pe tocuri punct ro e un site. care a scris si'o carte. scrisa de mihaela nicola. am cetit'o mai degraba din curiozitate profesionala (nicola a facut istorie in pr - cu toate ca' io nu'mi aduc acu' aminte de nici o campanie notabila pe care sa'i stiu/recunosc semnatura - e drept, poate ca nici nu fac legatura intre unele campanii si autorii lor. desi, uite, stiu ca unele campanii care mi'au placut au fo facute de leo) decat din vreo aplecare catre coperta, titlu sau continut relevat din frunzarirea pe repede inainte.
cartea nu e musai ieftina (aproape 30 de lei) mai ales din perspectiva faptului ca poti sa faci al'ceva cu 30 de lei in alea doua-trei ore cat iti ia s'o parcurgi. de exemplu, poti sa vezi un film si'ti raman si bani de floricele si apa plata, sic! preferabil, asta sa si faci in alea doua-trei ore pentru ca pe tocuri nu prea ai ce face. am cetit'o acu doua luni, d'aia nu mai tin minte lucruri punctuale, stiu ca am zambit a ras de vreo doua ori datorita unor constructii lingvistice si subtilitati frumos imbracate - asta e de bine, si am zambit condescendent daca nu chiar ironic in restu timpului.
cartea se vrea un exercitiu de sinceritate, o incursiune in pantofii (cu toc)/viata/mintea unei femei de afaceri, sensibila dar dura, intransigenta dar flexibila, cazona dar eleganta - oricum ar putea sa sune asta. ca piarist ce ma aflu, dar nu numai, am vazut prea clar dincolo de acest demers si d'asta, desi nu ma asteptam la prea multe, am fost dezamagita. fireste, aparitia odata cu campania puternica de publicitate la "pe tocuri.ro" nu e deloc intamplatoare - iar ca idee de campanie impachetatul povestilor carte-site mi se pare o chestie reusita.
am citit frecvent acolo ca banii nu sunt importanti pentru autoare, ca mereu a avut bani, si o lista cu persoane "must do", ca sa zic asa, o treaba care mi s'a parut un piarism ATATA de ieftin!
prefer oricand blogurile motanului luca de la premium pr. la fel de pretios, da' macar are coada si e convingator!
disclaimer: dupa un debut calduros si deskis de ambele parti, am lucrat la agentia doamnei fix trei zile, dupa care am plecat de'acolo usurata: "esti buna, insa nu exista chimie intre noi si, ca patron, eu am puterea de a alege" - fair enough. am fost recunoscatoare pentru ca era za mihaela nicola, imi dorisem mult sa lucrez cu ea si, desi eram dezamagita iar mediul de'acolo era prea septic pentru gustu meu, mi s'ar fi parut mie ca ma dau batuta daca ii zic ca nu e locu meu acolo dupa numa trei zile. p'aia cu chimia am luat'o ca p'un compliment. si mi'a platit salariu pe toata luna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu