e bataios si crede, simplu, ca binele e menit sa castige. si lupta pentru lucrurile in care crede. asa sunt si eu. e vulcanic si impetuos si franc si n'o sa'l conving niciodata ca unele obiecte vestimentare pur si simplu nu se amesteca intre ele. are pamantul in sange dar a si-a petrecut 37 de ani din viata la catedra de istorie in peisajul urban, betonat, al bucurestilor.
n'are rabdare, si ii seman si in asta, dar n'am vazut niciodata salata taiata mai fin decat o taie el. mi'a facut baie, pana pe la patru ani, fiindca mamei ii era teama ca alunec si'mi sparg capul. lalaiam amandoi, eu in cada, el pe langa, "mi te-ai lipit de suflet ca marca de scrisoare", si "tudorito nene", si inca una.. ceva c'o pitulice si c'o tufa de...aglice... cred ca asa le zicea.
cand a venit timpul sa ma duc la scoala (am invatat sa citesc dupa titlurile cartilor lui de istorie) mi'am dorit enorm, teribil, un ghiozdan cu alba ca zapada. a fost, din cate imi aduc aminte, prima mea fitza. a mers cu mine prin tot orasul, pe la toate librariile si depozitele din bucuresti, dar nu am gasit. eu ma resemnasem, am mers in prima zi de scoala cu un ghiozdan verde cu doi copii care jucau tenis. cand am luat primul zece (nu stiu de unde a stiut!) am venit acasa si am gasit ghiozdanul albastru cu alba ca zapada.
de fiecare data cand reusea sa "faca rost" de ceva, mandarine, banane (un lux!), guma de mestecat sau chiar si cubul rubik, ma chema la el si ma punea sa promit c'am sa fiu cel mai cuminte copil. promiteam mereu, niciodata nu dura prea mult. dar ma straduiam... in clasa a doua a gasit, nu stiu cum, niste manusi de cojoc, cu blanita verde pe spate si cu un singur deget. erau foarte frumoase, dar imi erau cam mici (mereu am avut degetele lungi). le-am purtat asa, mici, o iarna intreaga, cu mana stransa pumn in ele, ca sa nu fie suparat si dezamagit.
nu ma bate la cap ca's dezordonata, ca mananc aiurea, ca nu stiu pe ce mi se duc banii sau ca rokia e prea scurta pentru birou, iar eu nu'l cicalesc ca prea iese afara cand e rece si n'are voie, mananca cu sare si n'are voie, sau se enerveaza si, fireste, n'are voie. asta nu inseamna ca nu ne certam: amandoi suntem bataiosi.
cand eram mica batea toate dulapurile si picioarele de masa atunci cand, neatenta, ca orice copil, ma loveam de ele si stiu c'ar face si acum la fel cu absolut orice lucru de care ma lovesc, iar eu as muta si muntii daca ar avea nevoie vreodata.
tata...
azi implineste 70 de ani, iara mie imi e greu s'accept prefixul asta, pentru ca n'am sa'l pot vedea al'fel decat tanar, ca pe vremea cand ma ducea in tabere, pe munte, si'mi spunea: "lasa vrajeala, hai ca poti sa urci singura pana sus!"
25 de comentarii:
Să trăiască tata lu' fata şi să te bucuri de el alături cat mai mult timp! La mulţi ani!
saru mana, innu! sa'mi fie sanatos cat mai mult timp!
Am uitat să-ţi spun că m-ai impresionat până la nod în gât cu vorbele tale de dragoste faţă de tată. Ca să ştii.
frumos.să fiţi sănătoşi şi să vă bucuraţi cât mai mult unul de celălalt.
innu: e ceva cu legatura intre fete si tatii lor. iar ce'am povestit aici a fost asa, dintr'o scriitura, insa's multe amintiri..
si certurile, la randul lor, sunt epocale :)
hadeam: multam, azi e bine. luna viitoare face bypass si mi'e frica. dar nu tre sa'i spun
îhîîîî! sunt cu lacrimile podidinde in ochi... atat de frumos ai ziiis! sa fiti fericiti si sanatosi si incapatanati impreuna incat 200 de ani.
dar stiu ca nu s-a grabit deloc sa te faca! :))
m., sar'na de urari, sa dea domnu sa'l am cat mai mult langa mine.
cat despre vreme, tata mai are o fata. norocul meu, al'fel m'ar fi chemat iosefina, ca pe nevasta lu napoleon. io am scapat super ok cu ruxandra - fata lu vasile lupu :)
hai ca si ilinca este rezonabil, ca domnita Ilinca, fiica lui C-tin Brâncoveanu. ;)
pai ilinca mi l'am ales singura, si e ilinca dima precum personajul cellei serghi. pe ilinca lu' brancoveanu uite ca n'o stiam! :)
da' pe mine ma keama ruxandra, in real life, nu ilinca :)
mooaaama, ce deziluzie!!!
pei daca n'ai cetit revolutiile de la petreanu, vezi? :)
in postul ala ziceam ca nu ma cheama ilinca ci ruxandra. doar ca dintre noi doua, ruxandra face PR, iar ilinca scrie :)
tare frumos ai scris!
sanatate multa inca multi ani!
Multi ani traiasca!
(ce-mi place aia cu batutl dulapurilor si picioarelor de masa...si-aia cu urcatuuuuuul!!!!!=))))
cum sa nu-ti placa prefixul? sa fie el sanatos, sa-l schimbe si pe-asta, si pe-ala cu 9!
pai kiar asa facea :) le batea! si le batea rau! si zicea si "na, na! sa n'o mai lovesti pe ruxandra" :)))
Sa-ti traiasca tatal si sa treaca cu bine si peste (by)passul urmator. M-a impresionat scriitura ta, dar m-a si mahnit, pentru ca eu nu prea simt la fel pentru ai mei, lucru foarte-foarte trist.
crisatcross: bine'ai venit pe'aici si multam de urari :)
in rest, cauta bine in tine, sunt sigura ca si ai tai ti's dragi
foarte frumos, Ilinca. foarte.
multam mult. tot raspunzandu'va voua azi mi'am mai adus aminte o gramada de momente :)
La mulţi ani. Să fii şi tu fericită alături de el.
multam mult, pisicot, asemenea - sper ca'i mai ai prin preajma. si ma fac si io mare intr'o zi..
.. si'mi iau eliccopter, sa scap de trafic! :)
mulţumesc, o am pe mama :)
tatal tau cred ca e foarte mandru ca are o fata ca tine..un vinutz din partea mea..un vin alb..
mmm nu mai gasesc povestea cu igienizarea bibliotecii :P
La multi ani pentru tatal tau, multa sanatate!
la mulţi ani, domnu' Dima... domnu' PRedescu... domnu' nenea tatăl de la fata asta care este cu blogu' ăsta!
Frumos text ai scris despre tatal tau. Sa-ti traiasca si va bucurati de multe clipe impreuna.
Trimiteți un comentariu