fidela promisiunii (sau pedepsei) de a nu mai iesi la shopping pana'n noiembrie, azi, fiindca iar nu erau taxiuri si nu m'am putut supune, din nou, caznei 205-esti, am luat 783 pana'n romana cu gandul de a ma duce la color sa vad noua colectie. am ajuns la carturesti. asta dupa ce am intrat la nike cu al bano si romina power in casti (ascultam romantic, na, ce vreti!?) ca s'am parte de privirile ironice ale unor tineri care credeau ca pe cuplul italian nu'l mai asculta nimeni. e, uite, ascult io!
la carturesti. deci. muzica. jarabe de palo este? este. doua albume. am luat 1mp, cel mai recent. are cry (if you don't mind, luminito) pe el, apropo. fireste ca puteam sa'l iau d pe net, cred, da's unii p care ii plac asa d tare ca'i cumpar, fiindca asa e fair, si fiindca imi place sa le am albumele in original.
asaaa.. dupa muzica am urcat la etaj, cu gandul sa fac browsing printre cani si agende fiindca planuiam un cadou pentru o pretena d s aniverseaza in weekend. o cana c'o pisica, doo, nu mi'a placut forma (canii), moving on, la agende e jale rau, nimic dragut, moving on. si tot dand tarcoale locului, am ajuns la capitolul self help books. pen'ca pretina'mi pusese in vedere ca nu cadou, deci chiar nu, mi'am zis ca o carte d'asta nu reprezinta, after all, un cadou, fiindca e la misto, evident, si chiar ar putea fi fun. deci am inceput sa parcurg titlurile. din care nu'mi amintesc nimic acuma decat cum sa si cum sa. a, era una, cum sa faci business in 90 d secunde, da' pentru ca pretena mea e ziarista, n'am deschis cartea respectiva. da' m'a amuzat titlu'. cre ca business in 90 d secunde e o carte pentru prostituate, voi c ziceti? oare am dreptate?
si, asa, titlu cu titlu, pana la coada m'am asezat in fund turceste si'am purces la imbunatatirea self-ului prin help, fin'ca la carturesti, mai ales sus, nu e un loc unde sa t jenezi stand turceste direct pe podea si razand d una singura. pai da, pen'ca am ras. ma, am ras cu lacrimi. cred ca e cea mai buna comedie p care am ... citit'o/vazut'o in ultima vreme (si care cred ca tabloul cu mine e cea mai buna comedie pentru fata de la carturesti), atat de funny! in primul rand titlurile astea categorice, cum sa ai succes in nush ce domeniu. cum sa'ti vrajesti sefu, cum sa deal cu colegii naspa, cum sa si cum sa. dar mai ales cartea intelepciunii care zicea ceva d genu poarta'te frumos cu oamenii iar urmatorul sfat era poarta'te foarte frumos cu oamenii importanti si bogati. si nu era o carte despre cum sa te mariti. nu, astea erau pe alt raft, da' n'am mai avut timp si d ele, le aprofundez data viitoare, fiindca mi'am propus sa ma mai duc, pentru ca e prea amuzant.
si mai era una, p care am si luat'o pentru pretena mea, 37 d secrete despre prosperitate. de ce 37 si nu 36 sau 38, de ce nu 40, nush. nu mi'e clar. poate a murit inainte sa termine cartea, poate ca trebuiau sa fie 100, ma gandesc, poate e volumul 1, dracu stie, da' 37 sunt! fix 37!
(later edit): faceti o pauza inainte sa cititi restu, ca mai e, am scris ditai postul! pauza:
randy cage, autorul, care e chel, dupa cum se arata pe coperta patru, cica s'a ridicat, citez, din celula unei inchisori, in adolescenta, la statutul de multimilionar autorealizat si mai e si un expert indiscutabil in domeniul performantelor de varf si al realizarilor umane extraordinare. na!
sa vedem ce scrie in carte, o deschidem la intamplare! sfatul 17 spune asa: prosperitatea nu poate exista fara bani!
asta e fix genul d kestie pentru care platesti cartile d self help. ca sa ti se spuna the obvious! deci o iau, mi s pare fix cadoul d care prietena mea o sa rada si nici nu e un cadou, nu poate sa fie considerat un cadou!
am mai luat una: cum sa'ti ruinezi viata - financiara, profesionala si personala. pe coperta patru mi se explica: e psihologie inversa, ba! deschid si citez:
financiar. Gaseste un partener cu gusturi realmente costisitoare si nechibzuit din punct d vdr financiar - si casatoreste'te cu el. (...) Analizeaza cu atentie toate cataloagele pe care le primesti in cutia postala si comanda din ele mai tarziu sau atunci cand t simti singur - mai ales ca la orice ora iti raspunde o voce prietenoasa cu care poti sta de vorba!
profesional. Cauta sa pui la punct pe oricine si pe orice, oricand: muta'te cu femeia aia care a frant inima fiecarui barbat cu care a umblat vreodata din cauza infidelitatii ei. Spune'i ca astepti de la ea sa fie loiala iar ea nu ma mai calca niciodata stramb. daca se intampla, insa, sa o prinzi, fa gura putin si arunca'i CD-urile preferate - iar ea o sa revina la tine torcand ca o matza ascultatoare pentru tine si numai pentru tine! (...) Spune de cate ori poti "Ti'am zis eu!"
sentimental. Compara'ti partenera cu fostele iubite (...) Vorbeste numai despre tine tot timpul.
explicatiile sunt inca si mai funny.
in fine.. ideea e ca mai toate sunt la fel de tembele. adica serioase. dar de'a drept' hilare.
am mai luat
clar de femeie, ca mi'a facut simona pofta de ea.
cum m'am lasat de gandit pentru coperta patru: viata este o impertinenta solitara ... de la trezire pana la culcare, de la rasarit pana la apus, viata este o gigantica alomerare de marunte necazui si umilinte. prin urmare, cine isi propune sa supravietuiasca lumii moderne, trebuie sa se lase de gandit... - o sa va povestesc despre cum merge procesul.
legile mamei lui murphy despre dragoste, sex, casnicie si alte nenorociri - pentru singurul folos al chimiei este ca explica de ce te indragostesti intotdeauna de natarai. amin, sista!
ghidul managerului de presa - ca sa vad cum vad altii si pentru ca n'am ajuns la lansare - nu puteau s'o puna si ei cand n'aveam io sedinta!
si am mai luat - si va recomand - o delicioasa cartulie/brosura/ceva care se cheama piua! si are texte si desene delicioase despre jocurile copilariei noastre (inclusiv o foaie de TOMAPANT), si despre care o sa va povestesc in alt blog fiindca asta e deja muuult preaaaa luuung!
uffa! ce post. acuma, daca nu v'ati plictisit, e bine. si daca da, eu tot va recomand carturesti, etajul 1, carti d self help. cea mai buna comedie!
Se afișează postările cu eticheta arhiva 360. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta arhiva 360. Afișați toate postările
24 mar. 2008
23 mar. 2008
din arhiva: si eu te iubesc
vineri seara mi s-a furat mobilul. no fun at all...
asta nu m-a impiedicat sa enjoy un concert ag weingerger intr-un fel de club pe la piata minis (habar n-am ce cartier e ala) ori sa-mi vizitez, sambata, bunica, la implinirea varstei de 88 de ani - si inca recita din minulescu!
azi, insa, m-am dus la orange sa-mi iau un telefon si cartelele sim (erau amandoua in acelasi telefon, ca de-aia... uf!). operatiunea a durat o ora si-un pic. trebuia sa semnez trei hartii, sa platesc si sa-mi iau aparatul (ca stiam ce vreau), dar pentru asta am asteptat aproape o ora. nice!
in fine, am un telefon nou. un nokia cu clapeta, e dragut, sunt happy about it. nu si de gaura din buget, dar asta e alta poveste...
ceea ce doream, de fapt, sa zic, este ca acest nokia are, printre altele, si cateva mesaje text presetate, ca sa nu mai stai tu sa culegi acolo, sms-viteza. clasicele "Sunt in sedinta", "Sunt ocupat acum", "Sedinta a fost anulata" si, atentie, un duios "Si eu te iubesc"
Maine poimaine o sa existe telefoane care suna automat la neveste, iubite, amante, si lasa sa curga "I just call to say I love you" dupa care o voce automata revine: "Draga, azi ies la o bere cu baietii. Da, si eu te iubesc... Muah!"
asta nu m-a impiedicat sa enjoy un concert ag weingerger intr-un fel de club pe la piata minis (habar n-am ce cartier e ala) ori sa-mi vizitez, sambata, bunica, la implinirea varstei de 88 de ani - si inca recita din minulescu!
azi, insa, m-am dus la orange sa-mi iau un telefon si cartelele sim (erau amandoua in acelasi telefon, ca de-aia... uf!). operatiunea a durat o ora si-un pic. trebuia sa semnez trei hartii, sa platesc si sa-mi iau aparatul (ca stiam ce vreau), dar pentru asta am asteptat aproape o ora. nice!
in fine, am un telefon nou. un nokia cu clapeta, e dragut, sunt happy about it. nu si de gaura din buget, dar asta e alta poveste...
ceea ce doream, de fapt, sa zic, este ca acest nokia are, printre altele, si cateva mesaje text presetate, ca sa nu mai stai tu sa culegi acolo, sms-viteza. clasicele "Sunt in sedinta", "Sunt ocupat acum", "Sedinta a fost anulata" si, atentie, un duios "Si eu te iubesc"
Maine poimaine o sa existe telefoane care suna automat la neveste, iubite, amante, si lasa sa curga "I just call to say I love you" dupa care o voce automata revine: "Draga, azi ies la o bere cu baietii. Da, si eu te iubesc... Muah!"
din arhiva: chefless (5/10 solved)

nu'sh ce am, parca's miorita. iarba nu-mi mai place, ori sunt bolnavioara. nu's, chiar nu's, da' al saptelea simt imi zice mie ca ceva nu e in regula.
imi vine sa ma bag intr-un colt si sa stau acolo pana mi-o trece, da' ma enervez ca nici nu stiu ce am, mi s-a nazarit, asa.
cre' ca am o perioada din aia in care nu trec cu vederea nimic din ceea ce mi-ar putea displacea.
imi vine sa ma bag intr-un colt si sa stau acolo pana mi-o trece, da' ma enervez ca nici nu stiu ce am, mi s-a nazarit, asa.
cre' ca am o perioada din aia in care nu trec cu vederea nimic din ceea ce mi-ar putea displacea.
10 things I hate (puteti sa-l considerati si tag, daca aveti chef) right now:
1. vecinele mele bagacioase - mai ales aia in casa careia miroase a buda turceasca si a peste prajit in ulei ranced, la sapte dimineata, cu usa deschisa
2. filmele si serialele de la TV -
3. cum imi sta parul si ca sunt indecisa daca sa raman blonda, sa ma fac satena sau sa redevin roscata -
4. ca nu ajung sa-mi iau banii de la rectificarea de impozit (patru milioane, inca din mai!)
5. ca nu am dus citirea apometrelor si o sa platesc 80 de ron in loc de 2o
6. ma chiar enerveaza ca am imprumutat carti la care tin si nu mai stiu cui
7. ca azi la sedinta interna n-am putut sa spun cat de tare imi displac unele lucruri in departament - da' le-am setat, asa ca tot e bine
8. ca nu am facut abdomene doua saptamani si n-am chef sa ma reapuc -
9. ca n-am chef de nimic -
10. ca se termina lista si-as mai avea de scris
uf!
din arhiva: imPOSTura

ceilalţi lupi m-ar sfâşâia dacă ar şti că urletul meu e în realitate un plâns...
nu cred ca paler a fost in croaziera asta cu noi desi l-am auzit pomenit de cineva la un moment dat. "impostura" lui, insa, imi este, mai mult ca niciodata, aproape.
sunt zece zile deja de cand plutesc/plutim. impreuna. "impreuna", aici, e o notiune foarte ciudata. extrem de incompleta la nivel... spiritual (un eufemism, va rog sa ma credeti), si aproape fortuita la nivel fizic, concret.
am ezitat mult in a posta acest exercitiu de sinceritate, daca s-o fac aici sau pe blogul "oficial", daca s-o fac oricum. ma iau vorbele inainte si poate de-aia am si ales impostura, ca nu-s vorbele mele: paler e de vina.
cam asa. fiecare intelege ce vrea. sau ce poate. oficial, imi este bine.
din arhiva: nisipuri
sincer?
acum, cand scriu postul asta, ploua marunt si nu mai are farmec.
acum, cand scriu postul asta, ploua marunt si nu mai are farmec.
de-abia ne-am schimbat (oarecat) echipa, cam pe jumatate, sau asa ceva. vestea buna e ca s-a dat drumu' la caldura in camere: bocancii au o sansa sa se usuce. ura!
suntem in parjoaia... un sat vai mama lui, cu oameni saraci si inspaimantati de integrare. ca-i pune uniunea sa-si mulga singura capra cu pompa electrica... mai scumpa, probabil, decat capra si toata branza produsa de aceasta in tot restul vietii ei ca capra europeana (cacofonia e intentionata, sic!)
suntem in parjoaia... un sat vai mama lui, cu oameni saraci si inspaimantati de integrare. ca-i pune uniunea sa-si mulga singura capra cu pompa electrica... mai scumpa, probabil, decat capra si toata branza produsa de aceasta in tot restul vietii ei ca capra europeana (cacofonia e intentionata, sic!)
in rest, un drum sculptat intr-o albie de parau. mlastinos pana spre malul garlii, unde m-am si impotmolit de-a trebuit bietul tase sa-mi curete bocancii cu furtunul si inca astept sa se usuce blugii ca sa-i curat si pe ei. funny. si inspaimantator, la o adica. aveam senzatia ca nu mai ies din namolul ala...
deh, arata ca un nisip. si, ar trebui sa stiu mai bine, nisipurile sunt inselatoare...
din arhiva: "tu ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?"
asta, si "pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tata?" erau intrebarile cele mai enervante din viata mea de copil. cred ca si-au pastrat valabilitatea pana in zilele noastre, presupun ca si azi copiii sunt intrebati in legatura cu aceste doua chestii.
mi-a venit in minte asta citind pe blogul lui cocolino postul despre fericire. cand eram mica, eu vroiam sa ma fac fericita. toata lumea vorbea despre a fi fericit, si-mi rezultase ca asta era bine, un deziderat. in cele din urma, am ajuns sa cred ca e o meserie.
mai apoi am vrut sa ma fac gunoier, pentru ca 1. tata (care e profesor) zicea ca in germania un gunoier castiga mai bine decat el, si 2. imi placeau foarte tare manusile lor maaaaari
mai tarziu am trecut prin faza cu medicina pana prin liceu cand am decis ca psihologie. unde am si facut neste ani de facultate. si apoi am decis ca presa. si apoi s-a decis PR. in fine, povestea cu PR-ul e mai lunga...
voi ce vroiati sa va faceti cand erati mici?
mi-a venit in minte asta citind pe blogul lui cocolino postul despre fericire. cand eram mica, eu vroiam sa ma fac fericita. toata lumea vorbea despre a fi fericit, si-mi rezultase ca asta era bine, un deziderat. in cele din urma, am ajuns sa cred ca e o meserie.
mai apoi am vrut sa ma fac gunoier, pentru ca 1. tata (care e profesor) zicea ca in germania un gunoier castiga mai bine decat el, si 2. imi placeau foarte tare manusile lor maaaaari
mai tarziu am trecut prin faza cu medicina pana prin liceu cand am decis ca psihologie. unde am si facut neste ani de facultate. si apoi am decis ca presa. si apoi s-a decis PR. in fine, povestea cu PR-ul e mai lunga...
voi ce vroiati sa va faceti cand erati mici?
din arhiva: 5mph
asta e viteza cu care se deplaseaza acum vaporul nostru. mai toti colegii sunt pe mal, pe salupe, periprave si suline, si am ramas putini la bord. am fi plecat si noi, ancuta si cu mine, daca, atunci cand am navalit pe punte pentru a debarca, vaporul n-ar fi fost deja plecat de la tarm...
pe scurt, ca nu prea am baterie la laptop, dau un copy/paste cu postul de pe croazierajn de aseara, f tarziu
"am cam doua minute inainte sa mi se faca iremediabil somn si, astfel, sa fiu nevoita sa ma duc sa dorm.
zi rapida. colindat sulina, cunoscut oameni, vazut farul vechi si o biserica parasita, cimitirul multietnic, impartit "fraiere", pus banner, trimis comunicate, gasit, hranit, gazduit si relocat una bucata pui pisica, ... , vazut marea.
cum sa va spun, in putinele cuvinte pe care mai am vreme sa le insir aici & acum? marea de la sulina, cu plaja cu tot, e al'ceva. e mai mare, mai albastra, mai frumoasa. daca vi se parea ca vama veche e locul unde sa fugi de lume, incercati marea la sulina. that's the place. pe plaja, doar cateva baraci si o scara metalica in spirala pe care cred c-a incercat Catalin sa urce. si senzatia de nemarginire.
si luna era plina si era incredibil de faina si... gata timpul!"
azi... navigam si cam atat. nu e peste in dunare! :)
din arhiva: off we go!

dragilor,
asta e! gata! in mai putin de-o ora plecam. la cata ploaie e in jur, ai zice ca putem incepe sa navigam linistiti chiar de la bucuresti. dar, nu! vom naviga de la sulina, asa cum am zis!
m-am trezit cu mega intarziere, la opt fara zece. de fapt, ancutza m-a trezit (sa nu-i spuneti asa, nu-i place), si am reusit sa-mi fac bagajul si sa ies din casa in juma' de ora. in felul meu, mai ales daca luam in considerare ca sunt femeie, sunt o campioana la facut bagaje. hainele erau stranse pe canapea, dar doar atat, nu tu obiecte de toaleta, nu tu incarcatoare, zapp, perie... mi-oi fi luat vreo perie?
sa fiu optimista, totusi, fiindca sunt sigura ca, macar de data asta, pisica nu a reusit sa evadeze cand am iesit pe usa. si, bonus, cred ca am si incuiat usa apartamentului.
deci, plec in croaziera. am motive sa cred ca va fi bine (e pe lista), si am motive sa cred ca divertismentul nu va lipsi deoarece din minunatul echipaj fac parte si persoane care sunt teribil de amuzante. ha, ha, fata ce-o sa ne mai radem! (aici eram un pic cinica, m-ati prins!)
cam asa. ne vedem pe bloage. di, apusul e dedicatie speciala pentru tine! :)
asta e! gata! in mai putin de-o ora plecam. la cata ploaie e in jur, ai zice ca putem incepe sa navigam linistiti chiar de la bucuresti. dar, nu! vom naviga de la sulina, asa cum am zis!
m-am trezit cu mega intarziere, la opt fara zece. de fapt, ancutza m-a trezit (sa nu-i spuneti asa, nu-i place), si am reusit sa-mi fac bagajul si sa ies din casa in juma' de ora. in felul meu, mai ales daca luam in considerare ca sunt femeie, sunt o campioana la facut bagaje. hainele erau stranse pe canapea, dar doar atat, nu tu obiecte de toaleta, nu tu incarcatoare, zapp, perie... mi-oi fi luat vreo perie?
sa fiu optimista, totusi, fiindca sunt sigura ca, macar de data asta, pisica nu a reusit sa evadeze cand am iesit pe usa. si, bonus, cred ca am si incuiat usa apartamentului.
deci, plec in croaziera. am motive sa cred ca va fi bine (e pe lista), si am motive sa cred ca divertismentul nu va lipsi deoarece din minunatul echipaj fac parte si persoane care sunt teribil de amuzante. ha, ha, fata ce-o sa ne mai radem! (aici eram un pic cinica, m-ati prins!)
cam asa. ne vedem pe bloage. di, apusul e dedicatie speciala pentru tine! :)
din arhiva: the internet is for...
pentru cei care stiu ce-i aia WoW, dar si o posibila tema de gandire privind utilitatea internetului... ready, normal people?
din arhiva: oh, no! not again!
in cele mai multe dintre dimineti, ma trezesc constienta ca tre' sa ma duc la birou. ca urmare fireasca a acestei realitati crude, dupa ce fac dus, cafea si revista presei, deschid laaarg usile sifonierului si-mi adresez permanenta si retorica intrebare: "Azi cu ce ma imbrac?"
astazi e duminica, prilej cu care stau acasa. am lucrat ceva, am mai trimis niste e-mailuri, dar inevitabilul a venit: e momentul, e ziua, e perioada in care trebuie sa fac transferul haine de vara-haine de iarna. astazi. acum. it's now or... else!
nu pot sa sufar chestia asta! nu stiu de unde si de ce am atatea haine si, mai ales, cand am vreme sa le port pe toate. ma decid sa mai renunt la unele. uite, de exemplu, fracul asta rosu de satin. e spectaculos, dar nu l-am purtat niciodata. "lasa, ca e bun la ocazii", imi spun, apoi il asez pe umeras si in sifonier, numai bine sa mai am peste ce sari cand fac browsing.
rochia asta... mda, e misto. mi-a placut cand am cumparat-o, dar nu mi s-a pus pata pe ea, deci am purtat-o doar o data. dar "e de vara, oricum n-o mai port acum. las' ca ma decid la anu', prin mai"
si tot asa. ah, uite maioul ala! eh... a avut perioada lui de glorie, acum e uitat printre altele. ma decid sa scap de el! in fine, sifonierul meu e eliberat!
astazi e duminica, prilej cu care stau acasa. am lucrat ceva, am mai trimis niste e-mailuri, dar inevitabilul a venit: e momentul, e ziua, e perioada in care trebuie sa fac transferul haine de vara-haine de iarna. astazi. acum. it's now or... else!
nu pot sa sufar chestia asta! nu stiu de unde si de ce am atatea haine si, mai ales, cand am vreme sa le port pe toate. ma decid sa mai renunt la unele. uite, de exemplu, fracul asta rosu de satin. e spectaculos, dar nu l-am purtat niciodata. "lasa, ca e bun la ocazii", imi spun, apoi il asez pe umeras si in sifonier, numai bine sa mai am peste ce sari cand fac browsing.
rochia asta... mda, e misto. mi-a placut cand am cumparat-o, dar nu mi s-a pus pata pe ea, deci am purtat-o doar o data. dar "e de vara, oricum n-o mai port acum. las' ca ma decid la anu', prin mai"
si tot asa. ah, uite maioul ala! eh... a avut perioada lui de glorie, acum e uitat printre altele. ma decid sa scap de el! in fine, sifonierul meu e eliberat!
din arhiva: i'm bad!
eu nu inteleg oamenii care fac rau. asa, by default, gratuit si, mai ales, naiv crezand ca restul ii vor credita doar dupa vorbele benigne. nu-i inteleg, la o adica, nici pe restul, care ii crediteaza.
nu-mi plac starile conflictuale, si nu tin la suparare. fiindca ma stiu dura in replici dure pe care le servesc destul de nasol la "prima mana", ma inmoi repede si ulterior mi se face chiar mila de cine-mi iese'n cale la atac. in definitiv, e oarecat patetic sa ataci. inseamna ca ai o problema.
ideea e ca s-a luat cineva de viata mea (profesionala). stupid, nici macar nu-mi vrea scaunul sau biroul sau scrumiera (o juma de coaja de nuca de cocos, btw, e foarte tare!). vrea doar sa fie tartor. am ripostat aproape tacut, cu zambetul la locul lui, dar extrem de eficient. am castigat.
ar trebui sa ma bucur (si ma bucur) ca imi pastrez autonomia si asistenta de departament. da' simt ca ma bucur teribil si de faptul ca ala a pierdut, ca nu i-a iesit, ba chiar a fost oarecat umilit. si am rasucit si cutitul in rana. de cateva ori.
si mi-a placut.
e rau sau e normal, asta e intrebarea. uneori simt ca e jungla pe bune, nu doar o metafora a lumii moderne. da' nu vreau sa devin un animal care ucide de placere si nici un canibal: imi place starea mea de vegetariana.
tura asta, insa, nu m-am oprit la a indeparta piunezele de pe scaunul meu, ci le-am mutat pe scaunul cui mi le-a pus, adaugand niste coji de nuca. si mi-a placut ca s-a intepat. si am avut si cinismul de a intreba de ce a tresarit cand s-a asezat, ori daca pot sa ajut cu un nume de alifie numa buna pentru intepaturile de piuneze si coji de nuca...
nu-mi plac starile conflictuale, si nu tin la suparare. fiindca ma stiu dura in replici dure pe care le servesc destul de nasol la "prima mana", ma inmoi repede si ulterior mi se face chiar mila de cine-mi iese'n cale la atac. in definitiv, e oarecat patetic sa ataci. inseamna ca ai o problema.
ideea e ca s-a luat cineva de viata mea (profesionala). stupid, nici macar nu-mi vrea scaunul sau biroul sau scrumiera (o juma de coaja de nuca de cocos, btw, e foarte tare!). vrea doar sa fie tartor. am ripostat aproape tacut, cu zambetul la locul lui, dar extrem de eficient. am castigat.
ar trebui sa ma bucur (si ma bucur) ca imi pastrez autonomia si asistenta de departament. da' simt ca ma bucur teribil si de faptul ca ala a pierdut, ca nu i-a iesit, ba chiar a fost oarecat umilit. si am rasucit si cutitul in rana. de cateva ori.
si mi-a placut.
e rau sau e normal, asta e intrebarea. uneori simt ca e jungla pe bune, nu doar o metafora a lumii moderne. da' nu vreau sa devin un animal care ucide de placere si nici un canibal: imi place starea mea de vegetariana.
tura asta, insa, nu m-am oprit la a indeparta piunezele de pe scaunul meu, ci le-am mutat pe scaunul cui mi le-a pus, adaugand niste coji de nuca. si mi-a placut ca s-a intepat. si am avut si cinismul de a intreba de ce a tresarit cand s-a asezat, ori daca pot sa ajut cu un nume de alifie numa buna pentru intepaturile de piuneze si coji de nuca...
din arhiva: eu extrovertesc, tu extrovertesti ... ei/ele extrovertesc. sau extroverteaza?
bantuind p'aici, printre bloage, dau de un entry in care se mentioneaza un etienne. paranteza edificatoare de dupa acest nume, "(amos)", ma lamureste fara dubii ca e vorba de un personaj ce se preumbla pe kappa acu' vreo... haaaat, sapte ani, sau asa ceva!
mi-am adus instant aminte de Andu, care acum a devenit carciuma de relativ lux. zic relativ fiindca ma gandesc, asa, cam cat lux poate sa fie cand buda e-n curte, esti in statia lui 282 (si alte asemenea), si se uita lumea la tine ca'ntr-un acvariu?
tin minte o seara in care am fost peste 100. aveti idee ce greu e sa strangi 100 de oameni la un loc pentru o conferinta de care se presupune ca sunt interesati? si totusi, la andu, desi nu se discuta nimic realmente interesant, veneau si unii din alte orase, doar asa, ca sa ne cunoastem. si sa radem - erau seri in care plecam acasa cu febra musculara de la ras.
ma'ntreb, chiar si fara sa ma gandesc la fenomenul Andu, daca toate sinceritatile pe care le postam noi aici sunt vreun semn al vreunui tip de patologie sociala. si cine's nebunii? noi, ca am gasit o cale sa extrovertim, sau aia care nici nu cauta?
PS in cinstea acestor amintiri, "/nick pisica_albastra"
mi-am adus instant aminte de Andu, care acum a devenit carciuma de relativ lux. zic relativ fiindca ma gandesc, asa, cam cat lux poate sa fie cand buda e-n curte, esti in statia lui 282 (si alte asemenea), si se uita lumea la tine ca'ntr-un acvariu?
tin minte o seara in care am fost peste 100. aveti idee ce greu e sa strangi 100 de oameni la un loc pentru o conferinta de care se presupune ca sunt interesati? si totusi, la andu, desi nu se discuta nimic realmente interesant, veneau si unii din alte orase, doar asa, ca sa ne cunoastem. si sa radem - erau seri in care plecam acasa cu febra musculara de la ras.
ma'ntreb, chiar si fara sa ma gandesc la fenomenul Andu, daca toate sinceritatile pe care le postam noi aici sunt vreun semn al vreunui tip de patologie sociala. si cine's nebunii? noi, ca am gasit o cale sa extrovertim, sau aia care nici nu cauta?
PS in cinstea acestor amintiri, "/nick pisica_albastra"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

