Se afișează postările cu eticheta liveshow. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta liveshow. Afișați toate postările

16 mar. 2010

Bloodhound Gang (Bang)!


După cum spuneam acum câteva zile, Bloodhound Gang face un show cum n-am văzut prea multe. Nu c-ar fi în topul personal al trupelor preferate, dar spectacolul pe care-l fac merită văzut cu siguranţă. Şi nici muzica nu e deloc rea!


I-am văzut în 2006 la Arenele Romane şi i-am revăzut aseară în TSC aduşi tot de Events. Showul americanilor, deşi la scară mică (în club, deh), are tot ce-i trebuie. Dialogurile şi miştourile suculente dintre membrii trupei dar şi cele între trupă şi public au făcut deliciul celor prezenţi. Jimmy Pop is’s a homosexual!, s-a scandat în Silver Church (la îndemnul lui Jared Evil), aprecierea fiind însă departe de adevăr. Nici basistul, Jared Evil, nu s-a lăsat mai prejos, demonstrându-şi bărbăţia după ce a tras, cu un lanţ legat de „bijuteriile familiei” (la vedere!!!), o ditai cutia de scule.


Să nu uit de colecţia de fotografii, mesaje şi video-uri proiectate pe ecranul din spatele trupei. Imaginile alese au fost şi ele parte integrantă din spectacol, fiecare valorând, aşa cum se spune, o mie de cuvinte.


Cu toate că exhibiţionismul a fost mai mult decât evident, apropo şi de ce scria Antonia ieri, tot show-ul n-a fost câtuşi de puţin porno fiindcă oamenii pur şi simplu s-au distrat pe scenă. Conştient, autoironic, asumat şi împreună cu publicul, chiar dacă s-a lăsat cu diverse organe la vedere – şi, repet, nu vorbesc despre splină!


Habar n-am de ce nu mi s-a părut ofensator momentul, poate pentru că gestul, deşi sexplicit, cum ziceam, n-a avut nimic libidinos în el. Sau poate pentru că, la finele showului, în culise, Jared, prietenos şi absolut decent, şi-a luat la revedere sărutând mâna unei doamne... :)

25 ian. 2010

radetul meu

ma puse elful de mare sa scriu despre radet. mie mi se pare oarecat neinteresant subiectul, dar daca tot trebuia sa (re)incep cu ceva, de ce nu, tot se poarta gerul ca subiect zilele astea.

so... treaba e cam asa. radetul lor, ala care'ti da caldura prin calorifer, e, desigur, foarte ineficient. in timp ce la ai mei acasa (cinci minute de mers pe jos de la mine) ramai fara piele daca pui mana pe calorifer, la mine e doar cald. de parca asta n'ar fi suficient pentru o temperatura... racoroasa (17-18 grade zice termometrul), eu n'am usi la sufragerie, le'am scos, asa ca spatiul e wide open. asta ma ajuta sa ma simt at large la mine acasa, dar nu ma ajuta la incalzitul casei.

asa ca radetul meu se compune din imbracaminte fleece, polar si alte asemenea, destinate in a ma tine departe de gripa porcina si de alte grozavii. la el mai contribuie si aragazul dar si renelul, prin intermediul caloriferului electric - masinaria care mai mult consuma decat incalzeste. as adauga ceaiul cu scortisoara si alte minuni, si, in fine, ca sa fiu fair, mai contribuie si domnul sony, cand se ghemuieste peste picioarele mele.

ma rog, io am zis ca nu e un subiect interesant :))

(scrie cine vrea, eu nu dau mai departe o asa leapsa!)

5 sept. 2009

the cohen

cred ca mi'a placut mai mult anul trecut. poate era de la ploaie, poate de la starea mea de-atunci, sau de la publicul mult mai emotionat.

the cohen, insa, a fost la fel de uluitor. riguros, modest, perfect de el insusi cu muzica lui cu tot. dar mie de data asta mi'a lipsit magia. sau, daca vreti, au fost prea multi oameni in concertul meu si prea putin eu.

desi mi'a placut ca, spre deosebire de anul trecut, de data asta am dansat vals la take this waltz :)

si, tot spre deosebire de anul trecut, a mai fost niste chimie - (inca) uluitoare si aia. si aberanta. ceea ce, desi ma face sa zambesc ca pisica din cheshire, nu cred ca e bine.

pe scurt, insa, dac'ar mai veni, m'as mai duce. cu aceeasi placere.

28 mai 2009

lumea nebuna

cica barbatii ar fi pe cale de disparitie, citesc in cotidianul. studiul, realizat de o cercetatoare (!), releva faptul ca la ornitorinci si canguri cromozomul Y se duce naibii incet dar sigur. si nici cartita europeana nu sta prea bine la capitolul asta.

mie mi se pare ca sunt deja disparute o serie de specii masculine. barbatus politicosus, de exemplu aproape ca nu mai exista decat pe ici pe colo, in numar foarte mic, fiind inlocuit cu specii din atlasul de mitocanie urbana.

si ce sa mai spunem de Mycocepurus smithii, furnicile care au renunat definitiv la sex si prefera sa se inmulteasca prin clonare? probabil ca'n lumea lor o laura andresan ar fi excomunicata :)))

update: a inceput! deja sunt mai slabi!

cat despre mine, aflati ca sunt bine si ma pregatesc sa plec la sibiu la FITS. abia astept!!!

PS patrascule, ca sa nu zici, na, imi fac mea culpa si pe blog. everybody, sa stiti ca am uitat sa'l sun de ziua lui! :(
si dedicatia de rigoare (n'am gasit cu adriana lima, ia cu NKOTB, hi hihi):

13 mai 2009

depeche nu s-a mai grabit

surse credibile imi vorbesc despre anularea concertului depeche mode la bucuresti. dupa cel de la atena, anulat deja, se pare ca si istambulul a picat iar bucurestiul urmeaza.
gastroenterita oficiala ar fi, de fapt, o supradoza..

nu se stie inca, de fapt, daca e amanare sau anulare la bucuresti. eu mi'am luat bilet ieri.

ain't that cute?

10 feb. 2009

tradati (d)in dragoste

asta seara, in taxi. pe magic e o reclama la tradati in dragoste. ernest zice ca asta e emisiunea care te prinde si ca we_love_to_entertain_you (imi place campania asta, btw)

- ce duda, ce pacaleala si asta!, zice soferul
- de ce?
- pai e pacaleala, am io un tovaras (!) care a fost la emisiunea asta. le da trei sute de euro. da' asta a fost jmecher, le'a zis ca i'au filmat si catelu' si le'a luat patru sute.
- si n'a divortat, nu nimic?
- nuuuuu, cum sa divorteze? stia si nevasta'sa de faza, a fost totu' regizat. sunt bine mersi, impreuna. regie, totul, daca va zic!

ce haios. daca'l vedeti cumva pe mircea radu sa'i ziceti ca tradati in dragoste e facatura. ma gandesc ca'si facea griji omu', ca el ii cupleaza si vine ernest si'i desparte. da' e regie, si soferu' stie ca reality show-ul e, de fapt, ireality.
se vede din prima

31 dec. 2008

douãmiioptulmeu (fãrâme)

soapteleceasurile drumurile
lumina
prietenii
parfumurile
lehamitea
copilariile
spaimele si sperantele
dorurile
piarul
iubirile
dorintele ripostele

24 dec. 2008

preview

before

after

craciunul meu e despre tihna si bucurii simple ca painea de casa. cu domnul sony si prieteni care vin la colindat. cu aceeasi friptura glazurata garnisita cu fructe imbibate cu vin. cu linistea de pe canapea alaturi de ceaiul verde cu coji de portocale, notand aniversarile celor dragi in calendarul cu ursi (primul cadou de anul asta - multumim, domnita!), cu doi "pomi de craciun" insa nici unul brad, cu vecinele mele babele bagarete, bucuroase ca ca nu au fost uitate, cu tata si restu' familiei, cu daruri, cu iarna in suflet.




Mircea Baniciu - A venit iar Craciunul
Asculta mai multe audio Muzica »

si, da, si primavara. ce?!

18 dec. 2008

dimineata pe racoare


ah, stiam eu de ce ora 7 +/- 1h nu exista in agenda mea, stiam ca trebuie sa existe un motiv pentru care ma incapatanez sa nu'mi incep ziua la ore din astea mici(al'fel decat de nevoie)! uneori, insa, n'am incotro.

ma trezesc usor, nu e o problema asta, dar la fel de usor ma intorc pe partea ailalta si ma culc la loc in cele zece minute de snooze. si iar. si iar. in mod normal, dupa trei snooze sunt cheauna si'mi vine sa'l strang de gat p'ala de'a inventat diminetile, mai ales pe'alea de iarna.

pe de alta parte, daca ma trezeste din somn vreun binevoitor si'apuc sa adorm la loc, e clar ca uit si ce'am vorbit si ca am fost sunata. nu'i de joaca, sunt rea de somn.

scot un picior. brrrr. domnul sony e deja prin sufragerie da' vine cand aude telefonul (de parca l'ar suna cineva vreodata pe el! ha!) si e vioi. nush cum face. da' el are blana, nu'i pasa ca dincolo de pilota de puf e friiiiig. bine, hai, ma dau jos. nici nu e ceata. trec prin baie, spre bucatarie, cafea. cat astept sa se incalzeasca apa pentru nesanatosul nes mi se pare ca miroase a bulgari. bulgari e bun, atentia e buna. ma mai trezesc un pic.

cafea, stiri, radu cazan - revista presei, stirile diminetii...

info trafic: la unirii e deja full, si cica si pasajul se umple incet dar sigur. normal, eu am treaba pe la junior. minunat!
bonus, muzica pentru de dimineata. pai vezi ca se potriveste? si nici nu i'am dat cu rozmarin! doar daca vrei un carnat de casa, ei, da, in cazul asta nu'i asa de simplu cum crede lumea...!
hai, s'avem o zi buna!

9 dec. 2008

marti, concluzii la rosu

aseara am fost la city grill. tanarul care ne'a adus cafelele nu mai stia care e decaff si care nu, asa ca a concluzionat ca aia care n'are spuma n'are nici cafeina. concluzie proasta. motiv pentru care am reusit sa prind cam o ora de somn de pe la sase si ceva dimineata. si inca vreo doua, de la 9 la 11, cand a sunat telefonul. task force meeting la 12. nici n'am apucat sa'mi beau cafeaua...

acu e tarziu si inca mai am lucruri de facut. murphy nu doarme, va zic. dupa o noapte insomniaca ziua o sa fie nebuna. cu j de intalniri si cu clienti care vor toti cate ceva in acelasi timp (de'aia am doua telefoane), si cu bad hair day. cu mini ce da nastere la comentarii in statia de metrou. daca ii ignori nu inceteaza. daca le zici de mama zic si ei. asa ca tura asta m'am dus si le'am zis pur si simplu ca ma deranjeaza comentariile lor, si ca ma fac sa ma simt ca un cotlet cu dioxina, ca nu merg la cafea cu ei si ca acestea fiind zise as aprecia daca ar reusi sa faca un efort si sa fie domni. si sa taca. au tacut. wow. sa iei boul de coarne rulls

aviatorilor - militari = 35 de minute. cu metroul, o.8 lei. cu taxiul, ~ 30 de lei. si cel putin 60 de minute. draci de la mitocani - multi. timp castigat - nepretuit. fara nouvelle vague in casti nu supravietuiam. m'am dezobisnuit de oameni in felul asta. brrr. metroul e cel mai rapid.

in fine, nu te duci la cora cand ti'e foame. ca te alegi cu calamar. si creveti. si ajungi acasa si mananci mozzarela cumparata ieri, pen'ca nu mai ai chef si energie sa gatesti.

vinul din sticla primita la lansarea produsului e (mult) mai bun decat vinul de acelasi tip cumparat din magazin.

in fine, o zi nebuna nu garanteaza o seara tihnita. desi era cat pe ce. aproape de maine, inca suna telefonul, inca sfaraie messengerul.

aaaaa, ce dor mi'era de vremuri nebune!

4 dec. 2008

dimineata (devreme)

vazut aseara baniciu & friends, adica atat baniciu cat si friends. tare fain. din culise s'a vazut sala plina, in picioare, la final, si s'au notat si emotiile protagonistilor de pe scena. mie mi'a placut mult emotia de la colind, "a venit iar craciunul". culmea, as adauga, pentru ca al'fel ma simt de'a dreptu invadata (deja!) de tot soiul de cantece si chestii craciun-related. revin pe tema asta. as fi facut si poze, ca aveam pocnitoarea la mine, da' cardul era in laptop (bravoooo, ruxa!)

apres, spectacolul s'a mutat la un restaurant cu nume de submarin vernian si un vin parfumat. domnu murphy stie foarte bine sa aranjeze lucrurile, in sensul in care azi am o zi foarte plina dupa (normal!) foarte putin somn. ieri am avut o zi light, maine am o zi light. dar azi, dupa vinul parfumat, taman azi, am o zi plina. yak!

***

tot din seria "culturale" (sa nu uit!), am vazut saptamana trecuta Calatoria, teatru dupa pescarusul jonathan livingstone a lui richard bach (cartea), a lui chris simion (piesa)
tot fain, cu muzici floyd si nouvelle vague, faithless si bjorn, cu miscari si umbre, putine vorbe, pus in scena metafora la marele fix. de vazut.

gata, ma duc inspre ziua mea plina. are cineva un antinevralgic?

***
a!
ursul-urat-fara-nume e la fel de urat da' are darul de a ma face sa rad dimineata. sta pe noptiera, dau cu ochii de el dimineata. vladut e nitel gelos, sony tot incearca sa'l darame. da' ursul-urat-fara-nume se tine tare. bravo lui.

28 nov. 2008

whole lotta love

acu vreo sase luni ma miram pe blog cum ma uit eu la ceas si nimeresc taman la ore fixe cand se zice ca te iubeste. "ma iubeste, da' cine!?", ma intrebam, mirata de atata potriveala orologica

zilele trecute am aflat, dupa ce am primit pe mail, obsedant, love de la ioniel. mult love, si multe alerte de mail. ioniel sent you some Love! ioniel sent you some Love! ioniel sent you some Love!

deci misterul s'a lamurit. faptul ca nu'l cunosc pe ioniel nici nu cred ca e important in context. vorba cantecului: (all together now!)
all you need is love!

1 nov. 2008

de sambata seara

o cucoana si'un clip care'mi plac mie foarte tare. party sambata seara dupa ce vineri seara am iesit in oras "mascata" in scolarita obraznica.
"dansezi, masca?" :D

28 oct. 2008

nunti de groaza

nu sunt un mare fan petreceri de nunta, asa ca nu prea ma duc decat daca e vorba de prieteni apropiati, in gasca, si exista o oarecare sansa de un party ok - ceea ce s'a si intamplat de vreo cateva ori.

stiu de'o nunta gen razboiul stelelor, la care tortul, zã tort, s'a numit "steaua mortii". de gustibus, deh. oamenii au fost costumati ca niste cavaleri jedi si n'a tinut nimeni cont ca mirele era la a doua nunta cu aceeasi tema, a treia in total. totusi, inca's impreuna.

in ceea ce ma priveste n'am fost niciodata genu' care sa se imagineze in rochia alba de mireasa ba chiar m'am ferit de evenimentul asta in vreo doua randuri. chestia aia cu "till death do us part" mi se pare asa, implacabila. las' asa, in viata, nu e mai bine? din seria "till death do us part", insa, am gasit pe youtube ceea ce pare a fi afara echivalentul modei cu pozatul miresei sub arcul de triumf. sa privim filmuletul:



m'astept ca la urmatoarea nunta la care merg sa se danseze macar un calusarii...

16 oct. 2008

tina rulz, va zic!

aseara, la o (vorba-vine) cafea, doua doamne se stramba teribil cand spun ca mi'ar placea s'o vad in concert pe tina turner. nu stiu daca mai are aceeasi energie cu care o stiu eu - sper ca da, insa, ca nu'mi pare genul care sa se mai urce pe scena ca sa'si faca in ciuda, ei si gravitatiei..

dar ca sa se stie ce am eu in minte iaca postez un cantecel care'mi place, un duet care'mi place si mai tare, desi bowie e un spalacit cu un bat in fund, insa saxofonistu merita un balet.. astaaaa.. un concert. si ma gandesc acuma ca nici bowie n'are cum sa fie prea rau ca doar l'a luat iman de barbat si aia'i frumoasa tare, putea cu cine vroia ea. si mai sar si admiratoarele pe el!

aaaa.. ce ziceam, dada! tina turner. tonight. place mie mult.

25 sept. 2008

joc


m'as distra. i'as necaji pe nesuferiti. le'as muta hartiile, masina in parcare, haina din cuier, i'as pisca de fund pe misogini, as tunde scurt si stramb vreo cateva fete uracioase, as face dezordine in magazinele de fite, alea in care ti'e teama ca daca te uiti la haine le sifonezi, fiindca vanzatoarele te sageteaza cu priviri ucigase la gandul ca ai putea sa le deranjezi sueta, as vorbi la microfon la carfur si as face dedicatii muzicale clientilor aflati la cumparaturi
... uf, ce zi plina!

iar pe seara m'as duce sa mangai tampla de om ostenit, tot asa, in joaca, sa nu ma stie.

tu ce'ai face daca intr'o zi ai avea darul invizibilitatii? pen'ca e o joaca, leapsa se duce la pisicot si la adi. sa vedem ce'ar face o fata si ce'ar face un baiat dac'ar fi invizibili.
fireste, poate sa se joace oricine, ca de'aia e joaca.

22 sept. 2008

the secret

e greu sa faci o cronica la un spectacol pentru care nu'ti gasesti superlativele, pentru care chiar si bogata limba romana se preda din pricina unei prea mari saracii in epitete. sa faci doua, insa, pare misiune imposibila.

am scris aseara posteventul imediat dupa, intr'o camaruta din culise, incercand sa pun in vorbe un soi de trairi intime, pentru ca inainte de toate concertul asta a fost (pentru cine a fost) o experienta personala. fiecare s'a raportat cum a stiut si cum a putut. pentru mine a avut o incarcatura suplimentara pentru ca mi l'am dorit mult, atat ca ruxandrã cat si ca piar de jn. apropo, asta a fost ultimul meu eveniment facut ca pr al jn.

mi l'am dorit asa de tare incat, in ciuda faptului ca omu era pe scena si canta, mie inca mi se parea ireal. am reusit sa alunec in muzica abia dupa pauza, cu toate ca am notat, cuminte, fiecare piesa din concert, sa'mi fie mai usor sa scriu dupa.

la halleluijah, desi nu e asta piesa mea favorita, mi'au dat lacrimile. aveam in minte asa o avalansa de ganduri si stari, si mi'am muscat buzele pana m'a calmat durerea - mda, am mai zis, sunt o tampita sensibila careia ii dau lacrimile la concerte.

doamne, cum a fost! sigur, as fi vrut sa fie mai liniste, sa nu se foiasca vipii si premiumii, sa nu stea romanul ciorchine acolo unde nu'i era locul de pe invitatie sau bilet, sa nu se foiasca inca juma de ora dupa inceperea concertului ca sa'si gaseasca locurile, (neplacut) suprinsi ca vaaai, a inceput la timp! mama dracu, da' la ce va asteptati?!

s'a auzit perfect, s'a cantat perfect si, bonus, am aflat si secretul linistii in viata: sa canti, incetisor, asa, dam diri dam dam, precum the webb sisters.
bag seama ca n'am cum sa va transport in timp, aseara, si spatiu, pe stadion. concluzia e ca ar fi trebuit sa fiti acolo, fiecare cu trairile lui, pen'ca domnu' cohen asta (mor cand aud pronuntat cu h apasat, cohen, ca o flegma), e in stare sa scoata cate ceva suflet din fiecare. parerea mea.. chiar si din cei carora le lipseste.

11 sept. 2008

apocalipsa mea

well, it's the end of the world as we know it - era cantecul bun la toate in zilele trecute.
"the end" fara printi care sa te sarute sa te trezeasca ori sa'ti sara bucata de mar din esofag, fara vrajitoare care sa blesteme un fus - orar sau nu - , fara sweet novembers, fara "I'll think about that tomorrow. After all, tomorrow it's another day" si nici macar fara mama care te trezeste si'ti zice "hai, e timpul sa te pregatesti pentru scoala. iar ai avut un vis urat?"

nu m'am gandit niciodata la perspectiva in care ar trebui sa ma decid ce dracu fac in ultima mea zi de viata. probabil ca, zodie dualista fiind, mi'as petrece timpul incercand sa aleg intre mare si munte, alb si negru, bere si vin, tutun si iarba, crema de zahar ars si tiramisu, pui sau peste, blues sau disco, mall sau parc, pisica sau caine, caldura sau zapada, seara sau dimineata, flori de castan sau castane... ma rog, intelegeti ideea. si probabil ca m'as duce ori as organiza petrecerea tematica "ce faci de sfarsitul lumii", pentru ca'mi place sa dansez (aici nu e nici un dubiu)

in loc de asta, insa, am facut si am propus exercitii de sinceritate din culegerea cu probleme de viata.

astfel, se da urmatorul enunt:

Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

se cere sa se calculeze cat timp (exprimat in nanosecunde) este necesar pentru regrete , uitare si daruri. de asemenea, pornind de la enuntul de mai sus si de la teoremele, teoriile si axiomele studiate, se cere sa se completeze urmatoarea fraza: "Nu avem timp pentru ___________"
(NB tandrete este considerat un raspuns gresit)

timp de lucru: tot timpul din lume.

porniti cronometrele.

6 sept. 2008

brasov, cafea si flori la fereastra

dupa drumul mai degraba confortabil, brasov, cazare si fuga la festival. unde am poposit la o terasa sa bag o bere alba nefiltrata si fara alcool (that's a story!) si al carei nume l'am uitat, si sa nu'l ascult pe brenciu al carui recital mai bine'l uit. oricum, nu e greu, ca nu eram atenta, dar in afara de la la la nu se'auzea mare lucru la capitolul muzica

dupa aia a venit nai na na na nai! ruslana. care e megabuna, motiv pentru care populatia masculina balea in primele randuri, si care e si draguta si a facut showul mega show de'a sculat tot publicul. in picioare. mie mi se pare ca mai mult decat sichidana si hei! si nai na na na nai! nu canta, adica toate's la fel, precum cartile lui coelho, da' spectacolul in sine e foarte bine lucrat si pus in scena, de la costume la coregrafie, foc, fum si artificii. foaaarte misto!

dupa asta, aro, nene, noptile albe. unde s'au pornit neste jam sessions si neste cantari care au tot timnut pana pe la 3 dimineata, ceea ce nu e putin lucru, pen'ca uamenii ceia erau, cum ar veni, la job. unii dintre ei, mai ales cei carora le'am spus, ca o nerusinata, "hehe, acuma am venit io la voi la festival in vizita si nu scriu, nu transmit, nu tip in backstage si, in genere, n'am nici o treaba decat sa ma distrez si sa ma simt bine"
s'a cantat cu percutionist israelian, voci franceze, americane si nemtesti, clapar bulgar, baterist roman, chitarist african. adica toti pe scena in acelasi timp. si culmea, a sunat foarte bine, desi trupa descrisa mai sus era prima data pe scena in formula cu pricina. s'au cantat mai ales coveruri, mie mi'au placut francezii.

distrat ziceam, ceea ce am si facut pana spre sase dimineata cand decenta dar si faptul ca azi nu vroiam sa dorm chiar toata ziua m'au manat spre somn. impuscata'n cap, am ratat micul dejun, dar n'am ratat cafeaua, fireste, pen'ca oricat de zapacita as fi cand plec undeva, nesul, cana si lingurita sunt by default in bagaj.

motiv pentru care acu stau in curtea luizei (asa'i zice pensiunii) sa ma trezesc si pen'ca ma plictisesc daca nu fac chiar nimica, am facut niste poze cu locu'. ceea ce nu pot spune si despre ruslana, cu care n'am facut poze, desi aveam camera cu mine si cumparasem, constiincioasa, si baterii. cardul era in laptop. deci, nelu, sa ma ierti!





simt cum ma trezesc si ma duc la shopping. ceea ce va doresc si voua!

5 sept. 2008

i hate

15.50 fuga de la birou. 16.10 ajunsu acasa. dus 5 minute
16.15 bagaj.
16.25 fuga de acasa
16.45 pleaca trenu'

i really hate bagaj pe fuga.

plec bv, ruslana & simply red! weeeeee!

update: prins tren, nu prins bilet. 24 de lei toti banii, ca nici la bancomat n'am apucat sa ajung. acum 0 lei toti banii
plus: incep sa'mi aduc aminte ce am uitat sa iau. de fapt sa realizez ca 10 minute m'am invartit grabita prin casa in timp ce vorbeam la telefoane asa ca am luat la mine haine de mare si papuci. sper c'o sa fie cald. sau macar o sa gasesc kestii dragute maine, cand o sa colind prin oras. pe vremuri obisnuiam sa'mi fac shoppingul de haine la bv. nu atat pentru varietate sau preturi cat pentru faptul ca vanzatoarele erau muuuult mai civilizate. sunt curioasa care mai e treaba din punctul asta de vedere. am un card de credit nou ! :D