in vitrina

jobul meu cel nou e, cum altfel?!, tot in casa presei, intr'un spatiu complet refacut, cu birouri mai mici decat alea clasice, cu pereti falsi, cu plasma infipta in perete, cu mobila noua.

partea misto e ca am biroul meu (impartit, e drept, cu PR-ul diviziei, intr'o formula temporar-permanenta) si ca uite, in timp ce mi'am luat o binemeritata pauza ca sa scriu asta, ascult aerosmith la vh1. si, spre deosebire de JN, unde ma cenzura adriana, aicea pot sa si cant daca asa am chef.

partea mai putin misto e ca "peretii" biroului sunt de sticla.
cum ar veni, lucrez intr'un acvariu.

la inceput nu mi'a placut. dar nu e rau de fapt: ne zambim mai des, iar eu am ocazia sa intreb de cateva ori pe zi "da' asta cine e?"

(totusi, mi'a luat aproape o luna sa nu ma mai stresez ca ma poate vedea oricine cand ma rujez)

soare, muci si tigari de foi

muci si paracetamol, algocalmin sa'mi termine cacatu' asta de stare subfebrila, maini reci, ca nici pe frunte nu'mi vine sa le asez, un cap care pulseaza incet, dens ca o plapuma din calti, olynth pretios, ceaiuri, supa si ciocolati, toate fierbinti.

ningea cu soare in visul meu si nu mai stiu cand s'au transformat petalele in fulgi, ori era viceversa? m'am trezit tremurand, transpirata, ciufulita, pe la sapte, cu lumina aia de dimineata, ce bine'ar fi daca mi s'ar limpezi capul, of, tre sa pun aspiratorul. da' nu calc, pentru nimic in lume azi n'am sa calc! as manca lapte de pasare, ce frumos e afara, aaaaaaaa

am de scris niste scrisori oficiale, piaristicul folãuap, stimate domnule, somnule, cutare, haaaapciu!, va multumesc, haaaapciu!, lasati, revin io mai incolo cand reusesc sa deslusesc o bruma de creier printre muci, futui pastele ma'sii de tarom, ca era avionul ala un congelator zburator!

dincolo de toate astea, insa, zambesc intru amintirea unor gesturi gentlemanesti, matinale si placut desuete ale unui domn cu cravata roz, am chef de muzica, si cred c'o sa'mi umplu termosul cu ceai fierbinte si'o sa ies nitel intr'un parc, prea e soare afara.



si dupa, as fuma o tigara de foi.

ultrascurte

* am gasit o palarie neagra de catifea foarte foarte draguta. cu floare intr'o parte, cu bor care cade perfect. si nu m'a costat absolut nici un ban. era la mine in debara, uitasem de ea

* drinks de aniversare aseara. prieteni dragi, flori, carti, filme, cosmetice de alintat ruxa, un ceai delicios. povesti. best time :)

* program administrativ azi. si dilema zilei: oare mai vine iarna (g)rea sau pot sa scap de geaca mare si groasa, fulare si caciuli?

* diseara pe pro, de la 10 si ceva, hero. frumos, frumos, frumos. musai de (re)vazut.

p(r)e(a) repede'nainte

suntem greu de multumit, asta e. niste anapode! care'avem parul ondulat il vrem, repede, ACUM!, intins, lucios. care nu, desigur, vor bucle. daca significant other se poarta prea frumos, ne dorim, in secret, sa dea cu noi de pamant din cand in cand. daca face asta, normal, e un ticalos. cand eram mica, vroiam sa fiu mare, sa am banii mei si sa am voie sa port toace si sa ma fardez. cand am fost mare imi doresc sa redevin copil, ca nu'mi plac responsabilitatile care vin odata cu varsta.

acestea fiind zise, azi, la treistrei, mai adaug doar ca



viata nu e un concurs de popularitate. dar ma bucur ca am prieteni in jurul meu. si ca ma suporta exact asa cum sunt!

aoleu!

am primit (mai demult) o leapsa complicata. cica 'scrie 99 de lucruri despre tine in 9 minute si 99 de secunde si opreste'te cand iti seaca inspiratia ori da vina pe clepsidra". 99 de lucruri despre mine? haha, nici nu stiu daca stiu atatea! anyway, ma achit.

1. nu mananc icre, nu le suport.
2. uneori par snoaba. alteori chiar sunt.
3. imi plac oamenii. raportat la scara globala, probabil ca de fapt nu'mi plac.
4. mi se pare urat la femei sa fie neepilate, sa aiba oja cojita, sa miroasa a transpiratie.
5. imi plac animalele si copiii.
6. saptamanal mi'as dori sa am cate un pui de alt animal
7. sunt bataioasa
8. am intotdeauna dreptate (chiar si cand spun ca n'am)
9. mama, ce repede trece timpu!
10. nu'mi plac usile inchise, imi provoaca disconfort
11. la fel, usile deschise la dulapuri, sertarele deschise samd
12. sunt dezordonata
13. imi place sa gatesc si o fac bine
14. imi place.. a, next!
15. n'as putea trai fara muzica
16. si de olynth sunt dependenta.
17. si de internet.
18. gerbera, anemone si crizanteme pitice - florile preferate
19. ma amuza teribil ca sony are blana peste tot. parca e un costum :)
20. imi place sa ma joc si se aplica punctul 7.
21. sunt ironica si cinica. si sentimentala. dap, 2 in 1.
22. citesc (si) chicklit.
23. intr'o zi am omorat un peste din lacul de la gradina botanica. din greseala. n'am vrut. regrete eterne.
24. cicalesc
25. sunt agendofila, pepetariofila
26. ma enerveaza oamenii care nu raspund la mobil sau nu intorc apelurile
27. am jurnal de la 14 ani
28. primul parfum a fost magie noire. il folosesc si azi. nu aceeasi sticla, d'oh!
29. sunt printre fericitii sortii care au avut bafta sa descopere ce le place sa munceasca
30. nu's in stare sa pastrez supararea mult timp.
31. fumez prea mult. si uneori si tigari de foi.
32. port mini iarna, maxi vara.
33. nu stiu de ce se zice 33 la medic.
34. nu stiu multe.
35. sunt o ignoranta, probabil.
36. ma obosesc oamenii suficienti
37. cativa ani am adunat ursi. de jucarie. mi'a trecut.
38. am peste 30 de camasi albe.
39. ma'mbrac foarte rar in blugi
40. vorbesc cu plantele mele.

out of time!

eu n'am putut sa spun mai mult in rastimpul asta si, oricum, un dram de cenzura functioneaza. asa ca ia leapsa cinevrea.

leapsa

cu ceva timp in urma am primit o leapsa legata de motivele pentru care mi'am facut blog. raspund cu alta leapsa. si dupa aia poate mai fac si alte precizari.

1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?
(... era sa zic io acuma ce!)
imi place sa fiu onesta si uneori platesc pentru asta.

2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?
asta. as incerca sa uit. as face un copil, as planta un copac. stiti voi, kestiile obisnuite. si mi'as vedea de viata. nu cred ca as schimba ceva. de altfel, intre timp poate ma calca vreo masina sau cad de la balcon cand spal geamurile

3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
adica daca as mai scrie pe blog? sigur ca da.

4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
n'ar putea sa scrie despre mine, ca as lucra acolo. sau ar fi ziarul meu :))

5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
she was fun.
de altfel, exista instructiuni in privinta asta. adica ceremonia cu pricina e musai sa fie un party. n'as vrea sa planga, as prefera sa se bucure ca m'au cunoscut.

6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
e, asta'i culmea! sa fie fara poze, ca nu's fotogenica. oricum probabil ca n'or sa mai fie pietre funerare ci un fel de touch screenuri. sa fie asa... flashback-uri. footage.

7. Cand erai mica ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
cred ca am mai zis asta pe undeva. vroiam sa fiu fericita, am crezut ca e o meserie. si dupa aia gunoier, ca'mi placeau manusile si zgomotele, mi se parea o meserie palpitanta. si dupa aia, ca toti copiii, medic. doar ca pe mine m'a tinut ceva mai mult. nu suficient.

8. Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
nu stiu. e ca la pestisorul de aur, de trei ori nu esuezi? sau e for good?

9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
nici pe mine nu ma lasa mama singura la discoteca la 15 ani :D

10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa?
(incerc sa nu fie intrebarile clasice gen ai regrete, cum a fost viata ta samd)
ai gasit poncho-ul cu ursuleti? chiar ai avut vreodata celulita? de ce ai ales sa te vaccinezi impotriva nemuririi?

de ce mi'am facut blog? pentru ca'mi place sa spun povesti si sa citesc povesti, pentru ca sper ca nu suntem alienati inca si mai putem comunica intre noi, asa, de la om la om. pentru ca'mi place sa cunosc oameni faini.
leapsa pleaca la pisicot. si la cine'o mai vrea.

chiar! mai tineti minte cand jucam leapsa? ce mi'ar placea sa mai am cu cine sa ma joc jocurile copilariei!

update: poate ca am voie sa fac mai multe acum. de fapt, sigur am voie. dar cumva bucuria aia de a ma juca s'a risipit, e altfel de joaca acum, genul ai intrat in hora, trebuie (!) sa te joci. si nici macar mie nu'mi place mereu
intr'o zi o sa va provoc sa iesim la joaca!

tv y telenovelas

episodul 1: TV

daca marti 13 e o zi proasta e rau, desigur, dar e si bine, pentru ca te pregateste pentru 14 si pentru 15.

daca pe 14 iti pica netul, e bine... nu, nu gasesc nici un motiv sa fie bine ca'ti pica netul. dar daca esti intr'o retea mica se rezolva repede. omul care trebuia sa vina la 2, la 5 si mai apoi la 6 vine, totusi, in aceeasi zi. dar nu rezolva. descopera problema abia a doua zi. dar o remediaza. nu de tot. doar pe jumatate. adica ai net, all right, dar firul e in balcon si atarna peste geamul deschis, cam la un metru si jumatate de la podea.

te gandesti ce faci. redecorezi balconul cu un birou cu picioare foarte lungi, sau te duci dracu si iei un adaptor si un cablu? te duci dracu. da' inainte chemi un om sa'ti dea o gaura. in perete. ca sa intre firu prin perete, nu pe geam. pe geam nu e bine, ca e iarna si tre sa tii fereastra inchisa. ca e frig, nu de alta.

televizorul tampeste. asta ar putea fi unicul si singurul motiv pentru care televizorul meu are nevoie de 15 minute ca sa'mi arate si imagine pe ecran. imagine, in afara de dungile albe pe fond bleogri - o culoare foarte draguta de al'fel. vesela, asa.

in timp ce asteptam sa vad daca mai am tv, totusi, dupa atatea peripetii, verific ceva in telefon. telefonul nu se verifica. pentru ca nu se simte nici el prea bine. ok. nu te impacienta. nici o zi nu poate fi atat de proasta. deci pornit, repornit, pornit, repornit... nimic. nada. zip. zilch. aplicat soc. trosc! plosc! pacient decedat.

model de pacient nu se mai fabrica. the end.

epilog: gasit cablu net la magazin. acasa am constatat ca e prea scurt. mutat unitate centrala. acum e prea scurt firul de la mouse. da’ merge treaba. happy end.

***
episodul doi: Y telenovelas

o discutie (s'ar putea sa ma insel si in privinta asta) si apoi piesa asta (cautand al'ceva. cu totul si cu totul al'ceva), atat, atat de... potrivita incat n'am putut sa rezist. ...for sale. the end.

remarcati subtitrarea.


nada é o que parece. você pode confiar-me neste!

m'a bufnit rasul.

disclaimer (in small print): dieta imi interzice sa folosesc alti indulcitori in afara de autoironie si cinism.

de fapt, eu (sic!)

evenimente recente si mai putin recente m'au facut sa... ah! sa ma gandesc serios la o serie de aspecte (ah! din nou) serioase, desi nu'mi place sa fiu serioasa decat daca e musai si numai in timpul orelor de program, al'fel cred ca viata ar trebui sa fie fun & pleasure, cu toate ca, stiu, totul e imoral, e ilegal sau ingrasa - motiv pentru care am inceput - ah! - dieta, dieta crunta, al'fel nu stiu sa iau decizii d'astea, pen'ca ca e alba sau neagra, nu se (mai) poate al'fel, am obosit cu prea mult gri in ultima vreme, si poate vi se pare ca n'are punct postul asta, asa e, n'are, dar pentru ca simt c'am tacut atata timp, si parca nu mi'am fost eu, desi am avut mai mult timp de mine am reusit sa ma ignor cu gratie, si sa fiu atat de neserioasa pentru ca simteam teribil nevoia sa evit "what if", ca'n matematica, sau poate ca'n viata, prea multe whatifuri d'astea, si de mult n'am mai zis cu atata sete si draci si veselie:

la dracu'! i'm getting away with it all messed up! that's the living!

douamiiopt tarziu

a devenit deja traditionala pentru mine noaptea alba de dinainte de revelion. e noaptea de ascultat muzici si gasit motivele evidente (si mai putin evidente) pentru care ar trebui sa fiu recunoscatoare anului ce se incheie astazi. si sunt. am trait vremuri... hm, interesante si mi'am facut de cap pana peste cap, cu cap si fara cap.

un rasarit in desert, prieteni noi, prieteni vechi, regasiti, o ploaie nebuna, la breaza, si o alta, in vama. si altele, pe unde m'au prins. un festival de folk pe care l'am facut cel mai tare din ro, un stadion intreg care a cantat happy birthday pentru cohen, cohen si concertul lui. prima data cand am dat in judecata pe cineva (si ultima, sper!), frankfurt si it's my life, live, p'aceeasi scena cu trupa. tata inapoi. parfumuri noi, muzica, muzica, muzica, concertul simply red si serile de la brasov. crizele de ras de'asta vara, crizele de plans de'asta vara. doruri vechi si noi, "fericirea'i un lucru marunt", ursul cel urat, sandale spectaculoase, palarii. domnul sony, desigur. o printesa razboinica (eu, oare?) pe banca in herastrau. flori, carti, zambete si cate si mai cate.

a fost un an fain dar imi e mai bine ca se termina acum. las in el si multe asupra carora nu vreau sa staruiesc ori sa revin.

cel mai mult imi place ca anul care vine, desi crizat, nu poate sa fie decat mai bun!

ceea ce, in bunul stil al casei, va doresc si voua!

printre randuri

mi'au placut mereu caietele si agendele noi. dincolo de mirosul de hartie curata, promisiunea paginilor albe ce asteapta sa fie scrise imi parea irezistibila.

la scoala incepeam caietele noi cu gandul de a le pastra exemplare. si asa se intampla o vreme. rupeam pagini doar sa nu fie taieturi, stersaturi, le liniam frumos la margine cu creion rosu. la cateva saptamani, cand caietele nu mai erau noi, farmecul paginilor albe se pierdea iar caligrafia incepea sa lase loc mainii obosite de scris in timpul orelor. la sfarsit de caiet, cand mai erau doar 2-3 pagini, nerabdarea de a incepe un caiet nou isi spunea cuvantul dar nu stiam cum sa le abandonez (am ramas etern repetenta la materia asta), asa ca rupeam ultimele file, atenta ca perechile lor sa nu se desprinda.

anul asta a fost un caiet fain la inceput, s'a aglomerat pe parcurs si a sfarsit prin a fi plin de taieturi si pe, alocuri, hartia aproape ca s'a rupt de la atata sters si scris pe deasupra. mai sunt doar cateva file si da, as vrea sa le rup, ca sa se termine, ca sa pot incepe altul.

curand..

eu vreau sa vie

sunt meteodependenta si pe mine ma damblageste vremea asta! stiu ca se schimba clima, ca o sa suferim si ca tre sa ma duc la supermarket cu punga de acasa, ca e criza si ca tre sa reduc consumul. da' totusi... azi a fost soare de octombrie, in octombrie a fost caldura de septembrie, si in septembrie m'au trecut o multime de fiori reci la brasov. si acuma ploua, ca si toamna, vorba cantecului, si eu vreau sa vina zapada, ca asa e traditional. poate nu ma bucur ca vine craciunu', da' de zapada m'as bucura ca de'o cana mare cu ceai negru botezat cu rom.

pe chestia asta mi'am zis azi ca niste bocanci cu imprimeu floral ar fi o investitie excelenta. cu vremea asta nu se stie niciodata cand apar panselute iarna sau cand ninge peste maci in mijlocul verii. ma astept la orice, zau.

acum ma simt safe in ceea ce priveste schimbarile climaterice. urgia poate veni.

bocancii mei nu sunt astia, dar sunt din aceeasi poveste. mi'e lene sa fac poze la ora asta - iertare.

ps: pare'se ca vorba aia cu nu aduce anu' ce aduce ceasul ar fi pe bune. sa fie intr'un ceas bun. elvetian - am auzit ca's preciiiiise. ca marmota.

draga mosule,

nu numai ca nu ti'am scris pana acum, dar, ca sa fiu sincera, nici nu prea am stare de a sarbatori venirea ta. stii, magazinele si programele tv sunt deja pline cu colinde. toti si toate vuiesc a sarbatoare de parca trebuie sa ma simt festiv, sa ma imbrac mintenas cu sacoul rosu si sa navalesc peste tot strigand ho ho ho. nu, mersi.

ieri, in oras, s'a stabilit un nou record mondial la cantitatea de mosi pe cap de locuitor. aproape 4000 de mosi. cum sa mai creada copiii in tine cand ii vad pe strazi cu miile?

habar n'am, oricum, ce'as putea sa'ti cer. nu'mi lipseste nimic din ceea ce, in mod normal, n'ar fi categorisit deja fita (cate genti, haine, accesorii, incaltari pot sa port si cate'or mai incapea in casa??), nu ravnesc la nimic. am fost deunazi la carturesti si la diverta si mi'am facut de cap deci am carti de citit si filme de vazut ca sa'mi umple zilele astea, in caz ca nu ma prinde vreo stare mai prietenoasa.

o sa fac ordine in casa, si o sa fac si friptura traditionala, dada, aia cu fructe, care face furori printre cunoscatori. poate o sa fac si paine, mosule, mirosul ala de paine de casa e fain. si poate ca o sa fac si efortul de a nu ma inchide in casa, cu cartile, filmele, muzica si gargaunii mei, poate o sa ies sa invat sa patinez sau pur si simplu sa ma bucur de bucuria copiilor zburdalnici. aia mici, care vor sa fie mari si habar n'au ca nu'i chiar asa de cool

ah, stiu. totusi ai putea sa'mi aduci un borcan mare cu nes. mereu uit sa'mi iau!

despre dureri de cap

e cam asa: exista fite, pareri, dureri de cap, migrene si migrene cumplite.

fitele sunt cand "nu merg acolo ca ma doare capul". nu te doare, da' zici ca te doare, ca oricum nu e verificabil si iti si da, asa, o aura de intelectual epuizat (mic ghid aici)

si, ma rog, cand ii spui lui "draga, in seara asta nu; am o durere de cap..."

parerile sunt cand, din variate si mai ales inchipuite motive, zici ca te doare pana te convingi si tu ca te doare si, cu siguranta, ajunge sa ii doara pe cei din jurul tau. pe ei pe bune. trece de la sine.

durerile de cap sunt alea cand chiar te doare. ca te'a prins curentul, ca te paste o raceala, un inceput de sinuzita sau o masea care'si face de cap. trec, in genere, cu un antinevralgic sau cu s.e.x. (asa sau asa)

migrenele's ceva mai serios. te doare nasol. tampla e prinsa'ntr'o menghina si n'ai chef de nimeni si de nimic. trec, de obicei, cu timpu. si, eventual, un nurofen, un ketonal. in ultima instanta, un quarelin. dar poti sa'ti vezi de'ale tale intre timp.

migrena cumplita e, dupa cum ii si zice numele, cumplita. nu e un termen medical, dar e sugestiv. migrena cu aura. nu suporti lumina iar torsul domnului sony iti pare un zgomot mai cumplit decat cel produs de'o uzina metalurgica, trupa sistem si 20 de motoare turate in acelasi timp.

un curent de aer ti se pare un un uragan polar, si orice miros capata consistenta materiala. in cap ai vata, furnici, piuneze si ciocane, toate pulsande, iar stomacul ti'e tot in gat. poti sa iei imigran. sau tador. da' numai la inceput, si sa speri ca apuca sa'si faca efectul si scapi c'o migrena simpla. dupa aia... e degeaba. migrena cumplita trece cand vrea ea si numai cand vrea ea.

partea buna e ca eu stiu de la ce mi se trage.

partea rea e ca n'am ce sa'i fac.

partea cea mai rea e ca mi se pregateste una.

zodia lui trebuie.

despre autism, si daca suntem humans sau dancers ori poezia imaginara din curtea unui spital real. si nici eu nu m'am simtit prea bine, prea zen, prea aproape sau prea adunata (happy!?). totusi, simt, stiu ca mai am resurse. pe undeva.

nu sunt adepta lui trebuie, nu mi se pare suficient de motiva(n)t. nu pentru mine. exista alte cuvinte-cheie. simt, stiu, pot, cred, vreau. si, daca nu merge al'fel, da, e bun si trebuie. dar numa' daca nu merge al'fel. n'am fost niciodata un copil prea cuminte :D

foto: ruxandra by MR

franturi

ieri am balaurit pe strazi, cu gandurile aiureae. n'am facut multe poze la sibiu. asta e oarecum din greseala. da' pana la urma are sens.

miercuri noapte

probabil ca un suvoi de vorbe ar fi cel mai potrivit, ca in vremurile trecute cand "se lasa sange" - remediul potrivit si la indemana pentru orice deviatie. dar, oh!, atat de inoportun in secolul 21!

miercuri noapte, cand e liniste si muzica linistita, un pahar de vin (rosu, in mod exceptional) si pisica leneveste pe canapea. in minte, gandurile se perinda si se amesteca intr'o invalmaseala aproape zgomotoasa. e bine, ba nu e bine, sa tragi linie, sa intrebi, sa te intorci, sa nu fie tarziu, dar nici devreme, e bine, e rau, e alb, e negru. ganduri si razganduri. intre ele, printre ele, eu.

e doar un moment si poate ca maine dimineata o sa sterg postul asta, tot un joc de cuvinte, o zapaceala, minciuni albe ce construiesc imagini. ale mele, ale tale, ale tuturor. si toti pretindem ca suntem sinceri, de dragul conversatiei si pentru ca ne place sa credem asta despre noi: ca suntem buni. dar nu prosti de buni. tragem linii!

traim sub imperiul imaginii. ne alegem cu grija haine, farduri, coafuri, zambete, masti, aparente, replici, feluri de'a fi, tonuri, mimici. atat de multe si de variate incat ma intreb daca mai stim cine mai suntem sau am devenit cine ne imaginam* ca suntem.

s'au inventat dress codes si regulamente interne, coduri de conduita si casual fridays. adica sa te imbraci frumos, sa faci frumos, sa te porti frumos. de parca daca te imbraci in blugi la banca esti mai tampit!

miercuri noapte, cand e liniste si muzica linistita, un pahar de vin (rosu, in mod exceptional) si pisica leneveste pe canapea, imi vine sa le spun tuturor pe nume, fara duminutive, si'mi dau seama ca totusi nu se poate trai fara iluzii. inainte de orice al'ceva suntem dependenti de iluzii.

ma uit pe geam. blocul de peste drum e ticsit de ferestre, regulamentar si geometric aranjate. cateva lumini, putine, sunt aprinse. oameni care n'au somn, traiesc, se cearta sau isi calculeaza ratele aplicand noile dobanzi. zeci de ferestre, sute de vieti.

dincolo de ele, niste straini!


---
* imaginam sau imaginãm, dupa caz.

kestiuni romantice

innu (o stiti, violeta cu scriitura faina) zice ca nu vede chestiunea cu amoru in acelasi fel cu mine. (maria, la comentarii, zice o treaba, totusi, si s'ar putea sa aiba dreptate)
eu nu ma schimb. cred.. in schimb, insa, ofer o mostra relevanta despre felul in care se vede romantizmul de la etajul sase. relatarea are un an si ceva iar intamplarea cu pricina implineste vreo cinci in curand. se cheama "kestiuni romantice"


maria sa e un prieten d'al meu. ii zic asa c'are nume de domnitor. si d sfant. da' asta n'are nici o legatura cu el, trust me!

intr'o zi mi'a adus ceea ce pretinde ca ar trebui sa fie, by far, cel mai romantic cadou pe care l'am primit io, ever. si, admit, in a twisted world, chiar e.

de obicei suna inainte sa ma treaca p la mine - cica arunca buzduganu! - si'si comanda suav un nes d'ala cum stii tu. "esti acasa, 'ai ca vin pan' la tine, pot?". poate.

deci maria sa suna la usa. in brate are ditai paketu, cu funda pe el. mare, da' destul de plat. da buzna in casa, sperie pisica, s'asaza p canapea: unde'i nesu meu? nesu lui e p masuta, langa canapea

ia loc, pune paketu langa el, imi zice ca'i pentru mine, ceva foarte foarte misto si romantic in acelasi timp, si se'apuca sa'mi povesteasca d unii, d firma, d caine, d copii, piticii lui d p creier si ce bancuri a mai auzit.

iooooo, curioasa ca o pisica, da' nu zic nimica, il las sa se amuze. stie ca's curioasa, stie ca mi'e greu sa tac, da' prelungeste distractia. dupa vreo zece minute, asa, sau un sfert d ora, zice na! desfa'l

il desfac, precum copiii, rup funda, tai ambalaju d carton cu cutteru' si scot... o mandrete de capac d toaleta! cu piuneze adevarate infipte'n dansul, acoperite cu plastic transparent!

ma bufneste rasu: foaaaaarteee romantiiiic, sa t caci p el d cadou!

maria sa ranjeste multumit: am priceput mesaju. romantizmu' e o kestie d kkt!

(asta nu'l opreste sa'mi aduca flori de fiecare data cand ne vedem, si zice si sarumana)

disclaimer

zilele astea..

ceva vechi, ceva nou, ceva ruginiu

ieri m'am culturalizat urban vizitand targul de vintage de la cafepedia. au mai fost targuri de gen, dar asta e primul la care reusesc sa ajung. dupa ce platesti taxa de intrare 10 lei (ca sa fie siguri organizatorii ca fac si ei un ban cinstit) intri intr'un loc in care te enervezi instant ca e atat de aglomerat si'ti vine sa iesi. dar te incumeti si urci la primul etaj. patru incaperi + hol in care sunt expuse diverse. accesorii hand made, nu dintre cele mai reusite, daca ma intrebati pe mine (da' io's carcotasa), si haine noi, de la zasha, si haine vechi de la diverse.
spatiu rau organizat, haine triste & prea scumpe. sorry!

***

dupa asta hai la o cafea, la... am uitat cum ii zice, e vav la mama din spatele fostului magazin eva, intr'o casa veche, cu cateva mese in curte. ceva cu G, parca. in fine. ne asezam la masa, vine ospatarul, ne lasa meniurile, trec vreo 10 minute, vine iar. "doriti sa comandati?" mnuuu, ne place pur si simplu sa stam aici, sa ne vada lumea. da, comandam. omul nostru, constiincios, da sa noteze. pixul nu scrie. si atunci omul arunca pur si simplu pixul portocaliu pe jos. dar pe jos nu in spatiul cafenelei, ci dincolo de gardul acesteia, direct pe strada.

noi ramanem bouche bee. pai... nu reusesc decat sa'l intreb daca n'au cosuri de gunoi. omul raspunde, crezandu'se spriritual, probabil, zice ca nu. in fine, am comandat, am consumat. la plecare am asteptat ceva pana sa vina sa ne dea nota si sa platim. n'a venit, ne'am dus noi dupa el. si tot a mai durat un pic. bacsis 0. prea generos, as zice.

***

pe seara am fost la premiera de gala a filmului dragoste pierduta. intrucat il cunosc pe regizor, petre nastase, si stiam ca e nemultumit de varianta finala a filmului, nu ma asteptam la mare lucru. am fost (placut) suprinsa, totusi. o poveste destul de inchegata, joc bun la mircea diaconu si la marius stanescu, cu mentiune speciala pentru fostul meu coleg leahu, care a facut bestial rolul unui nebun ce i s'a potrivit manusa. imagine faina, scene frumos filmate si o lumina care m'a cucerit. nu e cel mai bun film, dar macar e un film frumos.

***
toamna frumoasa afara, o zi numa buna de adunat frunze pentru decorat casa..

update: ... si pe procinema, de la ora 14, veronica. daca n'aveti chef sa iesiti din casa.

newsletter

weekend de teribila relaxare la breaza, cu "mafia", o gramada de oameni noi (si faini), doua ore de tenis (fara febra musculara, spre marea mea uimire), ploaie din colectia toamna/vara, cu tunete si fulgere care luminau tot dealul de peste sosea, si un catzelot despre care am aflat ca e amator de gutui, un power play (-->) si un nou cantec - sonerie la telefon



a, da, si eu as vrea niste cizme mov. sau galbene. sau verzi. ma rog. colorate.