piua

n'am mai scris pe blog de cateva zile pen'c'am avut parte de alte activitati cum ar fi recuperarea parolei contului spart de gmail. ceea ce s'a si intamplat, iata.

tot nu am vreme de scris, pen'ca celelalte activitati de care am parte imi mananca toate resursele momentan. raspund la comentarii si revin si la scris. pana atunci, insa, luati de vedeti, ascultati si zambiti. e toamna

aro "palace"

planul era sa scriu despre minunatul, incredibil de senzationalul show simply red. dar in timp ce'mi cautam cuvintele pentru cronica de spectacol... s'au intamplat lucruri. sa vedeeem...

am decis sa mai stau o seara in bv, asa ca mi'am luat camera la aro, ca s'au mai eliberat. camera de trei stele, trei sute, ca aia de cinci e sase si mi s'a parut ca un halat pufos nu e chiar asa de important. boooon. cer camera, completez hartia, imi ia bell boy-ul bagajele, hai in camera. intru in baie. cada uda, oglinda uda, prosoape vraiste in chiuveta, prosop ud pe jos. hait! nu e bine. sun la receptie, explic, nici o problema, ma muta in camera de vav unde totul e curat si uscat.

nerabdatoare sa fac un dus, dar drumu' la apa. pe bajbaite, pentru ca nu exista butonii aia colorati pe robinet care'ti spun care'i calda si care'i rece. si stau, si stau, si nu vine apa calda de nici un fel. sa nu credeti ca m'au prostit cu lipsa culorilor. la chiuveta am deskis in dreapta si la cada in stanga. si stau asa, pret de 5 minute si nimic! sun la receptie... nenea de acolo, intrucatva amuzat, zice ca vine, da' mai greu. intreb daca mai greu de cinci minute, zice ca sa mai stau cinci, asa, il "aud" cum zambeste la telefon si'si cere scuze.

deja oarecat capsata, imi zic sa deskid minunea tehnicii (asta e vaio-ul meu) si sa cercetez dupa wireless. dureaza cateva minute pana ma conectez, deschid blog, raspund... si nu'sh cum intorc capul catre hol si vad o umbra neagra, nefireasca. ma duc, e apa. prosopul pus jos balteste ceva de speriat, in vreo 10 cm de apa, la fel cosul de gunoi si niste papuci. cada, plina o cincime, cu scurgerea desfacuta. apa iese pe sub cada si prin sita aia de pe podea despre care nush cum se cheama.

fac dus linistita. intr'un final se scurge si apa din baie. si acuma tre sa ies la joaca, deci saga continua, presupun ca diseara o sa gasesc macar un purice daca nu chiar gandaci negri, monstruosi :))

brasov, cafea si flori la fereastra

dupa drumul mai degraba confortabil, brasov, cazare si fuga la festival. unde am poposit la o terasa sa bag o bere alba nefiltrata si fara alcool (that's a story!) si al carei nume l'am uitat, si sa nu'l ascult pe brenciu al carui recital mai bine'l uit. oricum, nu e greu, ca nu eram atenta, dar in afara de la la la nu se'auzea mare lucru la capitolul muzica

dupa aia a venit nai na na na nai! ruslana. care e megabuna, motiv pentru care populatia masculina balea in primele randuri, si care e si draguta si a facut showul mega show de'a sculat tot publicul. in picioare. mie mi se pare ca mai mult decat sichidana si hei! si nai na na na nai! nu canta, adica toate's la fel, precum cartile lui coelho, da' spectacolul in sine e foarte bine lucrat si pus in scena, de la costume la coregrafie, foc, fum si artificii. foaaarte misto!

dupa asta, aro, nene, noptile albe. unde s'au pornit neste jam sessions si neste cantari care au tot timnut pana pe la 3 dimineata, ceea ce nu e putin lucru, pen'ca uamenii ceia erau, cum ar veni, la job. unii dintre ei, mai ales cei carora le'am spus, ca o nerusinata, "hehe, acuma am venit io la voi la festival in vizita si nu scriu, nu transmit, nu tip in backstage si, in genere, n'am nici o treaba decat sa ma distrez si sa ma simt bine"
s'a cantat cu percutionist israelian, voci franceze, americane si nemtesti, clapar bulgar, baterist roman, chitarist african. adica toti pe scena in acelasi timp. si culmea, a sunat foarte bine, desi trupa descrisa mai sus era prima data pe scena in formula cu pricina. s'au cantat mai ales coveruri, mie mi'au placut francezii.

distrat ziceam, ceea ce am si facut pana spre sase dimineata cand decenta dar si faptul ca azi nu vroiam sa dorm chiar toata ziua m'au manat spre somn. impuscata'n cap, am ratat micul dejun, dar n'am ratat cafeaua, fireste, pen'ca oricat de zapacita as fi cand plec undeva, nesul, cana si lingurita sunt by default in bagaj.

motiv pentru care acu stau in curtea luizei (asa'i zice pensiunii) sa ma trezesc si pen'ca ma plictisesc daca nu fac chiar nimica, am facut niste poze cu locu'. ceea ce nu pot spune si despre ruslana, cu care n'am facut poze, desi aveam camera cu mine si cumparasem, constiincioasa, si baterii. cardul era in laptop. deci, nelu, sa ma ierti!





simt cum ma trezesc si ma duc la shopping. ceea ce va doresc si voua!

i hate

15.50 fuga de la birou. 16.10 ajunsu acasa. dus 5 minute
16.15 bagaj.
16.25 fuga de acasa
16.45 pleaca trenu'

i really hate bagaj pe fuga.

plec bv, ruslana & simply red! weeeeee!

update: prins tren, nu prins bilet. 24 de lei toti banii, ca nici la bancomat n'am apucat sa ajung. acum 0 lei toti banii
plus: incep sa'mi aduc aminte ce am uitat sa iau. de fapt sa realizez ca 10 minute m'am invartit grabita prin casa in timp ce vorbeam la telefoane asa ca am luat la mine haine de mare si papuci. sper c'o sa fie cald. sau macar o sa gasesc kestii dragute maine, cand o sa colind prin oras. pe vremuri obisnuiam sa'mi fac shoppingul de haine la bv. nu atat pentru varietate sau preturi cat pentru faptul ca vanzatoarele erau muuuult mai civilizate. sunt curioasa care mai e treaba din punctul asta de vedere. am un card de credit nou ! :D

bucuresti in wonderland

ieri eram prea obosita dupa drum, sedinte si intalniri ca sa am chef sa ma duc direct acasa, plus ca perspectiva frigiderului gol dupa o zi de inanitie era extrem de trista, asa ca m'am dus c'o pretena in mall. cu gandul eu - sa mananc la nordsee, ea - sa'si akizitioneze kestii mici de la etam.

pana la coada am akizitionat neste kestii mari si neste kestii mici de la diverse magazine si de mancat am mancat o kiftea la burger king, ca la nordesee mai aveau trei creveti obositi intre doua felii de chifla si alti trei creveti pane, dar care nu m'au inspirat, totusi.

dupa aia, pen'ca tot n'aveam stare de dus acasa, zicem sa haidem la un pahar de bere fara alcool - ea, si late mojito - eu, ca nu conduc, sic! zicem si facem, ca s'tem paroliste, asa ca ne parcam la o terasa d'aia de pe dorobanti, nu ca s'tem fitoase, da' acolo sigur gaseam terasa deskisa pe la 11 si ceva din noapte.

mai tarziu nitel s'a asezat langa noi un domn, el isi savureaza berea, noi ne vedem de'ale noastre. la um moment dat zambim comun si cand eu dispar nitel sa'mi pudrez nasu, domnu intra in vorba cu pretena mea. discutia agreabila, domnul strain dar fin, asa ca ne reunim la masa noastra si discutam despre birocratie, femei, barbati, retete de viata, tigari, legislatie, amezi de circulatie, toamna, calatorii si snobism

la un moment dat, io, care aveam vedere spre radu beller, le zic "here's alice in wonderland"

oamenii ma privesc nedumeriti, sceptici, dar pentru ca par totusi sanatoasa la cap, se intorc si dau nas in nas cu asta:


jennifer are 12 ani, e british-romanian, vorbeste si british cu accent genuine si romana fara nici un accent, ambele cu vocea lui minnie mouse, si vinde trandafiri. pentru ca amicul nostru a luat doi i'a facut, atentie, discount.

(auleu, acuma, c'am scris, imi aduc aminte c'am pus floarea in vaza aseara numa ca am uitat sa'i pun si apa. ma bazez pe flower power!)

oricum, o seara atat agreabila cat si memorabila. despre care probabil ca n'as fi avut de ce sa scriu daca locuiam intr'un oras civilizat, dar cum nu locuiesc intr'unu' d'asta, lucrurile decente, sarmante si de bun simt imi provoaca, inca, suprindere sincera

quand je t'aime

marea mea si cu mine avem o relatie cu nabadai. ma cheama la ea cand imi e lumea mai draga, brusc, iar cand ma paleste dorul, e unul din ala, aproape fizic dureros, ca o lovitura in plex. si ma duc. de obicei, cu treaba, sa nu si'o ia in cap. orice pretext e bun. si cat sunt acolo, chiar imi vad de ale mele, si ma fac ca n'o observ. de fapt, uneori nici n'o observ. stiu ca e acolo, imi ajunge. in alte dati, ma duc aproape, epidermal de aproape. si ma plang daca e agitata ori daca nu s'a primenit de alge la intrare. pai ce'i asta!?
si plec, si revin, si iar plec, si iar revin.

in dupa masa asta, dupa ce s'a terminat cu scoala, mi'am pierdut pasii pe plaja. marea, mai agitata ca niciodata. e de inteles. sunt aici de o saptamana si, in afara de o hoinareala, aseara, prin golful francezului, aproape am ignorat'o.
azi, insa, am gasit un ragaz pentru noi, doar noi doua, ea cu ale ei, eu cu ale mele, fata in fata. si'a trimis valurile catre mal, pe plaja chiar. n'a mai facut asta pana acum cu mine. si stiu ce vrea, stiu ce'mi cere. imi cere sa platesc. cu dorul de ea, cu dorul de mine, cu renuntari. fair enough, mare!

maine ma duc sa vad rasaritul si sa'mi iau la revedere. faza ciudata e ca deja mi'e dor ca si cum as fi departe



Demis Roussos-Quand je t'aime
Asculta mai multe audio Muzica »

the mistic clouds