Se afișează postările cu eticheta de oameni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta de oameni. Afișați toate postările

20 feb. 2010

jazz for life


mai mult decat un concert, un adevarat spectacol pentru viata! in crama de la berestroika, evident neincapatoare si foarte calda (la propriu si la figurat) - noroc cu berea! asa a fost jazz for life, un eveniment organizat pentru daniel raduta.

emotii mascate cu zambete, ultimele pregatiri, chestii organizatorice (diana, vezi cum nu zic nimic despre peripetii?!), sorina, care e un bulgare de energie, oamenii locului si glumele sefului de sala care, pe langa bere, aducea si zambete pe fetele celor prezenti.

concertul a inceput cu let it be si apoi ne'a trecut cam prin toate genurile muzicale, de la jazz, la opera, samba, revolutionare (hasta siempre) si.. populare! de notat si cei trei care au acompaniat'o: columbianul fabian sanchez - percutie (foto), cubanezul raubel torres (bas) si peruanul gustavo alcantara la clape.


si sa nu uitam de guest starul copolovici care, daca se lasa de PR ori bucatarit, sigur poate face cariera pe scena, atat la impuse cat si la program liber de improvizatii pe tema data!


sorina are o voce de te'nnebuneste si'a reusit sa bage publicul in stare speciala de la prima piesa si pana la ultima, plus biiiiis, urale, batut din picioare si aplauze puternice!

cred ca cel mai emotionant moment (pentru mine, cel putin) a fost acela in care, cu daniel "prezent" prin telefon, toti cei de fata l'au aplaudat, incurajandu'l in acest fel - wow!

am vandut bilete, am dansat, m'am emotionat, am intalnit oameni faini si am reusit sa strangem 2200 de lei pentru daniel intr'o actiune offline organizata aproape exclusiv online!
foto si filmulete gasiti la piticu, cameramanul de serviciu :)

urmeaza alte doua evenimente pentru daniel, pe 27 la timisoara (detalii si la hadean pe blog) si pe 28 in bucuresti - detalii curand pe blogul clanului zanaresc
si, ah, era sa uit, anca bundaru si oana portase merg marti, pe 23, de la ora 22, la radio lynx sa vorbeasca despre sistemul sanitar in contextul cazului daniel raduta. emisiunea "trei ceasuri (g)rele" cu andi tutescu.

si mai am sa v'anunt si alte evenimente, pentru aceeasi cauza: romania saves ITself!

PS voila zana portase, baghetand magic: dâng!

3 feb. 2010

cand multumesc e prea putin

atunci cand primesti cafeaua la restaurant, restul la piata ori manusa care ti'a picat din buzunar zici "multumesc", orice om de bun simt stie asta.

am mai vazut ca se zice multumesc si cand primesti un premiu oscar (indeobste academiei, colegilor, regizorului.. o lista lunga) sau golden globe. chiar si grammy. si tot multumesc ii spui si lui god cand e ceva de bine "multumesc lui dumnezeu ca sunt un om optimist!"

zici multumesc si cand refuzi: "nu, multumesc, nu pot sa vin la film maine" si chiar si cand ai avea altele de zis, ironic: "mda, mersi ca mi'ai zis si mie ca a venit mailul de la cutare!"

dar cum zici cand oamenii sar in ajutor atunci cand incerci sa salvezi o viata?

mie multumesc mi se pare prea putin, parca.

so, cum sa le raspund tuturor acestor oameni faini care ne scriu pe zanarim at gmail si'si ofera suportul pentru daniel?
spuneti voi!

17 sept. 2009

people are people

n'am permis de sofat, ceea ce inseamna ca circulatul meu prin capitala se petrece indeobste via taxi. m'am obisnuit, mi'o asum, asta e.

in fiecare zi mersul cu taxiul casa-job-casa e o noua experienta. uneori haioasa, alteori nervoasa. rareori neutra. azi, insa, a fost un fel de cea mai neobisnuita chestie.

m'am grabit sa plec de la birou exclusiv pe motive de mustrare de constiinta ca domnul sony n'are mancarea lui de vreo doua zile, iar ieri, in disperare de cauza si ora tardiva de plecare de la birou i'am cumparat o punga de whiskas - total nerecomandat pentru ca i se mai intampla sa faca dermatita de la whiskas.

deci azi, pe la sapte, am facut comanda. am coborat, era un taxi la poarta, ok, hai spre piata 1 mai care mi'e'n drumul catre casa. pe drum, in taxi, mi'am dat seama ca n'am cash la mine, si deci cu ce sa iau niste fructe, branza si mancare de sony? cred ca mi'a scapat macar un baga'mi'as picioarele de suparare, caci in piata 1mai nu e bancomat, iar eu am purtat azi sandale indoor. soferul m'a intrebat ce s'a intamplat, i'am zis ca n'am cash si'ar trebui sa facem un ocol pe la o banca si apoi sa revenim la piata. si atunci stiti ce?!

soferul meu de taxi, care ma vedea prima data in viata lui, s'a oferit sa ma imprumute c'o suta de lei!

mi'i dati dupa piata, oprim dupa aia la bancomat.

i'am luat, ca's comoda, admit. m'am dat jos din masina si m'am dus in piata. am gasit in buzunarul sacoului 30 de lei uitati de dimineata, asa ca n'am folosit suta de la el. dar nici acum nu mi'a trecut uimirea cum ca mai exista, in orasul asta atat de murdar si indiferent, oameni care au incredere in alti oameni, straini.

mi s'a parut cel mai fain lucru in multe zile.

27 iun. 2009

de la piata


veneam de la piata, incarcata cu sacose, plase, pungi, ca omul care ajunge la piata cam odata pe saptamana. nu stiu de unde'a rasarit, direct in fata mea. descult, cu un tricou galben cam jegos si niste pantaloni pescaresti. murdar la nas ca sony cand l'am gasit pe strada. are cam sase ani, estimez.

- imi dai si mie niste bani?, zice sceptic, parca mai degraba curios de ce refuz o sa mai primeasca.

nu dau bani cersetorilor, in special daca's copii. la batrani nu rezist.

- nu'ti dau, n'ai noroc cu mine, ii zic, oarecat amuzata.
nu e tigan si, dupa discurs, nici cersetor "profesionist" nu'mi pare, desi cam asta face.

- uhm.. bine, ce sa spun. cand am io noroc?!, zice, cu obida de om mare.
ma mai intreaba odata, ca sa fie sigur, parca:

- sigur nu'mi dai?

- sigur, ii raspund. si adaug:

- da' niste cirese nu vrei?

sta nitel si se gandeste:

- nu, cirese nu.
(se mai gandeste nitel)
- da' sunt bune? d'alea mari?

- da, sunt d'alea mari.

mesteresc printre baierii pungilor si plaselor, desfac plasa cu cirese, i'o intind, sa'si ia. le cerceteaza si ia una cu aerul ca'mi face o favoare.

- nu sunt spalate, nu?

m'a bufnit rasul:

- compot nu le vrei? hai, mai ia.

si'a umplut pumnii mici cu cirese dupa care mi'a zis, serios:

- multumesc. sa stii ca te prinde culoarea asta. la revedere.
- pa!

22 nov. 2008

sarbatoarea de miracol

intre thanksgiving si craciun, chiar azi, am decis sa le sarbatoresc pe amandoua pentru ca, in fine, mi'am primit tatal inapoi si chiar sunt foarte recunoscatoare pentru asta.

si detaliile nu conteaza, si nici ca e vremea mohorata azi (mie imi place vremea asta, de fapt), si nici ca agentul termic din calorifer nu trece de 00(3)7 de grade, si nici ca sony nu pricepe cand ii explic ca imi e atat de somn chiar daca el are chef de joaca.

nu sunt practicanta de biserici si, daca mi se face sa intru, de maxim doua ori pe an poate, e doar pentru ca regasesc acolo un soi de liniste de care simt nevoia, chiar si eu, din cand in cand. nu cred nici macar in god, cel atotputernic, o vointa suprema, soarta, fatalitate, si cand am aflat ca treaba nu e roz, da, am vrut sa intru intr'o biserica (era inchisa), dar pentru o rafuiala cu Cineva, oricine'ar fi avut proasta inspiratie sa se gandeasca macar sa mi'l ia.

scria, innu, despre viata ca un barter. gen daca eu te sun trebuie sa ma suni si tu. daca eu sunt dragut cu tine trebuie (trebuie!) sa te porti si tu la fel. nu cred, nu mai cred in asta. dupa cum nu cred nici in "doamne, daca o sa fie bine, eu..." ... eu ce? ma las de fumat? o sa fac donatii regulate in fiecare sambata? o sa fiu mai buna? mmm.. mnu cred.

nu exista miracole*. exista, in schimb, oameni miraculosi. printre ei, cei care mi'au fost alaturi in povestea asta, cu gand, cu vorba, cu mai mult. si, cu putina magie, vor exista si cativa fulgi de zapada, azi, la geam.

doar e craciun, nu?

* dar sunt dispusa sa cred ca ar putea exista. si chiar lucrul asta in sine e o mica minune.

4 sept. 2008

bucuresti in wonderland

ieri eram prea obosita dupa drum, sedinte si intalniri ca sa am chef sa ma duc direct acasa, plus ca perspectiva frigiderului gol dupa o zi de inanitie era extrem de trista, asa ca m'am dus c'o pretena in mall. cu gandul eu - sa mananc la nordsee, ea - sa'si akizitioneze kestii mici de la etam.

pana la coada am akizitionat neste kestii mari si neste kestii mici de la diverse magazine si de mancat am mancat o kiftea la burger king, ca la nordesee mai aveau trei creveti obositi intre doua felii de chifla si alti trei creveti pane, dar care nu m'au inspirat, totusi.

dupa aia, pen'ca tot n'aveam stare de dus acasa, zicem sa haidem la un pahar de bere fara alcool - ea, si late mojito - eu, ca nu conduc, sic! zicem si facem, ca s'tem paroliste, asa ca ne parcam la o terasa d'aia de pe dorobanti, nu ca s'tem fitoase, da' acolo sigur gaseam terasa deskisa pe la 11 si ceva din noapte.

mai tarziu nitel s'a asezat langa noi un domn, el isi savureaza berea, noi ne vedem de'ale noastre. la um moment dat zambim comun si cand eu dispar nitel sa'mi pudrez nasu, domnu intra in vorba cu pretena mea. discutia agreabila, domnul strain dar fin, asa ca ne reunim la masa noastra si discutam despre birocratie, femei, barbati, retete de viata, tigari, legislatie, amezi de circulatie, toamna, calatorii si snobism

la un moment dat, io, care aveam vedere spre radu beller, le zic "here's alice in wonderland"

oamenii ma privesc nedumeriti, sceptici, dar pentru ca par totusi sanatoasa la cap, se intorc si dau nas in nas cu asta:


jennifer are 12 ani, e british-romanian, vorbeste si british cu accent genuine si romana fara nici un accent, ambele cu vocea lui minnie mouse, si vinde trandafiri. pentru ca amicul nostru a luat doi i'a facut, atentie, discount.

(auleu, acuma, c'am scris, imi aduc aminte c'am pus floarea in vaza aseara numa ca am uitat sa'i pun si apa. ma bazez pe flower power!)

oricum, o seara atat agreabila cat si memorabila. despre care probabil ca n'as fi avut de ce sa scriu daca locuiam intr'un oras civilizat, dar cum nu locuiesc intr'unu' d'asta, lucrurile decente, sarmante si de bun simt imi provoaca, inca, suprindere sincera

30 aug. 2008

neamul lui moka

cine nu stie cum e'n delegatiile de la mare, sa caste ochii si sa fuga de ele cat poate. ca'n legile lui murphy (sau, mai ales ca'n legile lui murphy), in delegatiile la mare e mereu cate ceva de facut, astfel ca, desi sunt aici de patru zile, nexam plaja, nexam baie.
conferinte si workshopuri, iar ieri a pus capac, cu cele doua drumuril dus-intors la mamaia, doua concerte si'un after party.

showul shaggy foarte misto, cu aproape 2000 de oameni in interiorul zonei in care a avut loc concertul si inca vreo 8-900 p'afara, prea saraci sau prea zgarciti ca sa plateasca 55 de lei cat a fost biletul. cand, in fine, li s'a permis accesul, au navalit in grup compact "care da mai tare din coate" si au comentat ca berea nu e gratis. pai daca vrei gratis, daca esti asa de rupt in cur (si unii chiar erau) ce dracu cauti, ma, in mamaia, la fite, unde e 12 lei kilu de piersici?

am oroare de gratisul asta romanesc. mor de nervii capului cand vad romanul imbulzit la mokaciuni. la targuri, mai ales, cand ii vezi ca vin cu punga sa adune orice pliant, cartulie, prezentare, orice, gratis sa fie, ti se ia de tot de romani si romania.

la banbu, la afterparty, la fel: fite si praf in ochi. desi intrarea era libera, cei care pareau sub un anumit standard erau opriti la poarta si intrebati de sanatate intr'o maniera aproape grobiana. in interior, poliester la greu si toace argintii si aurii, asezonate cu paiete si plicuri de scai. kelnerii erau impertinenti daca nu incepeai conversatia cu suta strecurata discret sau mai putin discret. am stat acolo mai bine de'o ora, de nevoie decat de voie. plastic, plastic, mr boombastic.

dupa, am fost la office, la right said fred, unde atmosfera era, neasteptat, foarte ok, si unde am intalnit si oameni cunoscuti cu care m'am si distrat, pana sa simt ca o sa adorm acolo, pe canapelele. la patru jumate, cand am revenit in costinesti, imi era asa de somn ca n'am mai putut, fireste, sa adorm.

dimineata m'am tarat invinsa la workshop si, dupa o ora si trei cafele, am asistat la conferinta sustinuta de ctp care a fost delicios de cinic si amuzant de trist ref presa de azi. am mai asistat si la furtuna starnita p'afara si cred ca as mai asista si acum la ea daca nu m'as baga o ora la somn.

m neste nori draguti de ieri, dar momentan gasesc efortul de a'i descarca din camera cu mult peste puterile si dispozitia mea. later.

19 aug. 2008

(g)rele

extreme makeover e un program de televiziune in care o persoana este preluata de o armata de esteticieni, cosmeticieni, stilisti etc pentru a realiza o transformare uneori uluitoare. chirurgie estetica, implanturi, mariri, subtieri, dantura noua, corectii cosmetice, pensat, coafat, fitness, garderoba - cam tot ce defineste o persoana pe dinafara.

la final, subiectii apar cu noua infatisare in fata prietenilor si a familiei si toata lumea tipa entuziasmata - the end.

sau... nu?

suntem gata sa facem o multime de lucruri pentru a ne imbunatati aspectul exterior, uneori chiar dureroase, cum ar fi chirurgia estetica sau chiar si un simplu pensat/epilat, cheltuim sute de lei pentru haine si accesorii (uneori pe credit), ne fardam, parfumam, cate si mai cate, si facem toate astea desi toata lumea sustine ca aspectul exterior e trecator si ca frumusetea interioara e cea care conteaza.

totusi, oamenii urati sunt mai degraba marginalizati, iar eu nu stiu pe nimeni preocupat/a sa fie, zilnic, o persoana mai buna, mai frumoasa pe dinauntru. in plus (sau in minus) aud - parca tot mai des - replici urate si rele si gratuite, oameni care tipa aiurea'n tranvai cand ar putea sa vorbeasca incet si cu voce egala, oameni care in loc sa spuna o vorba buna spun una rea, fara nici un motiv aparent in afara de acela ca pot.

ma rog, poate ca nu e un subiect de vara. sau poate ca am io o toleranta mica zilele astea.

14 aug. 2008

post cvasioficial

in genere, toata lumea are un cui impotriva sefilor, din varii si variate motive. pentru ca am avut multe joburi, multe dintre ele pe proiect, s'a facut sa am si multi sefi. acuma... eu am o problema de acceptare a autoritatii, daca ma iei cu "eu sunt seful, d'aia sa faci ce zic eu" s'a terminat. ti'ai pierdut respectul meu, esti pa, eu nu mai pot sa lucrez cu tine.
au fost destule locuri si proiecte din care am plecat din pricina sefilor cretini, dar e un singur loc in care am ramas (si) datorita unui sef. e vorba de jurnalul si de mihai craiu...

... care ne'a anuntat astazi ca se desparte de trust. in conditii amiabile, de comun acord - ca sa nu existe dubii sau interpretari!

imi pare foarte rau ca pleaca

14 iun. 2008

cause we were never

trebuie c'am vrut mult sa plec in we la mare pen'ca, desi nu pareau sa existe variante, ieri am dat un singur telefon si m'am alintat zicand ca vreau la mare si, ce sa vezi, raspunsul a fost "pai.. da. maine". deci plec la mare.

mai devreme, marti, cred, planuiam sa'l sun pe patrascu legat de'o chestie, da' n'am apucat. si ma suna el. nush de ce, am raspuns, foarte sigura pe mine: "da, ma, stiu. e ok, se rezolva". el a pufnit in ras, si ne'am spus la revedere dupa o convorbire asa de cuprinzatoare. paradoxal sau nu, chiar ne refeream la acelasi lucru. si am si rezolvat.

saptamana trecuta, in timp ce ma hlizeam la jbj, s'a cantat o piesa care mi'a adus aminte plenar de tineretile mele din ring. disco ring. 17 ani. hehe. povestea clasica. gasca de fete si gasca de baieti. mie'mi place L si viceversa, R. il place pe L si'mi comunica acest lucru asa ca eu o las pe prietena R sa'si vada de treaba cu L si ies cu C. n'a mers in nici unul din cazuri. prea mult, adica. L si cu mine ne'am mai vazut din cand in cand, acu e avocat serios si nu mai are plete, dar are o nevasta misto si un copil reusit. singura piesa dansata cu L in seara aia din ring (sau ever) a fost bed of roses. si'n timp ce'l ascultam pe jbj cantand cu foc, sms de la L: "ce dracu mai faci? nush de ce mi'ai trecut prin cap acu" i'am raspuns, scurt, "stiu eu"

cand m'am intors din tunisia (avionul inca rula pe pista) a venit un sms (uitasem sa inchid telefonul): "te'ai intors. esti intreaga?" - i'am zis ca e paranormal. nu stia ora la care trebuia sa vin, dupa cum nici eu n'o stiam.

in ciuda faptului ca imi guverneaza intrucatva existenta, nu cred in coincidente ci mai degraba intr'un soi de energie care, daca esti suficient de norocos s'o simti cum trebuie, iti incalzeste sufletul si te trimite inspre oameni la fel de norocosi.



momentan, insa, m'as multumi cu o coincidenta care sa faca in asa fel incat sticla de acetona sa se afle intr'unul dintre locurile in care voi continua s'o caut - multumesc foarte mult.

UPDATE: am gasit sticla de acetona. dar n'am mai plecat (azi) la mare. nici sa'ti propui prea multe nu e bine. lasa c'am scapat la ordine, shopping si diverse gomaje si masti. superb!

5 iun. 2008

bine'am venit. vreau inapoi!

frankfurt - otopeni = cam doua ore. otopeni - casa presei = cam tot atat.

in fata la pasapoarte, imi taie unu calea, pur si simplu s'a bagat in fata, asa, cu tupeu.
la bagaje, toti romanii, lipiti de banda intr'un fel in care mi'era greu sa'mi dau seama cand si daca vine troleru' meu. adica, ce, daca stai in fata, acolo, lipit de banda, vine bagaju mai repede? al meu a venit destul de repede. si care nu s'a dat la o parte in timp util si'a luat'o la gioale.

trafic, caldura, esapamente. iar eu direct la birou.

parca era mai bine la nemti acolo. disciplina, organizare. vreau si eu!

13 mai 2008

kestii, trestii

UPDATE



in materie de relatii am invatat ca nu prea exista reguli. nici aia cu "fa pe inaccesibila, chiar daca te intereseaza", nici aia cu "daca te intereseaza e ok sa faci tu (femeie) primul pas" nu pot fi aplicate in orice situatie. de fapt, singura regula e ca nu exista reguli. ca se poate intampla ca tu sa joci dupa regula "play hard 2 get" si el sa joace dupa regula "loot free for all" (cine joaca wow stie, cine nu, sa joace wow)
ei se plang de noi, "femeile!", noi ne plangem de ei, "barbatii!". reguli nu exista. nu s'ar putea inventa un limbaj cat de cat comun si accesibil? nu de alta, da' uneori toata povestea despre cum trebuie sa te porti devine destul de plictisitoare.

(off topic, sau poate nu): dincolo de baietii care tin posete si despre care s'a tot dezbatut, am observat, sambata seara, si baietii care vin cu fetele cand fetele ies cu fetele. f funny.

6 mai 2008

of men

despe barbati, ca n'am apucat ieri sa scriu, n'am apucat nici azi sa scriu. mai bine, pentru ca azi am pastrat inca oaresce draci p'un reprezentant al speciei. dar am scris despre subiectu' asta acu un an si ceva, si cred ca situatia nu s'a skimbat prea tare, asa ca... iata, asadar, un

POST (LUNG) DESPRE BARBATI

"din seria barbatul de... (casa, pat, birou - cu subspeciile sef, coleg simplu, subaltern, mers la shopping/film/teatru, doar vorbit, dus la parinti, lasat), astazi va prezentam categoria "barbatul de club". asadar...

asta seara am iesit in oras. silita de imprejurari si de prietenia de vreo douasecisiceva de ani ce ma leaga de birthday girl - ioana. petrecere, deci, in tonka. tonka asta e pe undeva intre piata amzei si piata romana. la intrare, un malac si coada. spun frumos ca's invitata la o petrecere, ma intreaba la cine. era o lista. intru.

muzica dutzi-dutzi (un fel de house, ceva de genul asta), preturi civilizate, aglomeratie, fluiere si fluieraturi, fete pe bar, fuuuuuum, stroboscoape d'alea, laser, frate! nu m-am distrat, dar macar va pot spune cam ce tip de tipi gasiti acolo. deci.

1. taranei. 1.1. blondul slabut, cu ochi de un albastru spalacit, usor pistruiat, genul care la mare se inroseste, nu se bronzeaza. tuns bros si cu un fel de chico-codita de ratoi pe ceafa, camasa neagra si pantaloni de "shtofulitza". 1.2. satenul sanatos, rumen in obraji, cu freza tip "zece zile de cand trebuia sa ma tund". are blugi culoarea "albastru-bcr" si'o camasa cu dungi verticale. 1.3. genul oier, rosu in obraji, par cu tendinte de ingrasare, falcute. poarta raiati si un pulovar de lana sau bumbac, musai bej.

2. de cartier. 1.1 de ferentari. tautologic, e brunet, descheiat la gat, lant optional (daca e, insa, e grosut, ca de pisica de fitze). e imbracat de la piata sudului si se da cu rexona 4 men, procurat din acelasi loc. si e mic de statura. 1.2. de piata sudului/rahova/gara/militari. mai deschis la culoare, se'mbraca de la IDM, se da cu str8 sau cu denim (nu ala negru, ala albastru). are sapca. si fluier. 1.3. de militari/drumul taberei/titan/vitan. astia nu sar in ochi, asa ca nu i-am vazut. se imbraca cu precadere la kenvelo si colin's (doar cand au reduceri) si la teranova (cand ii cara prietena prin magazine, sa-ti mai schimbi si tu putin garderoba, mai gabi!), beau tarie cu red bull si se dau cu parfumuri gen lacoste. 1.4. de fitze. au un mers "ashea", fi'nca ei, da?, stiu cine sunt si'si cunosc valoarea, beeei! au camasa cu logo-ul fimei la vedere (de la 100 usd in sus bucata), blugi "de firma" (da'mi-i pe cei mai scumpi, papusa, imi permit) si, eventual, un "plovar" aruncat neglijent pe umeri. beau tullamore dew (pentru ca au auzit de el, nu musai pentru ca stiu cum sa-l pronunte corect), black russian sau corona.

3. in alte roluri. 3.1. gay. slabuti, cu esarfa sau fular, haine "pe corp" (nu mulate), degete subtiri, parul lins, samponat si dat cu balsam. rad prieteneste si cand stau langa un alt tip il bat afectat pe umar sau il prind usor de cot. comanda cocktail cu umbreluta si'l sorb incet, cu paiul. 3.2. italiano vero. 3.2.1. genul pepe, cu parul cret, desfacut, fara gel. camasa alba, larga, pantaloni si pantofi negri, danseaza la refren si priveste foooaaarteee interesat in jur. se da cu parfum de firma, da' agresiv. 3.2.2. genul banderas in desperado, cu parul un pic lung, strans in coada, gelat, camasa desfacuta, sau tricou cu vesta. 3.2.3. genul invart o afacere p'aici si nu e musai legala, 40-50, sacou/costum, fara cravata, eventual un fular de matase, eventual asortat cu batista de la rever. 3.3. cheliosii. 3.3.1. aia mici de statura (1,60), cu haina gen redingota, se strecoara tipa-tipa. 3.3.2 aia medii si mari, care se duc la sala, au tricou alb, mulat, blugi deschisi la culoare, mulati si ei, curea lata, si danseaza doar din umeri, bicepsi si tricepsi. ei nu se dau cu parfum, dar se dau cu after shave pe cap, dupa ce se rad.

am mai vazut: 4. brandon din beverly hills 90120, 5. numai bun pentru portretele tip vitrina de frizerie de dinainte de '89, 6. tinerel de bani gata, usor funky, sta-la-bar-si-se-amuza, 7. geek cu ochelari/fara ochelari, 8. nerd (roscat, cu parul ondulat care nu sta nicium), 9. trendy (cu freza studiat-ciufulit, fular de tricot in dungi colorate si sacou)... samd, u name it!

am rezistat o ora si ceva, pana cand genurile astea au tot inceput sa se repete si m-am prins ca al'ceva mai colorat n-o sa vad. in taxiul care ma ducea acasa canta (shakira): u don't even know the meaning of the words i'm sorry... sa mori tu, shakiro! ia mai du'te'n tonka, sa vezi ce sorry'ti pare dupa!

PS ba da, erau si femei. majoritatea blonde. se poarta curelele metalice, cu zale mari, tricourile pe post de rochie, si ranjetele pe post de minte. cam atat"

PS1 n'am mai mers de ceva vreme prin cluburi. daca s'a skimbat (sau nu) situatia... feel free to comment!

3 mai 2008

trece lebedele'n zare




brrrr. ploua d'azi noaptea fara intrerupere. marunt, mocaneste, exact asa cum n'ar trebui sa ploua niciodata la mare. decat, eventual, pe camp, sa se faca recolta.

costinestii joaca biliard, asculta (tot) manele si se plimba pe sub stresini, in treininguri de fas. pe seara au venit la concert, au baut bere (la pet) si s'au dicstrat. aseara, la iris, pe final de transmisie teveristica, au fost si plouati. majoritatea n'a dezertat.

cele doua lebede frumoase (asta nu e pleonasm, nu?) care erau pe lac inainte de turisti au dezertat, insa, dupa ce idiotii le'au alergat cu hidrobiciletele si scuterele. intai a plecat una, iar cealalta a ramas singura si trista, apoi si'a luat si ea lumea'n cap.

io? sunt bine. un bine d'ala cu care raspunzi automat la intrebarea "ce faci?". "bine"

e drept, nu insist sa ma gandesc in directia asta. si abia asta e cat de cat in regula.

26 apr. 2008

de suflet, cu suflet


fiecare se pregateste azi pentru Inviere dupa cum poate. unii mai mult, altii mai putin, unii foarte mult, altii deloc.

copii fara viata, copii bolnavi, pe fetele carora zambetele poposesc grav si dispar repede. pentru ei, antena 1 strange bani in aceasta seara. e simplu, trebuie doar sa apelati un numar de telefon ori trimite un sms pentru a dona o suma nu prea mare.


Donatiile se pot face :

- prin apel telefonic:

ROMTELECOM

0900.900.140 (10 EUR);

0900.900.143 (3 EUR);

0900.900.146 (6 EUR);


- prin SMS:

ORANGE: 877 (2 EUR);

VODAFONE : 877 ( 2 EUR);

COSMOTE : 877 ( 2 EUR);


- prin donatie directa

conturi FMA, CIF(CUI): 18212553, data atribuirii 13.12.2005 :

cont in lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500, deschis la BRD GSG SMCC

cont in euro RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500 deschis la BRD GSG SMCC.


liniile telefonice mentionate mai sus sunt deja deschise donatiilor si vor ramane deschise pana pe 31 decembrie 2008.

15 apr. 2008

tunisia. ruine cu parfum.

cum ziceam si ieri, azi vedem ruinele de la el djem, unul dintre cele mai mari amfiteatre romane, al treilea ca marime, dupa roma si capua. o "sala" de spectacole in care se puteau distra cam 35.000 de oameni. fireste, cei din arena - si nu ma refer la lei - se distrau cel mai putin..




am coborat si sub arena, acolo unde erau celulele si custile. din motive de arhitectura masochista, se zice ca aici exista o bucata de zid care, odata darmat, trage dupa sine intreaga constructie. zapacita cum sunt, m'am ratacit de restul grupului, asa ca n'am fost pe faza cand au aratat zidul cu pricina.



cam atata despre pietre. tata, care e prof de istorie, ar fi putut sa va povesteasca mai multe si poate cu mai multa ardoare, da' mie din istorie mi'au placut mai degraba legendele olimpului si povestirile istorice. si, fireste, brad pitt si russel crowe.

la iesirea din amfiteatru, in jur, pe stradute, exista o mica zona comerciala, cam saracuta. printre dughene, insa, si parfumeria. de la imitatiile de parfumuri celebre care au note de baza orientale (magie noire lipsea, insa - am intrebat) pana la esente gen mosc, portocal si lamaie. parfumurile erau uleioase si extrem de persistente. am cumparat si eu o sticluta din asta cu parfum 1001 de nopti, cu gandul sa cadorisesc o doamna speciala, dar ma tem ca sticluta n'a facut fata avionului, cedand nitel la gat. parfumul, insa, e acolo, dar pas de mai fa cadou o sticluta ciobita! uffa!
gesturile femeii, insa, m'au fermecat. parca era vrajitoare, cum amesteca licorile alea, turna in sticlute, felul in care le impacheta, vocea, mimica, toate. as fi putut sta linistita acolo toata ziua s'o privesc.



dupa ce'am negociat doua saluri cu cate 2 sau 3 dinari fiecare, am pornit mai departe, spre berberi, la trogloditi, acolo, sub pamant. despre ei povestesc data viitoare. ultimul instantaneu al postarii, un domn (sur)prins in cafeneaua din drum, cea in care am baut un delicios ceai de menta. apropo, menta lor e al'fel deca a noastra, mai aromata. mmm, menta dementa!

13 apr. 2008

tunisia. cu ochi albastri.

de obicei, fac poze. nu ma pricep cine stie ce, abia invat ce e awb sau iso. uneori, insa, din diverse motive, fie pentru ca's mai atenta decat altii sau sunt atenta la ceea ce altii nu sunt atenti, sau prietenii stiu de ce, imi ies neste poze bune, aproape fotografii. asta e una dintre ele.

30 mar. 2008

maniere de bucuresti

azi iar am scapat la cantat pe strada. pai daca era piesa asta de mai jos iara io ma vad cu doamna mediterana peste cateva zile... pai cum sa nu canti?

pe drumul dinspre piata spre bloc (cateva minute), lalaind de saint tropez, ma'ndrept spre curtea din spatele blocului, rear entrance, ca sa zic asa, ca e mai simplu de accesat dinspre piata decat aia cu pres rosu din fata.

un homeless (asa arata da' nu ma pot pronunta cu exactitate in ceea ce priveste situatia lui locativa) isi cauta un perete mai ferit ca sa.. ma rog, treaba lui. cum peretele gasit era cam in drumu meu spre intrarea in bloc, imi dreg vocea destul de tare, completand cu un ã-ã negativ si sonor. omu se opreste, nu zice nimica, da' da din umeri a: "pai si unde?"

ii fac cu mana a stai nitel, omu ma urmareste cu privirea si asteapta un semn. intru in bloc. inainte sa se inchida usa in urma mea ridic degetu mare si ies din scena. cut!



asa cavalerism, mai rar!

23 mar. 2008

din arhiva: imPOSTura


ceilalţi lupi m-ar sfâşâia dacă ar şti că urletul meu e în realitate un plâns...

nu cred ca paler a fost in croaziera asta cu noi desi l-am auzit pomenit de cineva la un moment dat. "impostura" lui, insa, imi este, mai mult ca niciodata, aproape.

sunt zece zile deja de cand plutesc/plutim. impreuna. "impreuna", aici, e o notiune foarte ciudata. extrem de incompleta la nivel... spiritual (un eufemism, va rog sa ma credeti), si aproape fortuita la nivel fizic, concret.

am ezitat mult in a posta acest exercitiu de sinceritate, daca s-o fac aici sau pe blogul "oficial", daca s-o fac oricum. ma iau vorbele inainte si poate de-aia am si ales impostura, ca nu-s vorbele mele: paler e de vina.

cam asa. fiecare intelege ce vrea. sau ce poate. oficial, imi este bine.

din arhiva: numa' de bine



de unde se vede ca eternitatea este o chestiune de viata si de moarte!