25 feb. 2009

what if

din cand in cand ma gandesc cum ar fi fost sa traiesc simplu intr'un colt de sat, sa fiu invatatoare la scoala locala, sa am doi copii cu contabilul de la primarie, o curte mica si un caine mare. realitatea mea sa fie limitata la acest univers, sa fie reguli simple, fara complicatii, sa nu am vreme sa ma gandesc. sa traiesc asa, cu problemele mele mici si cu aspiratii limitate, intr'un loc in care toata lumea se stie cu toata lumea si toti isi dau binete si se ajuta la nevoie. marar pe patrunjel, o cana cu zahar pe'o cana cu faina si ulei cu imprumut. sa scriu scrisori in loc de mailuri si sa'mi fac singura tinutele etno, la mare pret la zara si promod.
"fericiti cei saraci cu duhul", nu?

si pe urma vine o zi ca asta, in care am revazut'o pe laura, prietena mea plecata de sase ani in canada si care mi'a lipsit atat de mult in toti anii astia, si apoi am intalnit provocari profesionale si s'au invartit rotitele, si apoi am intalnit un fost coleg si ne'am bucurat, si o prietena, si apoi alta si apoi al'cineva care mi'a incalzit sufletul, toate intr'o singura zi. si sa nu uitam de baia lunga, cu spuma, ratuste si carte buna de citit, gomaj si'apoi ulei de bebelus pe pielea uda.

daca as fi fost invatatoarea de mai sus probabil ca la ora asta nu scriam pe blog, nu ascultam cohen, n'as fi baut dintr'un moet care s'a cerut in seara asta si nu mi'ar fi fost bine in felul asta. probabil ca dormeam in loc de toate astea.

desigur, as fi dormit si in alte nopti, in loc sa'mi plang neputinta si frustrarile de a fi, vorba lui rares, "un nimic intr'un mic si mai nimic". iar in alte zile as fi muls vaca, sau as fi asezat fanul, si n'as fi avut timp sa ma uit la tv si sa ma enervez. as fi avut mileu pe televizor si, neaparat, un bibelou, primit de la elevii din clasa 1 de Craciun.
dar cohen canta asa de fain, si linistea din casa si din mine sunt asa de bune ca pretul pe care'l platesc pentru clipele astea de tihna imi pare acum infim.
a, sa nu uitam de fresia alba. fragila, parfumata si... tacuta: nu stiu de la cine e.
cohen canta "dance me to the end of love". fine by me.

8 comentarii:

Samuel Mammel spunea...

Blog puteai totusi sa ai. La mine in sat muierile au bloguri cu sute de comentarii la fiecare post si trafic de trebuie sa schimbe des serverele. Cum zicea poetul, blogul s-a nascut la sat.

Anonim spunea...

Depinde de sat; daca ai fi trait intr-un sat ca cel din care vin eu, aveai blog, n-aveai vaca, aveai un caine mic si o curte mare:)

Vasile Andreica spunea...

Ai cam descris visul lui sora-mea.

Anonim spunea...

Problema e ca, odata ce lucrurile s-au complicat, nu prea avem cum sa ne intoarcem la o stare de lucruri simpla. Ne-am invatat cu anumite senzatii si experiente si o viata fara ele ni s-ar parea plictisitoare, seaca.

Mircea Popescu spunea...

Of, of, of, de ce vrem mereu altceva! Istoria nu se scrie cu "cum ar fi fost sa".

hadean spunea...

înţeleg ce spui. şi în acelaşi timp îmi doresc tot mai des să mă retrag la ţară. îmi ajunge cât am trăit complicat, vreau ceva mai simplu. asta nu înseamnă să renunţi la bucuriile din viaţă. eşti mai departe de mall, de gj, de starbucks sau light cinema dar asta nu-i neapărat un lucru rău :-)

ruxa spunea...

samuel, bine'ai venit pe la mine prin batatura.
nu, nu puteam. tehnologia informatiei nu m'ar fi ajuns. al'fel s'ar fi schimbat totul.

thea, fara IT. si cu televizorul stau in cumpana. poate nu prindeam decat tvr si antena 1. si'as fi fost fan nicoleta voica.
caine mare mereu mi;am dorit. un ciobanesc maaaaare. da' bland si bun, sa nu sperie copiii

vasile, bine'ai venit si tu. sper sa si'l implineasca

lore, nu, nu e cale de intoarcere. dar visez uneori sa ma mut din bucuresti chiar daca as veni aici zilnic pentru job si entertainment. de fapt, idealul meu e casa la buftea (unde am deja teren) si work remote. wireless, nodul de sub nuc :)

xxl, asa e, vrem al'ceva. uite, eu am parul ondulat de la mama lui. desigur, il chinui cu placa si cu peria ca sa fie intins snur! :))

adi, nu e deloc un lucru rau. eu ma gandesc ca poate, asa, in vreo cinci ani, ar putea sa se intample ce'i povesteam mai sus lui lore..

miki spunea...

haidi bah, ca daca erai nevasta contabilului, iar contabilul era unul descurcaret, apai atunci ai fi avut cele mai scumpe mileuri. cum nu ar fi avut nicio alta muiere in batatura! si daca erai profesoara descurcareata, puteai sa primesti multe si merituase plocoane de la copii. mai ales de la parintii lor. deci ai fi primit lapte si oua, suficient cat sa nu mai ai vaca sau gaini. deci nu mulgi si nu zgarmi in gainat. in schimb, aveai computer cu internet si parabolica de-aia. poate nu aveai blog, dar puteai sa citesti horoscopul oricand. iar copiii tai probabil ar fi ajuns la oras si-ar fi trait viata pe care o traiesti tu. apoi faceati schimburi interculturale, ca te duceau la cohen. vezi? ai fi avut mult mai mult decat acum, de fapt :)