cunoastem, de'a lungul vietii, o multime de oameni. unii ne sunt instant simpatici, altii nu. cu unii avem chimie, iar pe altii nu'i suportam din secunda doi.
am avut, in liceu, doua prietene foarte bune, cu care am impartasit toate bucuriile si tristetile vietii de licean. nu mai tin legatura cu ele decat din an in pasti, de zilele noastre de nastere. vietile ne'au despartit. cu una dintre ele, insa, stiu ca in orice moment m'as intalni ar fi ca si cum nu ne'am vazut de ieri. aceeasi familiaritate, aceeasi apropiere.
asa si cu M. l'am revazut intr'una din serile trecute, dupa vreo patru ani, cred, pe motiv de colindat lumea. insotiti de o sticla de vin, am stat la povesti, la fel cum am facut si cand ne'am intalnit prima data: pana s'a facut lumina afara
.
si cand te gandesti ca sunt oameni cu care ma vad sau vorbesc aproape zilnic si care, daca imprejurarile ne vor desparti, vor deveni perfect strangers.
poate's demodata, dar imi place mult cand starile bune alaturi de unii oameni nu se schimba si ca timpul trece peste si nu intre noi! si, fara discutie, ca am parte de oameni faini! :)
2 comentarii:
Mi se pare un pic ciudat ca dupa atata timp, legatura sa fie aceeasi
Salut. Şi totuşi, ne schimbăm. Nu mai sîntem aceiaşi, orice ai spune. Poate doar aluatul rămîne acelaşi.
Trimiteți un comentariu