Se afișează postările cu eticheta searching my soul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta searching my soul. Afișați toate postările

20 apr. 2010

atât

azi a fost o zi ploioasa si urata. poate din pricina de marti, poate din alte pricini, dracu stie, nu s'a legat nimic, ba am mai si avut de'a face cu oameni prosti si fuduli! si m'am deprimat.

pe seara, insa, doua telefoane, doua sedinte. prietenele mele A. si L. care au reusit nu doar sa'mi ridice moralul dar si sa ma faca sa fac niste poante la care am ras chiar si eu!

thank you thank you thank you thank you! atat :)

28 mar. 2010

leapsa muzicala

leapsa de la make, si cum nu pot sa'l refuz, ma supun cu voiosie! Cica tre' sa raspund la intrebari cu primul cantec care'mi vine in minte. sa vedem ce iese:

1. Esti barbat sau femeie? Man, I feel like a woman!


2. Fa-ti o scurta descriere: I'm a sinner, I'm a saint, I do not feel ashamed.

3.
Cum te simti? Ironic


4. Descrie locul unde traiesti in prezent. Up, where we belong
http://www.youtube.com/watch?v=zje20q1eRCY

5.
Daca ai putea sa mergi oriunde, unde ai merge? C'est sexy le ciel de Californie


6.
Modul de transport favorit. My dream is to fly over the rainbow


7.
Cel mai bun prieten? Friends will be friends.


8.
Tu si cel mai bun prieten sunteti ... Livin' la vida loca


9.
Cum este vremea? Rain


10.
Perioada favorita din zi When the night calls


11. Daca viata ta ar fi o emisiune TV, cum s-ar numi? Uprising


12.
Ce este viata pentru tine? Feel


13.
Relatia ta You're just like a pill

Vezi mai multe video din TV

14.
Teama ta World is stone


15.
Care este cel mai bun sfat pe care il poti da? Don't stop the dance


16.
Cugetarea zilei If I could turn back time


17.
Motto-ul meu Getting away with it all (messed up)


leapsa se duce la vlad dulea, sa vedem daca mai are imnul in cap! :p

22 mar. 2010

provocarea lui mile carpenisan


mile a vrut sa fie om de zapada, si a fost. mandru si puternic, si bun, sa inveseleasca si sa bucure copiii, sa faca fapte bune si sa aduca un zambet. si mai apoi, cand a venit primavara, s'a topit si s'a dus sa transmita niste reportaje din alta lume. o lume mai buna, vreau sa cred.

suntem cu totii tristi acum dar as vrea sa va rog sa nu uitati ce spunea mile si, in memoria lui, pentru el, sa va supuneti!

Va provoc!

Stiu ca sunteti jurnalisti, bloggeri, oameni cu pareri, moguli. Ei bine tuturor va adresez o provocare astazi ( 04.02.2010 ) si nu o leapsa care poate fi ignorata sau nu. Va provoc sa fiti oameni si sa o demonstrati macar o saptamana in fata tuturor celor de la care aveti pretentia sa va citeasca. In fiecare zi va provoc sa faceti cate o fapta buna astfel incat peste o saptamana sa vad de la toti 7 povesti care sa descrie pataniile ce i-au facut sa se simta din nou oameni printre oameni. Pentru ca nu sunt un lacheu ma supun aceluiasi test si alaturi de mine sotia mea va trece probele de foc. O sa venim si noi cu povestile noastre si sper din suflet sa nu mancati cacat, sa o faceti pe bune nu de alta dar stiu ca peste 7 zile va veti simti mult mai lipsiti de toxinele unei vieti banale intr-o Romanie de doi lei - Mile Carpenisan, februarie 2010

iar tu, Mile, de Sus de'acolo, sa mai zambesti spre noi cand si cand, chiar daca, of, aveti deja o gasca faina acolo si povesti cat pentru o eternitate intreaga!

19 mar. 2010

TEAMisoara, aveti grija de Mile!


toate zanele au scris despre timisoara, eu sunt sigura care n'a facut'o pana acum. dar am fost atat de impresionata de tot ce s'a intamplat acolo, de tot ce'ati facut, incat nu mi'am gasit cuvintele. asta se intampla asa de rar, incat am lasat'o asa cu riscul de a parea nesimtita.

dar ce sa va spun, dragii mei? ca e o minune felul in care v'ati ridicat cu totii sa salvati un strain? ca e o minune ca numai intr'o seara ati adunat 8000 de euro? ca ne'ati primit in casele voastre cu inima deschisa? ca, pentru mine personal, a fost inca o reiterare a tuturor motivelor pentru care iubesc orasul in care traiti? ca mi'au dat lacrimile - si nu odata - mie, cea mai cinica dintre cinice?

voi stiti foarte bine lucrurile acestea, pe toate. si tocmai pentru ca sunteti atat de faini, am incredere in voi ca o sa aveti grija de Mile si ca o sa scrieti happy end pe episodul asta dramatic prin care trece el acum. mai faceti o minune, stiu ca puteti!

ganduri bune pentru voi toti, pentru mile si pentru ramona lui!

PS fotografia e facuta in piata unirii din timisoara. pe fetita o cheama maria si ar fi aparat pasarea aia cu orice pret! voi de mici aveti sufletul mare, ma, TEAMisoara! va iubesc mult!

25 feb. 2010

spre timisoara, cu drag!


timisoara e primul loc din romania in care m'am simtit ca acasa, si asta de cum am pus piciorul pe peronul din gara de nord, intr'un final de februarie 2002. ma aflam in orasul de pe bega cu treaba, o colaborare pentru reportajul unei televiziuni nemtesti. ma leaga niste amintiri cu adevarat speciale de acest oras iar printre ele se afla si un anume meci poli-dinamo, vazut pe stadion, intr'o atmosfera incendiara desi ploua cu galeata!

timisoara e aproape in alta tara si in primul rand asta se datoreaza oamenilor de'acolo. viata curge parca in alt ritm, iar eu, obisnuita cu mitocania bucurestilor, m'am simtit acolo ca'ntr'o oaza de civilizatie. in 2004 si in 2008 cand am revenit acolo, tot cu treaba, oamenii si locul n'au facut decat sa'mi intareasca impresia.

nu mi'i de mirare, deci, ca timisorenii au sarit in ajutorul lui daniel. mile, marieta, andrei, tudor, nebuloasa, tomata - sa ma iertati daca inca nu va cunosc si amintesc pe toti, o sa rezolvam curand "problema" asta! - s'au mobilizat si au organizat ditai evenimentul, concert, mancare si licitatie, mai ceva ca o armata de profesionisti intr'ale event managementului! ah, uite, pe blogul zanarimii apare TEAMisoara intr'o formula ceva mai completa.

au sarit in ajutor si adi hadean (dâng!) care o sa gateasca bun de tot, ca de obicei, si florin chilian (iubi, esti pe sufletul meu!) si zeci de alti oameni, zani si zane, care au donat obiecte de suflet si vor fi prezenti sambata seara de la ora 19 la hotel timisoara pentru o adevarata gala si tur de forta in acelasi timp. iar daniel va putea sa ne urmareasca online - ce bine!

eu, una, ma inclin in fata voastra, si vin sa va sustin! dar nu vin cu mana goala! am, de la cristi stefanescu (il stiti, pe twitter e @icst) si a sa doamna, o fotografie si un tablou, numai bune pentru licitat!
TEAMisoara, ne vedem sambata! sper, si cu o alta supriza faina! ca asa sunt zanele - mereu surprinzatoare! :)

PS pana la timisoara, insa, #zanarim diseara in club fire un eveniment Folk for Life. bucurestiul, se aude? ne vedem acolo!

31 ian. 2010

are we humans or are we cancers?

cancer.

nu cred ca exista cineva caruia aceasta boala sa nu'i fi luat macar un om de langa el. de asemenea, cred ca nu putini dintre noi (si unii poate nu doar o singura data) ne'am pus intrebarea "dar daca e cancer?" despre noi sau despre cineva apropiat.

am pierdut si rude si prieteni din pricina acestei boli. si am fost si in situatia in care am asteptat infrigurata rezultatele unor analize pentru a afla daca e sau nu cancer - momente in care toata viata'ti trece prin fata ochilor mintii si te gandesti ce'ai face daca ai afla ca mai ai doar cateva luni de trait.

va rog sa va imaginati, pentru o clipa, cum ar fi daca ati afla ca mai aveti doar un timp limitat de trait. sa zicem... patru luni. tot de dragul argumentului, sa ne imaginam ca sunteti casatoriti cu sufletul pereche si pe drum e un bebe, primul vostru copil. si...puf! implacabil, necrutator, medical, rece, apare diagnosticul. condamnare la moarte: leucemie limfoblastica acuta.

va rog, deci, imaginati'va in aceasta situatie pentru o secunda. si ca, undeva, in lume, exista un tratament, doar ca acesta costa peste 120.000 de euro. ati capitula in fata unei asemenea sume sau ati face orice pentru a va salva viata?

acum, respirati usurati. nu sunteti in situatia asta si sper sa nici nu ajungeti acolo, voi sau cei dragi. statisticile spun ca e imposibil, insa, asa cum scriam la inceputul acestui post, sa nu se intample cuiva pe care il cunoasteti. din pacate.

exercitiul de mai sus este, pe scurt, cazul lui daniel raduta, un tanar de 29 de ani care e casatorit cu sufletul lui pereche. in martie asteapta primul lor copil.

daniel are sanse mari (95% spun medicii care i'au cercetat cazul) sa traiasca, sa'si creasca copilul, lasand in urma boala asta rea. deocamdata, insa, e despartit de viata de o suma de bani, si nu e vorba de o suma prea mica: 120-150.000 de euro - banii necesari transplantului de maduva ce nu poate fi efectuat in romania.

o sa revin foarte curand (luptam contratimp) cu amanunte despre daniel si despre cum niste zane si'au pus in minte sa'i salveze viata. si o sa va spun si care sunt modalitatile in care il puteti ajuta pe daniel sa traiasca.

ma stiti, eu cred in minuni!

PS detalii la celelalte zane: dianastoleru, ancabundaru, mikapana, oanaportase. zice de asta si adihadean. o sa mai auziti si de la altii. si nici macar n'am inceput campania! #zanarim!


29 dec. 2009

deschis pentru inventar

aproape c'am trac scriind aceste cateva randuri-ganduri. lisabona nu mi'a ajuns nici pe'o masea iar concertul rammstein (desi s'a ridicat si a depasit inaltimea asteptarilor) a fost abia o gura de apa dupa nenumarati kilometri prin desertul mailurilor de serviciu.

cu toate astea, mi'a luat mai bine de'o saptamana sa'mi reintru in ritmul obisnuit, dar am facut'o in cele din urma. am avut inertii mari si multe, unele nedepasite, ca la o masina pe care o fortezi sa mearga cu lanturi pe asfalt.

dar de'acusi s'a ispravit, vorba poetului. si, indiferent de ce va sa vie, o sa stiu mai bine data viitoare.

6 nov. 2009

inchis pentru renovare

m'am saturat de oameni si imprejurari toxice. sau sunt eu prea toleranta. si, cu siguranta, prea obosita. uit unde mi'am pus telefonul, si sunt convinsa apoi ca l'am pierdut. pun ceva pretios intr'o carte si apoi uit in care carte. aparatul foto zace pe masa cu acumulatorii descarcati. nu'mi amintesc ultima data cand am facut fotografii. din cand in cand, mai observ cate o imagine pe care mi'ar placea s'o pastrez. din ce in ce mai rar. si, invariabil, trec mai departe. so i want out!

asa ca am primit sa plec la lisabona. si'o sa vad si rammstein.

7 oct. 2009

sa stii

stiu ca te supar, cand te supar, stiu inainte sa'ti dau o replica taioasa ce reactie o sa ai. e previzibil, intotdeauna. de fapt, e aproape sigur ca ne vom certa. sau macar o sa schimbam cateva replici rele, aceleasi mereu, pana cand cineva cedeaza. de obicei eu, ca's obosita.

stiu ca e si vina mea, desi zic mereu ca tu incepi. stiu ca nu'mi tin gura, ca nu vad tot adevarul tau, si ma raportez doar la vorbe si fapte, desi inteleg bine si ce e dincolo de ele.

si tu zici ca nu'mi pasa, dar sa stii ca nu e adevarat. imi pasa dincolo de cuvinte, visceral. si nimic nu poate sa schimbe asta.

ma rog, nu ca nu ti'as putea spune lucrurile astea si alta data. da' ziceam si io, asa, din cauza ca am o problema cu somnul.. fix in noaptea asta!

5 sept. 2009

the cohen

cred ca mi'a placut mai mult anul trecut. poate era de la ploaie, poate de la starea mea de-atunci, sau de la publicul mult mai emotionat.

the cohen, insa, a fost la fel de uluitor. riguros, modest, perfect de el insusi cu muzica lui cu tot. dar mie de data asta mi'a lipsit magia. sau, daca vreti, au fost prea multi oameni in concertul meu si prea putin eu.

desi mi'a placut ca, spre deosebire de anul trecut, de data asta am dansat vals la take this waltz :)

si, tot spre deosebire de anul trecut, a mai fost niste chimie - (inca) uluitoare si aia. si aberanta. ceea ce, desi ma face sa zambesc ca pisica din cheshire, nu cred ca e bine.

pe scurt, insa, dac'ar mai veni, m'as mai duce. cu aceeasi placere.

31 aug. 2009

gata!

exact cand ma mandream cu mine, cum ca am reusit sa nu racesc deloc vara asta (ca io racesc vara, ca boierii), pe 31 august m'a pocnit. a inceput de ieri, dar azi si'a facut rau de cap. si durerea de spate imi spune ca durerea de cap, frisoanele si senzatia de cap invelit in vata nu e tot. dar trec brava peste toate astea. pentru ca vine toamna. si'mi place ploaia. si frunzele galbene. si castanele. si tufanelele.
si bucurestii, parca mai cuminti, mai asezati, mai curati.
si culori noi in blog. de toamna, asa.

so... in loc sa postez greenday, cum mi'a trecut prin minte, il las pe igor sa va spuna povestea. sa aveti o toamna fabuloasa va doresc!

13 mai 2009

marti spre miercuri

se razbuna timpul. secundele devin minute, minutele se transforma in ore. trag de timpul asta ca de'un blat de pizza invartit pe deget. am facut o baie fierbinte si mi'am uscat parul cu foehnul. caldura, ca sa dilate timpul.

pentru ca in seara asta mai vreau sa citesc din Porecla, si dintr'o carte de specialitate, si niste articole. si o metodologie de lucru. toate, restante.

dar timpul nu se dilata. decat la trecut, cand te gandesti ca parca ieri ziceai ca zilele saptamanii n'o vor mai lua inaintea vietii si ca to do listul se va rezuma la alea opt ore. hai, noua. in loc de asta, pleci la opt. sau la noua. seara.
"parca ieri"-ul asta imi pare acum desprins din alta viata.

asa ca uneori, doar uneori, prefer sa renunt la niste somn. ca sa am vreme si de mine. e, nu mare lucru. uite, s'ascult cantecul asta. fin'ca the boss stie!

7 mai 2009

la ore mici din noapte

nu e funny cumva cum se lipesc de noi niste conexiuni? adica piesa killing me softly e lipita de o seara la mare, si orice'as face sau oriunde'as fi cand o aud, gandul ma duce in seara aia de la mare. si'ar mai si alte (multe) exemple..

azi mi'am daruit barca preferata. o optiune neasteptata, chiar si pentru mine, ca nu era in plan. da' asa mi'a venit!





Nouvelle Vague - In a Manner of Speaking
Asculta mai multe audio Muzica »

20 apr. 2009

asha si eu


cand raman pe mal, cu privirile departe catre orizont, pierzand din vedere vreo barca ce se duce, cand ma duc eu in larg, nici nu'mi dau seama cand si cum, ma ia valu', si ma trezesc departe de mal si'mi dau seama ca de fapt, nu prea aveam chef de croaziera asta.

hm, eminescu n'avea nici cea mai vaga idee cand zicea "ce e val ca valu' trece". cui ii trece? malului? marii?




Roxette - A thing about you
Asculta mai multe audio Muzica »

17 apr. 2009

dileme

via cireasa am aflat ca aseara urma sa fie redifuzat, a n-a oara, frumoasa venetiana. film vazut la cinema, revazut pe dvd si apoi fara numar la tv.

la vizionarea de anul trecut inca imi spuneam ca sigur curtezana. pentru ca putea sa citeasca si sa vorbeasca si sa rada si parea ca are o bruma de libertate, de alegere. si, cumva, asa, sui, barbatul iubit.

anul asta n'am mai fost asa sigura. dar, daca numai alea doua ar fi optiunile, parca totusi as alege sa fiu curtezana si nu nevasta inchisa intr'un palat frumos si care habar n'are unde si de ce si cu cine se razboieste barba'su. ori daca mai traieste. brrr!

(da, stiu si eu varianta ideala, dar daca ai avea de ales?)

love today!

1 apr. 2009

futui, futui, zise printesa!

bai, nene, numa' oameni de bine in lumea asta, zau asa! numa' oameni buni si iubitori, cu frica lui God si cu bune intentii. noroc ca nu'i duce mintea, ca nu mai ai loc de ei! cam cat de imbecil trebuie sa fii ca sa pretinzi ca ceva ce exista, scris, tiparit, pe hartie, nu exista, de fapt?!

imi iau jucariile


si plec la sibiu


sa vizitez niste personaje mai prietenoase, mai intelepte si mai pline de bun simt.


cu treaba, ma rog. dar sibiu, totusi. ce bine.
PS best news, polarkreis vin la bestfest. allein allein, obsedanta piesa!

24 mar. 2009

viata pe fuga


asta e singura fotografie pe care am apucat s'o fac la cluj. e facuta din camera de hotel. n'am nori, pisicoti, sa ma iertati. tot ce'am retinut, in afara de amintirea vaga a faptului ca imi e drag clujul cu cladirile lui si cu accentul pe mi l'am insusit aproape instant, a fost o ninsoare uluitoare, cu cei mai mari si mai pufosi fulgi. si peste cinci minute soare. si spaghetele lui hadean :)

in rest, conferinta, primarie, gala dinner, bnr. si, mda, ma rog, dupa aia diesel. si avionul friguros.

***

nu mult dupa JN am ajuns sa admit ca fusesem workaholica. munca de dimineata, la pranz si seara. cu greu m'am rupt cateva zile sa plec la frankfurt ori in tunisia si ambele erau si work-related. ritmul meu era cel al biropatului si imi vedeam prietenii mai des pe messenger decat in viata reala. casa - job - casa - job. eram prea obosita si stoarsa pentru a mai avea chef sa ies chiar si in we-uri.

mi'am spus atunci, dupa JN, ca n'o sa mai fac asta. ca jobul e job opt ore pe zi, sau zece, si ca nu, nu eu, nu din nou, n'am sa mai gresesc inlocuind cu jobul aproape orice al'ceva.

la un nou job (tot in media, alt mogul, insa) imi amintesc de promisiunea de'acu juma' de an si'mi dau seama ca n'am cum s'o respect. daca as munci doar opt ore pe zi lista de to do ar ramane infinita. aseara pe la 11 schimbam mailuri job-related. e drept, eram in dubliner, alaturi de prieteni si mancam bataie la settlers (catan). macar atat, lunea a devenit zi de settlers.

inainte sa ma culc, insa, in loc sa ma gandesc la tufisul cu flori galbene care mi'a inveselit ieri ziua, compuneam in minte diverse situatii, programe si o noua lista de to do.

imi beau cafeaua acum si astept sa mi se zvante parul cat sa m'apuc sa'i dau o forma decenta cu peria si foehnul. si, printre randuri, printre picaturi, incerc sa gasesc starea de gratie care sa'mi permita s'o iau nitel mai usor.

12 mar. 2009

p(r)e(a) repede'nainte

suntem greu de multumit, asta e. niste anapode! care'avem parul ondulat il vrem, repede, ACUM!, intins, lucios. care nu, desigur, vor bucle. daca significant other se poarta prea frumos, ne dorim, in secret, sa dea cu noi de pamant din cand in cand. daca face asta, normal, e un ticalos. cand eram mica, vroiam sa fiu mare, sa am banii mei si sa am voie sa port toace si sa ma fardez. cand am fost mare imi doresc sa redevin copil, ca nu'mi plac responsabilitatile care vin odata cu varsta.

acestea fiind zise, azi, la treistrei, mai adaug doar ca



viata nu e un concurs de popularitate. dar ma bucur ca am prieteni in jurul meu. si ca ma suporta exact asa cum sunt!

8 mar. 2009

face to face

cine zice ca geometriile si liniile drepte nu lasa loc imaginatiei?
ori insinuarilor.
gura, lenes arcuita, tace. si privirile.
danseaza tango.
basically.