garantiile

ce ciudat totusi ca ne credem nemuritori, invincibili si luam unele lucruri "by default" cand, de fapt, in viata nu exista garantii decat la electrocasnice*. atat.

azi, la obor, erau vreo opt-noua taxiuri pe colt catre colentina. vroiam sa ajung la fundeni. primul, al doilea, al treilea.. al saselea, fie se retrageau in militari, fie brusc isi aminteau ca au un client, fie mi'au cerut direct 20 de lei. nu e vorba de bani, dar ma scoate din sarite mica ciupeala asa ca am refuzat. pana la urma am gasit un sofer care m'a dus. pe ceas, cursa a fost 10,50. fundeni inseamna indeobste spital, nu spa. adica ai deja un necaz. si atunci de ce mama dracu incearca sa profite de asta? ce fel de oameni sunt astia?

soferul troleului 66 si cel al unui autobuz neidentificat s'au intalnit in trafic, pe acelasi sens. ploua in bucuresti si era harmalaia de pe lume. si totusi ei au stat un pic de vorba la semafor. chiar si dupa ce se facuse verde. chiar si dupa ce masinile din spate au inceput sa claxoneze frenetic.

deci?

si totusi, la sibiu, baiatul care serveste la piazetta s'a dus sa faca rost de ceai verde pentru un client pretentios (sic!) care vroia "ceai. da' sa nu fie lipton". si a facut asta in modul cel mai natural cu putinta, fara sa para serviabil sau degraba doritor de bacsis, ci doar dornic sa faca oaspetelui o placere, cu zambetul (onest) pe buze. si m'am mirat de ceva firesc, pana la urma, ca de'o deviatie.

*si chiar si astea sunt limitate la o perioada de timp.

copii cu copii

copilutii din sibiu par sa fie foarte atasati de carucioare. nu, nu cele in care sunt plimbati dupa ce mamici, tatici, bunici ii infofolesc corespunzator, nu. e vorba de carucioarele in care'si plimba ei bebelusii de plastic.

si, dupa expresia fetei, iti dai seama ca iau treaba asta foarte in serios.

de asemenea, se pare ca sexul celor mici nu e important in alegerea acestui tip de jucarie, pentru ca, iata, si un baiatel e educat in acelasi spirit al responsabilizarii.

totusi, spre deosebire de adulti, pentru cei mici nu e chiar o joaca.

domnul adult din imagine a vorbit la telefon in toata perioada in care a stat in piata cu copilul. si exact in pozitia asta, asa, intors cu spatele la carut. sunt curioasa daca era copilul lui sau il imprumutase pentru agatat.

franturi

ieri am balaurit pe strazi, cu gandurile aiureae. n'am facut multe poze la sibiu. asta e oarecum din greseala. da' pana la urma are sens.

dileme

in 2008, intr'un sibiu cu multe cafenele gazduite in cladiri vechi dar cu wireless la tot pasul...

red hat sau scufita rosie? voi ce ziceti?

sibiu. cardiologie

acelasi loc, acelasi pian, acelasi pianist si, in fine, acelasi cantec, cel din casablanca. in atrium. care vine de la inima, vezi bine. azi, nitel albastra, nitel imprumutata, nitel prafuita si (inca) un pic peticita.

dac'a fost sa nu fiu in bucuresti azi (zi complicata acasa) si daca lucrurile s'au repus pe linia de plutire intru linistea mea (pana data viitoare), n'as fi vrut sa fiu in nici un alt loc decat aici, my way.

multam, R.

si multam si maria, uitasem sa'mi iau carte la mine si'mi era cel putin inconfortabila ideea de a adormi fara sa citesc. am gasit "inca o zi" uitata de la mare intr'un buzunar interior al trollerului. uluitoare coincidenta. si extrem de binevenita.

pe drumuri

lipsesc cateva zile pe motiv de hoinareala prin centru lu tara. business, pleasure & leisure :)
poze si povesti pe vine.

sonysme

unde sunt cuminte si ma odihnesc pentru ca am stat toata ziua si sunt oarecum obosit.


dupa care ma spal un pic pe fata, ca pisica


m'am spalat si pe dinti, uite, aaaa, se vede?


computerul nu are nici un secret pentru mine, sunt cu totul si cu totul deasupra lui, il stapanesc, il domin. si spun asta cu toata modestia.


aloo, termina cu pozatul asta, ma deranjeaza blitzul si oricum daca nu te astamperi sar pe tine!