intr'o formula ceva mai completa.

au sarit in ajutor si adi hadean (dâng!) care o sa gateasca bun de tot, ca de obicei, si florin chilian (iubi, esti pe sufletul meu!) si zeci de alti oameni, zani si zane, care au donat obiecte de suflet si vor fi prezenti sambata seara de la ora 19 la hotel timisoara pentru o adevarata gala si tur de forta in acelasi timp. iar daniel va putea sa ne urmareasca online - ce bine!

eu, una, ma inclin in fata voastra, si vin sa va sustin! dar nu vin cu mana goala! am, de la cristi stefanescu (il stiti, pe twitter e @icst) si a sa doamna, o fotografie si un tablou, numai bune pentru licitat!
TEAMisoara, ne vedem sambata! sper, si cu o alta supriza faina! ca asa sunt zanele - mereu surprinzatoare! :)

PS pana la timisoara, insa, #zanarim diseara in club fire un eveniment Folk for Life. bucurestiul, se aude? ne vedem acolo!

răduţă. daniel răduţă.

prima data l'am intalnit pe daniel raduta in mailul dianei: "ajutor! colegul meu e bolnav!"
n'am stat nici o secunda pe ganduri daca sa ma implic sau nu. urmarea o stiti cu totii - s'au scris mii de randuri despre daniel si despre cazul lui, iar noi continuam sa facem tot ce se poate ca sa'i redam viata.

apoi l'am intalnit pe daniel fata in fata. intr'o seara, la violeta's, sapte fete, piticu, daniel si raluca. n'a fost genul de intalnire trista tocmai pentru ca fiecare dintre noi, ceilalti, am vorbit mult, am ras, de teama sa nu ni ne puna un nod in gat. oana adusese cerceii si brosele cu zane, diana si cristi se ascundeau, fiecare, in spatele laptopului, irina mai iesea la o tigara, anca b. avea camera foto, anca d se juca cu brosa, mika ciripea vesela cautand cu incapatanare ceva in cana cu vin fiert.

daniel, asa cum l'am cunoscut eu, nu mai seamana cu cel din pozele pe care le stiti voi. pe fata trasa ii ard, insa, aceiasi ochi albastri pe care'i intoarce des catre raluca, sotia lui si mama primului lor copil. un baietel care vine pe lume peste doua saptamani. daniel e bolnav, si nu sufera de raceala, dar chiar si'asa, am vazut in el, in gesturile fata de raluca, nevoia nestapanita de'a o proteja, de'a'i proteja pe amandoi, si pe ea si pe fiul lor.

e puternic pentru ei. vrea sa traiasca pentru ei. si, privindu'l din perspectiva asta, daniel nu mi'a mai parut diferit de orice tanar barbat, care'si tine sotia de mana si vrea s'o fereasca de ce e rau si urat pe lumea asta. pentru ca, da, s'au tinut tot timpul de mana, de parca si'ar transmite forta unul altuia. si chiar cred ca functioneaza.

ca un IT-ist adevarat, trateaza "problema" bolii lui si suma asta mare ce trebuie stransa cu mai mult realism si calm decat noi. noi ii povestim planurile noastre, ii spunem ca suntem optimiste. daniel zambeste si ne spune cat e de complicat, aproape imposibil, sa primeasca bani de la stat. cat ii trebuie si cand ii trebuie.

facem planuri cu totii, ne sfatuim, mai facem si glume. discutam birocratie, dar si cum online-ul din romania a inceput sa se mobilizeze. daniel si raluca zambesc si ei intr'un final, inainte sa plece spre casa. inaintea noastra, pentru ca daniel trebuie sa fie odihnit pentru tratamentul pe care il urmeaza.

as fi vrut sa scriu cum e daniel din seara aia. n'am putut. si acum imi e greu. pentru ca, odata ce'l cunosti, te revolti parca si mai tare. impotriva sortii, impotriva sistemului, impotriva alora care stau pe margine si ranjesc cu mistoul si cinismul galgaind in gusa.

in seara in care l'am cunoscut, acum nici zece zile, in contul lui daniel erau putin peste 8000 de euro. acum sunt aproape 58.000 si suma creste in fiecare zi. si, in ciuda tuturor dificultatilor, avem si numere de donatii. sunt valabile numai in reteaua romtelecom (inca sper ca "deocamdata), dar le avem.

0 900 900 110 - pentru 10 euro
0 900 900 115 - pentru 5 euro

sumele nu sunt purtatoare de TVA, iar aceste doua numere sunt valabile, atentie, numai pana in 12 martie. deci nu asteptati prea mult ca sa puneti mana pe telefon. de fapt, ca sa nu uitati cumva (desi, cum ati putea?!), mai bine sunati acum.
pana la urma, sunt, asa cum bine zicea cineva, banii de'o cafea. hai, poate si'o prajitura. oricum ingrasa!

hai, ca se poate!