de la piata

veneam de la piata, incarcata cu sacose, plase, pungi, ca omul care ajunge la piata cam odata pe saptamana. nu stiu de unde'a rasarit, direct in fata mea. descult, cu un tricou galben cam jegos si niste pantaloni pescaresti. murdar la nas ca sony cand l'am gasit pe strada. are cam sase ani, estimez.

- imi dai si mie niste bani?, zice sceptic, parca mai degraba curios de ce refuz o sa mai primeasca.

nu dau bani cersetorilor, in special daca's copii. la batrani nu rezist.

- nu'ti dau, n'ai noroc cu mine, ii zic, oarecat amuzata.

nu e tigan si, dupa discurs, nici cersetor "profesionist" nu'mi pare, desi cam asta face.

- uhm.. bine, ce sa spun. cand am io noroc?!, zice, cu obida de om mare.

ma mai intreaba odata, ca sa fie sigur, parca:

- sigur nu'mi dai?

- sigur, ii raspund. si adaug:

- da' niste cirese nu vrei?

sta nitel si se gandeste:

- nu, cirese nu.

(se mai gandeste nitel)

- da' sunt bune? d'alea mari?

- da, sunt d'alea mari.

mesteresc printre baierii pungilor si plaselor, desfac plasa cu cirese, i'o intind, sa'si ia. le cerceteaza si ia una cu aerul ca'mi face o favoare.

- nu sunt spalate, nu?

m'a bufnit rasul:

- compot nu le vrei? hai, mai ia.

si'a umplut pumnii mici cu cirese dupa care mi'a zis, serios:

- multumesc. sa stii ca te prinde culoarea asta. la revedere.

- pa!

foto

replica

la asta

amanta fostului sot al verisoarei de'a doua, cununata c'un nepot de'al varului primar, polizu, vara primara si ea cu barbara, stia p'un ins, foarte vertical insa subtire ca un bat de chibrit, care lucra la G A Z E

trei purcelusi

nu m'am dat niciodata in vant dupa baietii draguti. bine, hai, poate cu cateva exceptii, printre care si vreo doi ecsi care suceau capetele femeilor pe strada. asa s'a nimerit. si keanu, care e dragut rau, n'ai cum sa'i rezisti (si jbj, da' nu ca e dragut, ci pentru ca emana un soi de energie buna)

mie, asadar, imi plac baietii nedraguti. mai barbati. cu umor. cu jenesaisquoi. am mai zis, steve tyler de la aerosmith. urat, groaznic de urat, dar pe gustul meu over all. am observat ca sunt cateva tipuri. steve tyler seamana cu mick jagger. si mick jagger ne place. solistul de la manic street preachers, james dean bradfield, seamana cu gary sinise. si ei ne plac, dada. si keanu, despre care ziceam, aduce oarecum cu edward norton si robert downey jr. si igor krutoi. care seamana cu... aaa. cu nimeni.

christopher walken n'a fost incadrat s'o far, dar iata o mostra de umor recent descoperita. enjoy!


da, discutabil pulovarul. dar in afara de asta, cum sa nu'l iubesti?

do you remember?

adi hadean m'a provocat la amintiri despre colegii de banca. ma tem ca nu am amintiri spectaculoase in legatura cu asta, dar ma achit de leapsa, totusi, dimpreuna cu vreo doua zambete nostalgice.

prima colega de banca se chema roxana. avea parul lins, cu breton, doua pampoane mici in varful capului, pe cordeluta. era grasa si semana cu un hipopotam. nush cum am nimerit cu ea in banca, dar nu mi'a placut de ea. de atunci si de asta nu suport sa mi se spuna roxana. exceptie face o singura persoana, dar asta e din alt film.

m'am mutat mai tarziu cu ciprian, cel despre care am aflat mai tarziu ca'mi era frate de lapte, nascut la o zi dupa mine. am stat cu ciprian pana in clasa a treia, cand s'a mutat la alta scoala. dupa asta cred ca am stat cu despina, dar n'as putea sa jur.

in clasa a sasea ai mei m'au mutat in alta clasa, prilej de dat coate pentru toata lumea, pentru ca la B era cel mai dragut baiat din scoala si era de notorietate faptul ca'mi placea. n'am fost colegi de banca dar mi'a cerut prietenia intr'o iarna si a fost primul baiat cu care m'am tinut vreodata de mana.

am schimbat mai multe colege de banca, nu stiu exact de ce. am terminat scoala avand'o colega de banca pe violeta dar nu ma leaga amintiri speciale nici de ea.

in liceu in primul an am stat cu iren si clasa a noua mi'a parut mult mai amuzanta alaturi de ea. tin minte si-acum replica celebra a profesoarei de mate: "serban, iar vorbesti? predescu iesi afara!", dar n'a fost singura data cand am fost certate la comun. intr'o ora de biologie, imi amintesc perfect, am numarat de cate ori a spus profesoara "deci". saraca de ea, era o studenta in an terminal, timorata de dracii de noi. ne'a dat afara din clasa si am continuat sa radem pana la pauza. eram nedespartite, ne indragosteam, mergeam in excursii, la baschet, peste tot eram impreuna. tinem si azi legatura. ne vedem mult mai rar, dar imi e la fel de draga ca acum 15 ani.

intr'a zecea iren s'a mutat la clasa cu mai multa fizica (noi eram bio-chimie) iar eu am migrat prin diferite banci, ca un cuc. in ultimii doi ani de liceu am stat singura in banca, exceptand unele zile sau unele ore. preferam sa stau singura, nu era inghesuiala de coate si, bonus, ma puteam muta la orice numar la lucrari si teze.

dar asta nu m'a impiedicat sa ma distrez in liceu cu o nepasare pe care n'am mai regasit'o de'atunci...

la plimbare

azi sony a ramas fara plicuri, asa ca m'a trimis la magazin sa'i cumpar. am intarziat nitel, marturisesc, prea era frumos afara si prea aveam chef de hoinareala prin mahala

unde un domn cu ochii verzi lua pozitie

nitel suparat pentru ca vecinul sau nu se misca de la fereastra si prea se simte supravegheat

i'am recomandat sa'si gaseasca un drum nou, i'am dat si adresa

sau, daca'si pierde rabdarea, sa fumeze o narghilea.

mai incolo, un tip impasibil mi'a soptit un "hei"

dar eu mi'am continuat drumul cautand ferestre colorate

insa am gasit balcoane triste

vorba aia,

noroc ca mai exista si oameni buni

care stiu ca
si'ti atrag atentia

cand intri in cinematograful in care ai vazut "maria mirabela"

din pacate, aici nu mai e nimic de facut asa ca am plecat spre casa. de final:

leapsa

cu ceva timp in urma am primit o leapsa legata de motivele pentru care mi'am facut blog. raspund cu alta leapsa. si dupa aia poate mai fac si alte precizari.

1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?
(... era sa zic io acuma ce!)
imi place sa fiu onesta si uneori platesc pentru asta.

2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?
asta. as incerca sa uit. as face un copil, as planta un copac. stiti voi, kestiile obisnuite. si mi'as vedea de viata. nu cred ca as schimba ceva. de altfel, intre timp poate ma calca vreo masina sau cad de la balcon cand spal geamurile

3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
adica daca as mai scrie pe blog? sigur ca da.

4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
n'ar putea sa scrie despre mine, ca as lucra acolo. sau ar fi ziarul meu :))

5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
she was fun.
de altfel, exista instructiuni in privinta asta. adica ceremonia cu pricina e musai sa fie un party. n'as vrea sa planga, as prefera sa se bucure ca m'au cunoscut.

6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
e, asta'i culmea! sa fie fara poze, ca nu's fotogenica. oricum probabil ca n'or sa mai fie pietre funerare ci un fel de touch screenuri. sa fie asa... flashback-uri. footage.

7. Cand erai mica ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
cred ca am mai zis asta pe undeva. vroiam sa fiu fericita, am crezut ca e o meserie. si dupa aia gunoier, ca'mi placeau manusile si zgomotele, mi se parea o meserie palpitanta. si dupa aia, ca toti copiii, medic. doar ca pe mine m'a tinut ceva mai mult. nu suficient.

8. Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
nu stiu. e ca la pestisorul de aur, de trei ori nu esuezi? sau e for good?

9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
nici pe mine nu ma lasa mama singura la discoteca la 15 ani :D

10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa?
(incerc sa nu fie intrebarile clasice gen ai regrete, cum a fost viata ta samd)
ai gasit poncho-ul cu ursuleti? chiar ai avut vreodata celulita? de ce ai ales sa te vaccinezi impotriva nemuririi?

de ce mi'am facut blog? pentru ca'mi place sa spun povesti si sa citesc povesti, pentru ca sper ca nu suntem alienati inca si mai putem comunica intre noi, asa, de la om la om. pentru ca'mi place sa cunosc oameni faini.
leapsa pleaca la pisicot. si la cine'o mai vrea.

chiar! mai tineti minte cand jucam leapsa? ce mi'ar placea sa mai am cu cine sa ma joc jocurile copilariei!

update: poate ca am voie sa fac mai multe acum. de fapt, sigur am voie. dar cumva bucuria aia de a ma juca s'a risipit, e altfel de joaca acum, genul ai intrat in hora, trebuie (!) sa te joci. si nici macar mie nu'mi place mereu
intr'o zi o sa va provoc sa iesim la joaca!

tv y telenovelas

episodul 1: TV

daca marti 13 e o zi proasta e rau, desigur, dar e si bine, pentru ca te pregateste pentru 14 si pentru 15.

daca pe 14 iti pica netul, e bine... nu, nu gasesc nici un motiv sa fie bine ca'ti pica netul. dar daca esti intr'o retea mica se rezolva repede. omul care trebuia sa vina la 2, la 5 si mai apoi la 6 vine, totusi, in aceeasi zi. dar nu rezolva. descopera problema abia a doua zi. dar o remediaza. nu de tot. doar pe jumatate. adica ai net, all right, dar firul e in balcon si atarna peste geamul deschis, cam la un metru si jumatate de la podea.

te gandesti ce faci. redecorezi balconul cu un birou cu picioare foarte lungi, sau te duci dracu si iei un adaptor si un cablu? te duci dracu. da' inainte chemi un om sa'ti dea o gaura. in perete. ca sa intre firu prin perete, nu pe geam. pe geam nu e bine, ca e iarna si tre sa tii fereastra inchisa. ca e frig, nu de alta.

televizorul tampeste. asta ar putea fi unicul si singurul motiv pentru care televizorul meu are nevoie de 15 minute ca sa'mi arate si imagine pe ecran. imagine, in afara de dungile albe pe fond bleogri - o culoare foarte draguta de al'fel. vesela, asa.

in timp ce asteptam sa vad daca mai am tv, totusi, dupa atatea peripetii, verific ceva in telefon. telefonul nu se verifica. pentru ca nu se simte nici el prea bine. ok. nu te impacienta. nici o zi nu poate fi atat de proasta. deci pornit, repornit, pornit, repornit... nimic. nada. zip. zilch. aplicat soc. trosc! plosc! pacient decedat.

model de pacient nu se mai fabrica. the end.

epilog: gasit cablu net la magazin. acasa am constatat ca e prea scurt. mutat unitate centrala. acum e prea scurt firul de la mouse. da’ merge treaba. happy end.

***
episodul doi: Y telenovelas

o discutie (s'ar putea sa ma insel si in privinta asta) si apoi piesa asta (cautand al'ceva. cu totul si cu totul al'ceva), atat, atat de... potrivita incat n'am putut sa rezist. ...for sale. the end.

remarcati subtitrarea.


nada é o que parece. você pode confiar-me neste!

m'a bufnit rasul.

disclaimer (in small print): dieta imi interzice sa folosesc alti indulcitori in afara de autoironie si cinism.

wishes dpt.

cu putin timp inainte de miezul noptii dintre ani (ma distreaza de mor sintagma "noaptea dintre ani", apropo) diana mea mi'a zis ca sa fiu atenta ce dorinta'mi pun, ca in 2009 clar se'mplineste. cu asa premise, am urmarit riguros momentul de schimbare a orei, zilei, lunii, anului. atat de riguros incat, in lipsa unui reper comun (toata lumea urla la multi ani de pe la fara cinci), am ratat cu gratie momentul x. intai pentru ca nu stiu exact cand a fost si dupa aia pentru ca, luata pe sus de efuziunile celor din jur, am uitat cu totul sa'mi pun zã uiş.

cand, in fine, mi'am amintit, am realizat ca nici macar nu stiam exact care'i a mai mare si mai mare dorinta, ca asa e! revelionul asta vine fix cand te'astepti mai putin! te ia prin surprindere, 3... 2... 1... daca n'ai fost pe faza, la anu' si la multi ani!

si totusi ce sa'mi doresc? bani? prea meschin! dragoste - ete na, doar n'o sa'l aduca pe fat frumos dorinta ratata in noaptea dintre ani! nici nu stie ce gusturi am! si la cat e de complicat aspectul probabil ca mi'ar lua tot anul asta ca sa ma decid ce si cum tre sa fie (si sa nu fie) fat frumos. deci nu, al'ceva!

365 best hair days - ei, da, asta ar putea fi o provocare pentru wishes dpt. manager. dar daca'i barbat treaba asta nu are cum sa i se pare demn de o dorinta de noaptea intre ani, nu are cum sa inteleaga, nu are cum!

intre timp s'a facut 9 ianuarie si cred sincer ca am ratat momentul anul asta. nu'mi ramane decat sa ma descurc fara artificii d'astea si speranta ca de ziua mea, cand suflu in lumanari, nu mai ratez momentul!
(despre pestisorul de aur nici nu poate fi vorba - toata lumea stie!)

poate nu. inca.

oricat ar parea de incredibil, iarna e un nickname in lista mea de messenger. a purtat si alte nume, dar s'a inzapezit acu' un timp si asa a ramas. un nickname. inghetat sloi, tacut ca un om de zapada.

azi, taman cand imi dregeam vocea sa cant un vesel vine vine primavara, guess what! iarna strikes back, intocmai ca in filmele de actiune trase de par. mai mult ca sigur e doar o coincidenta faptul ca a inceput sa ninga. timid, intai, apoi decis, cu fulgii ãi mari. acuma viscoleste. si o sa inghete iar. sa'mi iau deci o umbrela verde. si dupa aia o sa vina primavara (da, si in piata romana). pana atunci, insa...





Stefan Hrusca - Ninge iar iubito....
Asculta mai multe audio Muzica »

penultima zi

nush ce'a gasit madam ex-pitt la vince vaughn, da' mie mi'a displacut teribil cand l'am vazut aseara in "de craciun nu stam acasa" - de departe cea mai sinistra comedie de anul asta. asa de rea c'a trebuit sa ne ducem in irish pub dupa aia ca sa ne dregem cu niste irish cream (eu), asa de rea a fost. andreeasca a avut si mai putin noroc, ea a luat vin. da' am ras dupa aia, cand baiatul care ne servea mi'a adus cubul de gheata pentru bailey's cu mana. adica a venit la masa cu doua cuburi de gheata in mana, pe unul l'a pus la mine in pahar, pe altul l'o fi plasat la alt client sau poate doar se racorea, nu stiu.

cine ma stie cunoaste ca nu raman usor interzisa. well, acum am ramas. nici macar pis n'am zis. doar am ras cu lacrimi.

***

nush altii cum sunt, dar eu am ajuns acasa az noapte pe la doua si ceva. la usa blocului era un catel. statea cuminte ca o statuie in prag de palat, nu zicea nici pis. i'am facut loc sa intre in bloc cu gandul ca se mai incalzeste nitel pe pres. ntz, domnul catel avea chef doar de nitica companie. i'am povestit c'am vazut un film prost si ca nu pot sa stau prea mult cu el, pentru ca eu n'am blana si inghet. si am plecat. cand am ajuns in casa m'am decis insa sa'i ofer si o cina copioasa, asa ca am strans ce era cateleste comestibil prin frigider (nu cred ca mananca zuzu verde cateii, nu?) - adica niste sunca - si am coborat sa'l servesc. am mai stat un pic la povesti. i'am facut si poze, dar parea timid.

el e.

daca'l vedeti, salutati'l din partea mea. si nu va feriti de el, nu vrea decat sa stea de vorba.

ho ho ho

craciun cuminte. un pic de craciun, de fapt, fata de alti ani. doi pomi mai al'fel, si un ren pisicos da' furios. leneveala placuta tuturor!
update: sau spor la munca pentru unii - ma scuzati, nu am vrut sa par lipsita de respect fata de acest aspect.

seaSONYng

cu toate ca nu ma pot plange de lipsa de timp lately, nush cum, dar au ramas o gramada de chestii de facut si de cumparat azi.
si nici macar nu mi'a venit chefu' de craciun (ati vazut ce soare e azi?), da' cred ca m'a luat efervescenta asta pe sus!
de exemplu, de dimineata am fost trezita de'o capra cu porta voce si nici nu m'am enervat :)

fireste, decat sa ne enervam, mai bine un cantec vesel sa cantam. mie'mi place de bursuc!

anapoda

cand eram mica imi imaginam ca fericita e o meserie. ca inginer, ca profesor.
acuma stiu mai bine.

jucarii pentru copii (de la florin)

incepand de luni, 8 decembrie si pana vineri, 12 decembrie, voi strange jucarii si hainute de iarna pentru copiii din Kandahar, Afganistan. Undeva dupa 15 decembrie ma voi duce cu un transport umanitar la fata locului, la micutii care nu au nici caldura, nici jucarii de vreun fel.

Tocmai de aceea, daca nu va cer prea mult si vreti sa ii ajutati, o puteti face daruind jucarii care nu va mai trebuie sau haine pentru copii pe care le puteti lua de la prieteni, rude, vecini samd.
Ganditi-va ca ei s-au nascut in plin razboi, fara nicio vina. Le-au murit parintii, ucisi de talibani, de minele anti-personal sau de explozii ale unor sinucigasi.

De aceea, incepand din 8 decembrie, intre orele 10.00-20.00, va stau la dispozitie si va astept la Trustul de Presa Ringier, Str. Dimitrie Pompeiu nr.6, sect. 2 (zona Metrou Pipera). Pentru detalii si lamuriri va stau la dispozitie si va pot lasa un nr de tel just in case.

Poate pentru noi nu inseamna mult o jucarie de plus chinezeasca, insa ganditi-va ce inseamna ea pentru o fetita care nu stie ce e Barbie, iar baieteii vad soldati de-adevaratelea, in loc sa se joace cu ei ca jucarii....

In numele lor va multumesc si daca vreti sa ii vedeti, accesati link-ul de mai jos:

www.afghanistan.carbonmade.com

duminica buna

mi'a placut mult ziua asta. am luat cadouri (cea mai mare parte, uf!), iar motoceii si'au gasit stapana.

iar apoi desene animate, floricele, jocuri, jucarii.

si am primit un urs nou. o sa'l cheme cinnamon.

si zambete..

draga mosule

nu se mai pune problema acum daca am fost cuminte sau nu. ca n'am fost, am facut nazbatii si am nesocotit o multime de reguli. si nu prea am avut grija de mine. si am uitat sa cumpar crema de ghete iar aia veche s'a cam uscat asa ca nici macar ghetele nu le lustruiesc. de fapt, nici nu e bine, ca sunt de piele intoarsa. nu e bine sa luceasca.

si nici n'am de gand sa sun maine la n. mda, stiu. nu e frumos.

dar in afara de asta, daca ai drum p'aici, as vrea
[soapte indescifrabile]

dimineata (devreme)

vazut aseara baniciu & friends, adica atat baniciu cat si friends. tare fain. din culise s'a vazut sala plina, in picioare, la final, si s'au notat si emotiile protagonistilor de pe scena. mie mi'a placut mult emotia de la colind, "a venit iar craciunul". culmea, as adauga, pentru ca al'fel ma simt de'a dreptu invadata (deja!) de tot soiul de cantece si chestii craciun-related. revin pe tema asta. as fi facut si poze, ca aveam pocnitoarea la mine, da' cardul era in laptop (bravoooo, ruxa!)

apres, spectacolul s'a mutat la un restaurant cu nume de submarin vernian si un vin parfumat. domnu murphy stie foarte bine sa aranjeze lucrurile, in sensul in care azi am o zi foarte plina dupa (normal!) foarte putin somn. ieri am avut o zi light, maine am o zi light. dar azi, dupa vinul parfumat, taman azi, am o zi plina. yak!

***

tot din seria "culturale" (sa nu uit!), am vazut saptamana trecuta Calatoria, teatru dupa pescarusul jonathan livingstone a lui richard bach (cartea), a lui chris simion (piesa)
tot fain, cu muzici floyd si nouvelle vague, faithless si bjorn, cu miscari si umbre, putine vorbe, pus in scena metafora la marele fix. de vazut.

gata, ma duc inspre ziua mea plina. are cineva un antinevralgic?

***
a!
ursul-urat-fara-nume e la fel de urat da' are darul de a ma face sa rad dimineata. sta pe noptiera, dau cu ochii de el dimineata. vladut e nitel gelos, sony tot incearca sa'l darame. da' ursul-urat-fara-nume se tine tare. bravo lui.

copii cu copii

copilutii din sibiu par sa fie foarte atasati de carucioare. nu, nu cele in care sunt plimbati dupa ce mamici, tatici, bunici ii infofolesc corespunzator, nu. e vorba de carucioarele in care'si plimba ei bebelusii de plastic.

si, dupa expresia fetei, iti dai seama ca iau treaba asta foarte in serios.

de asemenea, se pare ca sexul celor mici nu e important in alegerea acestui tip de jucarie, pentru ca, iata, si un baiatel e educat in acelasi spirit al responsabilizarii.

totusi, spre deosebire de adulti, pentru cei mici nu e chiar o joaca.

domnul adult din imagine a vorbit la telefon in toata perioada in care a stat in piata cu copilul. si exact in pozitia asta, asa, intors cu spatele la carut. sunt curioasa daca era copilul lui sau il imprumutase pentru agatat.

negative

joc rar la loto, o singura varianta, aceleasi numere, si doar cand imi amintesc. ceea ce n'ar fi fost cazul nici saptamana asta, daca nu treceam pe la ai mei sa iau un cd si nu gaseam bilet de la tata, cu rugamintea sa'i joc si lui sase numere.

zis si facut, completat, platit. cu biletul in buzunar, m'am dus spre piata cu nouvelle vague in casti. cu mintea pe coclauri m'am trezit cantand in gura mare dancing with myself, m'am lasat "jefuita" de'o babuta care vindea crizanteme pitice in fata hotelului ibis pentru ca pur si simplu nu pot sa le rezist babutelor care vand crizanteme pitice pe marginea drumului, desi, ca sa fiu sincera, nu mai am vaze libere, e casa plina de crizanteme pitice de toate culorile.

si taman cand dadusem un sms despre un zi dragut, ce sa vezi!? tocmai imi taie calea o pisica alba. da' alba-alba.

e de bine, nu?

pariul

erau toti in clasa a zecea, siguri ca lumea e a lor. el nu vorbea cu ea, dar ei nu'i pasa. il necajise si'l tachinase tot anul scolar pentru ca era singurul baiat din clasa caruia ii placea roxette, si asta fusese mai mult decat putea el sa suporte. acum o enerva, insa. auzise ca el o barfeste copilaros pe la colturi si'o daduse de gol cum c'ar fi copiat la o teza. s'ar fi razbunat nitel..

inainte de vacanta era ziua lui. petrecere, duminica seara, acasa la el. ea nu e invitata. un pariu cu prietenele: "nu numai ca o sa vin la petrecere, dar o sa se si indragosteasca". el habar n'avea ce'l asteapta.

l'a sunat si i'a multumit pentru invitatie. nu, nu mai stia exact cine'i transmisese. s'a alintat la telefon. el a capitulat. sigur, o asteapta la aceeasi ora ca pe ceilalti.
s'a imbracat cuminte, in fusta mini ca de scolarita, culoarea lui preferata. a flirtat cu el, nevinovat, l'a ametit. a condus'o acasa. a vrut s'o sarute, ea a ras si'a fugit in bloc. a sunat'o a doua zi. a sunat'o toata vacanta. n'a iesit cu el decat o singura data. cand i'a spus de pariu.

mai tarziu au facut pace. dar, peste ani, de fiecare data cand asculta roxette, ea chicoteste.