wtf?!

pricep ca s'au despartiti andreea raicu si tudor chirila. asta e, shit happens, fiecare le stie mai bine pe'ale lui. nu pricep, insa, de ce naiba e o emisiune pe tema asta la antena1.
anyone??

+ foarte multa publicitate la can can. hm.

+ deputatii au votat, marti, in unanimitate, eliminarea accizelor la productia de tuica si rachiu de fructe destinata consumului propriu in gospodariile individuale, pentru o cantitate de 250 de litri de alcool pur, echivalentul a 500 litri palinca si 750 litri de tuica (via hotnews.ro)

consum propriu!? haida de!

pariul

erau toti in clasa a zecea, siguri ca lumea e a lor. el nu vorbea cu ea, dar ei nu'i pasa. il necajise si'l tachinase tot anul scolar pentru ca era singurul baiat din clasa caruia ii placea roxette, si asta fusese mai mult decat putea el sa suporte. acum o enerva, insa. auzise ca el o barfeste copilaros pe la colturi si'o daduse de gol cum c'ar fi copiat la o teza. s'ar fi razbunat nitel..

inainte de vacanta era ziua lui. petrecere, duminica seara, acasa la el. ea nu e invitata. un pariu cu prietenele: "nu numai ca o sa vin la petrecere, dar o sa se si indragosteasca". el habar n'avea ce'l asteapta.

l'a sunat si i'a multumit pentru invitatie. nu, nu mai stia exact cine'i transmisese. s'a alintat la telefon. el a capitulat. sigur, o asteapta la aceeasi ora ca pe ceilalti.
s'a imbracat cuminte, in fusta mini ca de scolarita, culoarea lui preferata. a flirtat cu el, nevinovat, l'a ametit. a condus'o acasa. a vrut s'o sarute, ea a ras si'a fugit in bloc. a sunat'o a doua zi. a sunat'o toata vacanta. n'a iesit cu el decat o singura data. cand i'a spus de pariu.

mai tarziu au facut pace. dar, peste ani, de fiecare data cand asculta roxette, ea chicoteste.

vreau!

1. o pista de masinute busitoare si vina toti prietenii si sa ne jucam!
2. inelul arabelei pentru o zi (asta nu e un must, da' ar fi dragut, just for fun, asha)!
3. un carturesti numai al meu (si mai al cui vreau eu)
4. o saptamana in care sa fac numai ce vreau, fara reguli! (taman am avut)
5. sa ma teleportez la mare, macar un sfert de ora pe zi
6. sa colorez orasul
7. sa nu mai existe manele si manelisti
8. sa nu mai fie copii care injura
9. pereti exteriori de sticla si vedere catre un parc cu lac (mare e si mai bine)
10. sa nu mai fie caini si pisici fara stapan

(va urma)

joc

m'as distra. i'as necaji pe nesuferiti. le'as muta hartiile, masina in parcare, haina din cuier, i'as pisca de fund pe misogini, as tunde scurt si stramb vreo cateva fete uracioase, as face dezordine in magazinele de fite, alea in care ti'e teama ca daca te uiti la haine le sifonezi, fiindca vanzatoarele te sageteaza cu priviri ucigase la gandul ca ai putea sa le deranjezi sueta, as vorbi la microfon la carfur si as face dedicatii muzicale clientilor aflati la cumparaturi

... uf, ce zi plina!

iar pe seara m'as duce sa mangai tampla de om ostenit, tot asa, in joaca, sa nu ma stie.

tu ce'ai face daca intr'o zi ai avea darul invizibilitatii? pen'ca e o joaca, leapsa se duce la pisicot si la adi. sa vedem ce'ar face o fata si ce'ar face un baiat dac'ar fi invizibili.

fireste, poate sa se joace oricine, ca de'aia e joaca.

the point

dupa o vreme de aparenta criza, una mare si una mica, netraite la maxim ci mai degraba ascunse, si una si alta, acolo unde se ascund toate crizele pana trec, in obisnuinta de a lua lucrurile asa cum se intampla, mai mult sau mai putin (nu puteam sa seman si eu doar cu mama sau doar cu tata?!), cu pestii din mine dand din coada sa nu iasa la suprafata dar indreptandu'se in directii diferite, unul catre dreptate si altul catre liniste - ce sa alegi!? -, e prima seara in care simt ca apele mi se linistesc, ca furtunile lasa loc unui petic de senin si se vede, clar, pamantul.

sau poate ca eram deja la mal si nici n'as fi putut sa ma inec, dar senzatia de lipsa de control pentru cineva aproape control freak.. nu e buna. pe de alta parte, odata ce trec valurile, iti dai seama ca principiile tale inseamna ca tu esti ala care le respecta si nu poti avea pretentia asta si de la altii. fair inseamna inainte de toate tu cu tine. orice pretentii la al'ceva sunt, intr'adevar, discutabile, disputabile si neavenite.



iar restul... e tacere :)

şi pãtura.. hîc!

zilele trecute, dupa cum a povestit domnul sony, am fost la ikea pentru diverse kestii care'mi erau necesare intru instaurarea noii-ordini-pe-care-o-s'o-si-pastram, ha ha ha!

oricum imi mai trebuie niste rafturi pentru carti, da' asta e partea a doua. deocamdata sa zicem ca situatia poate deveni controlabila.

la ikea, harmalaie, lume, calcule, socoteli, cosuri, da'te, dom'le, la o parte, ca nu vad, oameni amabili si romani. imi place ikea, fie doar si pentru ca toate propunerile lor de amenajare - in magazin sau catalog - arata teribil de ordonat si ergonomic, iar eu am obsesia de a nu avea casa nici asa si nici asa (in schimb e extrem de cosy si personalizata, na!), asa ca de fiecare data cand am dispozitie de a investi in casuta mea (e apartament, da' asa'i zic io, casa, ca vine de la acasa), ma duc la ikea si, de obicei - gasesc sau nu ce vreau - tot las un numar rezonabil de sute de roni la casa.

de data asta, insa, divertismentul excursiei a fost dat de o patura. nu stiu care sunt argumentele, poate damful de alcool care te ajuta sa dormi linistit in caz ca vrei sa te lasi si esti in sevraj, poate ca sforaie, sau se impleticeste pe picioarele tale chiar si cand sta pe canapea, ori face bancuri porcoase si rade singura. cam ca mine, cand am vazut'o! :)

the secret

e greu sa faci o cronica la un spectacol pentru care nu'ti gasesti superlativele, pentru care chiar si bogata limba romana se preda din pricina unei prea mari saracii in epitete. sa faci doua, insa, pare misiune imposibila.

am scris aseara posteventul imediat dupa, intr'o camaruta din culise, incercand sa pun in vorbe un soi de trairi intime, pentru ca inainte de toate concertul asta a fost (pentru cine a fost) o experienta personala. fiecare s'a raportat cum a stiut si cum a putut. pentru mine a avut o incarcatura suplimentara pentru ca mi l'am dorit mult, atat ca ruxandrã cat si ca piar de jn. apropo, asta a fost ultimul meu eveniment facut ca pr al jn.

mi l'am dorit asa de tare incat, in ciuda faptului ca omu era pe scena si canta, mie inca mi se parea ireal. am reusit sa alunec in muzica abia dupa pauza, cu toate ca am notat, cuminte, fiecare piesa din concert, sa'mi fie mai usor sa scriu dupa.

la halleluijah, desi nu e asta piesa mea favorita, mi'au dat lacrimile. aveam in minte asa o avalansa de ganduri si stari, si mi'am muscat buzele pana m'a calmat durerea - mda, am mai zis, sunt o tampita sensibila careia ii dau lacrimile la concerte.

doamne, cum a fost! sigur, as fi vrut sa fie mai liniste, sa nu se foiasca vipii si premiumii, sa nu stea romanul ciorchine acolo unde nu'i era locul de pe invitatie sau bilet, sa nu se foiasca inca juma de ora dupa inceperea concertului ca sa'si gaseasca locurile, (neplacut) suprinsi ca vaaai, a inceput la timp! mama dracu, da' la ce va asteptati?!

s'a auzit perfect, s'a cantat perfect si, bonus, am aflat si secretul linistii in viata: sa canti, incetisor, asa, dam diri dam dam, precum the webb sisters.
bag seama ca n'am cum sa va transport in timp, aseara, si spatiu, pe stadion. concluzia e ca ar fi trebuit sa fiti acolo, fiecare cu trairile lui, pen'ca domnu' cohen asta (mor cand aud pronuntat cu h apasat, cohen, ca o flegma), e in stare sa scoata cate ceva suflet din fiecare. parerea mea.. chiar si din cei carora le lipseste.