24 mar. 2009

viata pe fuga


asta e singura fotografie pe care am apucat s'o fac la cluj. e facuta din camera de hotel. n'am nori, pisicoti, sa ma iertati. tot ce'am retinut, in afara de amintirea vaga a faptului ca imi e drag clujul cu cladirile lui si cu accentul pe mi l'am insusit aproape instant, a fost o ninsoare uluitoare, cu cei mai mari si mai pufosi fulgi. si peste cinci minute soare. si spaghetele lui hadean :)

in rest, conferinta, primarie, gala dinner, bnr. si, mda, ma rog, dupa aia diesel. si avionul friguros.

***

nu mult dupa JN am ajuns sa admit ca fusesem workaholica. munca de dimineata, la pranz si seara. cu greu m'am rupt cateva zile sa plec la frankfurt ori in tunisia si ambele erau si work-related. ritmul meu era cel al biropatului si imi vedeam prietenii mai des pe messenger decat in viata reala. casa - job - casa - job. eram prea obosita si stoarsa pentru a mai avea chef sa ies chiar si in we-uri.

mi'am spus atunci, dupa JN, ca n'o sa mai fac asta. ca jobul e job opt ore pe zi, sau zece, si ca nu, nu eu, nu din nou, n'am sa mai gresesc inlocuind cu jobul aproape orice al'ceva.

la un nou job (tot in media, alt mogul, insa) imi amintesc de promisiunea de'acu juma' de an si'mi dau seama ca n'am cum s'o respect. daca as munci doar opt ore pe zi lista de to do ar ramane infinita. aseara pe la 11 schimbam mailuri job-related. e drept, eram in dubliner, alaturi de prieteni si mancam bataie la settlers (catan). macar atat, lunea a devenit zi de settlers.

inainte sa ma culc, insa, in loc sa ma gandesc la tufisul cu flori galbene care mi'a inveselit ieri ziua, compuneam in minte diverse situatii, programe si o noua lista de to do.

imi beau cafeaua acum si astept sa mi se zvante parul cat sa m'apuc sa'i dau o forma decenta cu peria si foehnul. si, printre randuri, printre picaturi, incerc sa gasesc starea de gratie care sa'mi permita s'o iau nitel mai usor.

16 comentarii:

LoRE spunea...

Uite, citind blogul asta, imi aminteam ca ne-am cunoscut cand eram eu la Superbebe, revista pe care am iubit-o mult dar care ma solicita infiorator. Acum nu mai lucrez pentru "moguli", cum zici tu, insa mi-am gasit alte activitati pe care eu le numes para-profesionale si tot ocupata sunt. Concluzia mea e ca nu conteaza unde lucrezi. Daca esti workaholic, asta esti si chiar pe o insula pustie, tot 14 ore/ zi ai munci si tot obosit in weekenduri ai fi :D

stroem spunea...

"Pot sa stau si-un an cu ochii in tavan ..."
Alexandru Andries
Si nici un mogul sau job nu merita atata ... iti spun sincer ... la o varsta ai sa intelegi ...

Maria Coman spunea...

oare cum a supravietuit organizatia aia fara sa fii tu acolo? zau, toti raspundem la mailuri de acasa, dar asta nu inseamna ca nu ne luam vacante sau nu ne relaxam in we

ilinca dima spunea...

lore, cred ca ai dreptate, constat si eu asta pe propria'mi piele. sau pe propriu'mi timp :)

stroem, eu nu pot. nici nu pot si nici nu'mi permit.

maria, nu e vorba de organizatie si nici de cum a supravietuit ea fara mine (exemple concrete de mai rau se gasesc, sa stii)
e vorba despre mine. eu care nu mi'am luat vacanta si, uneori, nu a(vea)m vreme sau ragaz sa ma relaxez in we. si despre cum asta nu e si n'are cum sa fie foarte in regula.

Andreea spunea...

d-aia iei bataie la settlers, bramburici...ca dai mailuri si nu te concentrezi:P

Maria Coman spunea...

poate ar trebui sa-ti gasesti niste hobby-uri care sa-ti placa mai mult decat jobul?

ilinca dima spunea...

maria, sunt happy cu faptul ca'mi place jobul meu. ma gandesc ce nasol ar fi fost daca mi s'ar fi parut un chin...
hobby-uri nu prea am, e drept. in schimb am prieteni.

Maria Coman spunea...

una e sa-ti placa, alta sa il faci non stop. si nici de prietenii tai nu-ti place mai mult decat de job, daca are intotdeauna prioritate.

ilinca dima spunea...

sunt capitole diferite, prietenii si jobul :)

andreea, tu ai fost prea smooth pentru noi toti :)))))

hadean spunea...

:-)

pushthebutton spunea...

De multe ori mi s-a întâmplat ca singura fotografie să fie și cea mai bună. Doar așa, pentru că a fost singura.

Aimee spunea...

Tot ce pot sa spun e ca "life is not a dress rehearsal". Daca tu esti fericita asa, nimic altceva nu mai conteaza. Tu sa fii multumita de momentele pe care le traiesti, fie la munca, fie cu prietenii, fie aiurea :).

Pisicot spunea...

Buni norii, zău :)
Eu după o săptămână de biropat am simţit nevoia să-mi iau flori. Oi fi defectă? :))

ilinca dima spunea...

adi, :) si tie

rares, acuma.. ca sa fiu sincera, am facut si foto pe la cel eveniment, dar doara nu era sa postez aicea asa ceva! :))

aimee, ce fain ai zis. nu e, intr'adevar. si sunt, doar ca, teoretic cel putin, stiu ca nu e fix cum ar trebui. dar mi'e bine asa, si la job, si cu prietenii si aiurea :)
mai ales aiurea!

pisicot, nu e nimic gresit. florile sunt bune. aduc zambete mustacesti si pisicotesti :)
eu am primit, stii tu, asa ca nu mi'am mai luat, dar al'fel sigur pofteam la o narcisa, ceva :)

Maria Coman spunea...

pisicot- si eu am cumparat azi, fiind in week-end

Pisicot spunea...

Maria, sâmbătă sunt şi eu în piaţă după flori :)