alegeri

cat de penibil poate sa fie geoana! (live, acu', la A3) eu nu inteleg cum are asta simpatizanti, serios. sau colegu lui de alianta, marius marinescu. care mai avea putin si pocnea o femeie, in direct.



ma rog, nu ca femeia nu era, de fapt, o tata. dar, totusi! gestul arata cat de jmeker se crede asta, cat de tare si de deasupra oricarei legi, scrisa sau nescrisa, mai ales deasupra si dincolo de legea bunului simt.

nu doar ca nu prea am cu cine sa votez, dar anu asta ma'ntreb sincer de ce sa ma deranjez. sunt aceleasi figuri din ultimii ani, aia care n'au facut nimic.
bleah

PS nush ce ar trebui sa faca un moderator intr'o asemenea situatie. totusi cred ca e cazul de ceva mai mult decat "nu pot sa cred ca s'a intamplat asa ceva".. c'mon!

bear necessities

despre ursii mei si damblaua cu ursii o sa vorbesc alta data. acuma vorbim doar despre unul singur, new entry in colectie, cules dintr'o cutie cu tot soiul de plusuri nebagate'n seama dintr'un magazin, vai!, second hand.

da, da, stiu. e urat. si sasiu. si are fata de prost. si gheare mici mici din pasla. prietena mea voichita opineaza ca bietul urs e amnezic, si ca nu'i e clar daca e urs sau poate ren d'alu mosu. sau chiar furnica! e un caz clar de urs aflat in indentity crise.

io am zis ca furnicile poarta ochelari, dar cica poate sa fie si furnica cu lentile de contact, ca sa vezi ce s'au modernizat si furnicile astea.

e un urs nou, de buna seama ca nici un copil nu l'a vrut, dar mie imi place de el taman din cauza asta. si'i caut un nume.

... erau multe jucarii in cutia de carton. si mai sunt jucarii, multe, si in magazine, am vazut eu. si dulciuri, si hainute. si ma gandesc ca poate ursii astia si prietenii lor (de plus sau nu) au nevoie de niste copii care sa'i iubeasca. si vine craciunul, iar ursilor de plus nu le sta bine intr'o cutie de carton ci in brate de copil.

poate stiti voi niste copii care ar dori sa adopte niste ursi de plus, jucarii, hainute, dulciuri, insa cine are grija de ei nu are bani sa'i ajute pe ursi si pe copii sa se intalneasca.

astept sugestii, idei si voluntari. si... dati mai departe. sunt sigura ca cineva ii cunoaste pe copiii astia.

un studiu inutil

un studiu realizat la universitatea din belfast arata ca femeile si barbatii se raporteaza diferit la ceea ce inseamna "a insela".

astfel, in timp ce domnii (in sens generic) considera ca cel mai nasol e ca ele sa'i insele la modul concret, fizic, doamnele sunt de parere ca infidelitatea condamnabila e cea emotionala. nu s'a stabilit cu exactitate daca flirturile online reprezinta o "calcare pe bec". asta inca se studiaza.

ce nu inteleg eu e de ce s'au cheltuit (de buna seama) bani pentru aflarea acestui adevar indubitabil. si se mai plang ca e criza...! pai daca arunca banii aiurea!? toata lumea stie ce conteaza mai mult cand vine vorba de sex(e)!

sarbatoarea de miracol

intre thanksgiving si craciun, chiar azi, am decis sa le sarbatoresc pe amandoua pentru ca, in fine, mi'am primit tatal inapoi si chiar sunt foarte recunoscatoare pentru asta.

si detaliile nu conteaza, si nici ca e vremea mohorata azi (mie imi place vremea asta, de fapt), si nici ca agentul termic din calorifer nu trece de 00(3)7 de grade, si nici ca sony nu pricepe cand ii explic ca imi e atat de somn chiar daca el are chef de joaca.

nu sunt practicanta de biserici si, daca mi se face sa intru, de maxim doua ori pe an poate, e doar pentru ca regasesc acolo un soi de liniste de care simt nevoia, chiar si eu, din cand in cand. nu cred nici macar in god, cel atotputernic, o vointa suprema, soarta, fatalitate, si cand am aflat ca treaba nu e roz, da, am vrut sa intru intr'o biserica (era inchisa), dar pentru o rafuiala cu Cineva, oricine'ar fi avut proasta inspiratie sa se gandeasca macar sa mi'l ia.

scria, innu, despre viata ca un barter. gen daca eu te sun trebuie sa ma suni si tu. daca eu sunt dragut cu tine trebuie (trebuie!) sa te porti si tu la fel. nu cred, nu mai cred in asta. dupa cum nu cred nici in "doamne, daca o sa fie bine, eu..." ... eu ce? ma las de fumat? o sa fac donatii regulate in fiecare sambata? o sa fiu mai buna? mmm.. mnu cred.

nu exista miracole*. exista, in schimb, oameni miraculosi. printre ei, cei care mi'au fost alaturi in povestea asta, cu gand, cu vorba, cu mai mult. si, cu putina magie, vor exista si cativa fulgi de zapada, azi, la geam.

doar e craciun, nu?

* dar sunt dispusa sa cred ca ar putea exista. si chiar lucrul asta in sine e o mica minune.

zodia lui trebuie.

despre autism, si daca suntem humans sau dancers ori poezia imaginara din curtea unui spital real. si nici eu nu m'am simtit prea bine, prea zen, prea aproape sau prea adunata (happy!?). totusi, simt, stiu ca mai am resurse. pe undeva.

nu sunt adepta lui trebuie, nu mi se pare suficient de motiva(n)t. nu pentru mine. exista alte cuvinte-cheie. simt, stiu, pot, cred, vreau. si, daca nu merge al'fel, da, e bun si trebuie. dar numa' daca nu merge al'fel. n'am fost niciodata un copil prea cuminte :D

foto: ruxandra by MR

trebuie

la o singura fereastra, totusi, muscate. rosii ca sangele.

grupa 0. cam doua unitati.

si doi ochi. care rad. sau plang. nici eu nu stiu sigur. deocamdata.

garantiile

ce ciudat totusi ca ne credem nemuritori, invincibili si luam unele lucruri "by default" cand, de fapt, in viata nu exista garantii decat la electrocasnice*. atat.

azi, la obor, erau vreo opt-noua taxiuri pe colt catre colentina. vroiam sa ajung la fundeni. primul, al doilea, al treilea.. al saselea, fie se retrageau in militari, fie brusc isi aminteau ca au un client, fie mi'au cerut direct 20 de lei. nu e vorba de bani, dar ma scoate din sarite mica ciupeala asa ca am refuzat. pana la urma am gasit un sofer care m'a dus. pe ceas, cursa a fost 10,50. fundeni inseamna indeobste spital, nu spa. adica ai deja un necaz. si atunci de ce mama dracu incearca sa profite de asta? ce fel de oameni sunt astia?

soferul troleului 66 si cel al unui autobuz neidentificat s'au intalnit in trafic, pe acelasi sens. ploua in bucuresti si era harmalaia de pe lume. si totusi ei au stat un pic de vorba la semafor. chiar si dupa ce se facuse verde. chiar si dupa ce masinile din spate au inceput sa claxoneze frenetic.

deci?

si totusi, la sibiu, baiatul care serveste la piazetta s'a dus sa faca rost de ceai verde pentru un client pretentios (sic!) care vroia "ceai. da' sa nu fie lipton". si a facut asta in modul cel mai natural cu putinta, fara sa para serviabil sau degraba doritor de bacsis, ci doar dornic sa faca oaspetelui o placere, cu zambetul (onest) pe buze. si m'am mirat de ceva firesc, pana la urma, ca de'o deviatie.

*si chiar si astea sunt limitate la o perioada de timp.