aaaand... CUT!

hai c'a fost misto pe blogspot, cu pisicisme, povesti cu si fara sens, prieteni noi si mai putin noi, si muuuulteeee perechi de pantofi, si va multumesc foarte mult pentru asta.

de azi m'am mutat in casa noua, pe www.printreranduri.eu, ceea ce va doresc si voua, si la mai mare!

ne recitim acolo!

ruxandra, ex-ilinca :)

despre zane. brave!

zanele, am invatat la cursul de imagologie, sunt niste fiinte (supranaturale) care fac fapte bune si uneori, doar uneori, se enerveaza. si'apoi vai de cel ce nu cedeaza!

al'fel, in viata lor civila, sunt niste fete, femei. cochete, dar cu temei.

irina, de exemplu, e ca ursu daca vrea. vorbeste ca mierea (daca nu te iei de ea). are o pasiune pentru pantofi. dar, acuma, zau, care zana de conduri interesata n'o fi?

bundaru? ea e blonda exceptiei. face poze contra deceptiei. e plina de suflet si generoasa de lauda rugby. desi e un sport oarecat violent, daca pe mine ma'ntrebi.

la portase te uiti ca matza'n calendar. si vorbeste mult (mai mult decat chinezu, e clar!). e a mai rockerita zana. si e buuuuna! :D

anca zisa si innocente... va rog sa n'o credeti, ca uneori rosteste vorbe de'a dreptu' indecente. il ameninta cu expulzarea pe pitic, dar ulterior il primeste miloasa in casa si'i da chiar si supa. la plic!

mika pana ii zice altei zane, dar nu va luati dupa aparente. poate ca face reverente, dar, cand e cazul, loveste mai taioasa decat lama.

la urma, dar nu ultima, se intelege, e zana diana. care, si cand nu vrea neaparat, ii pune serios pe ganduri pe cei pe langa care trece. subtire ca o trestie, dar sa vezi ce chestie! nu cedeaza nici la vantul al mai turbat, ca doar impreuna o intreaga lume'am mobilizat!

si'as mai fi si eu, nu ruxi, ruxa! si doar cand in cand ilincadima - pr printre randuri (n'am gasit alta rima!)

pentru voi, zane, si pentru ca every storm will start with just a drop of rain:

sa stii

stiu ca te supar, cand te supar, stiu inainte sa'ti dau o replica taioasa ce reactie o sa ai. e previzibil, intotdeauna. de fapt, e aproape sigur ca ne vom certa. sau macar o sa schimbam cateva replici rele, aceleasi mereu, pana cand cineva cedeaza. de obicei eu, ca's obosita.

stiu ca e si vina mea, desi zic mereu ca tu incepi. stiu ca nu'mi tin gura, ca nu vad tot adevarul tau, si ma raportez doar la vorbe si fapte, desi inteleg bine si ce e dincolo de ele.

si tu zici ca nu'mi pasa, dar sa stii ca nu e adevarat. imi pasa dincolo de cuvinte, visceral. si nimic nu poate sa schimbe asta.

ma rog, nu ca nu ti'as putea spune lucrurile astea si alta data. da' ziceam si io, asa, din cauza ca am o problema cu somnul.. fix in noaptea asta!

s'a dus naibii cariera'mi de pianista!

cu cateva exceptii de bun simt, nu am vreo preocupare constanta pentru sanatatea mea. ma duc de doua ori pe an la dentist si de doua ori pe an la doctorita andrei. in afara de asta, daca ma doare capul, suport, daca am migrena... am mai povestit despre asta, daca racesc iau coldrex sau nici macar.

dar ma iau, desigur, de toata lumea care se plange de diverse, ii indemn, responsabil, mergi naibii la medic, ai grija de tine. ca orice lup moralist, insa, eu nu ma duc naibii la medic si nu am (naibii!) grija de mine.

ma duc, rectific, atunci cand ma doare. tare. maseaua, capul, diverse alte componente indeobste feminine, si, mai recent, mainile. incheieturile. de vreo trei-patru saptamani ma trezeam cu mainile butoiase, sa nu pot sa strang pumnul si nici sa tin periuta de dinti cum trebuie. azi asa, maine asa, poimaine niste aulin, las' ca trece, da' nu trece, bine, pisici, la naiba, mama, ia'mi si mie trimitere, si asa am ajuns, in sfarsit, la medic.

am poliartrita, ca sa vezi. si mama are, si bunica, si poate si bunicile unora dintre voi. nu e mare lucru... cand ai 50-60 de ani. io am jumate si cica e mare lucru. azi mi'am facut radiografie (dupa vreo zece zile de la trimitere, c'mon, doar nu ma dezic!) si, pentru ca n'arata stralucitor, luni m'am decis sa ma duc sa'mi fac si analize, cum ar veni, sa se afle, dom'le, cauza (asa de tanara, domnisoara, nu e'n regula - hai, pe bune! serios? stiu si io ca nu e'n regula, ca ma doare! d'oh!)

dar pana atunci, diseara, ma duc la un chef! doar n'o sa stau, asa, cu mainile'n san!

a! daca aveti pofta de comentarii, pls, nu vreau ce nasol, da' ai grija samd si nici morala. asta se presupune ca e un post amuza(n)t! haz de necaz, cum ar veni! asa ca un cantec vesel sa cantam!

later edit: acum am vazut ca pe rezultatul radiografiei scrie ca am 55 de ani! =))

the cohen

cred ca mi'a placut mai mult anul trecut. poate era de la ploaie, poate de la starea mea de-atunci, sau de la publicul mult mai emotionat.

the cohen, insa, a fost la fel de uluitor. riguros, modest, perfect de el insusi cu muzica lui cu tot. dar mie de data asta mi'a lipsit magia. sau, daca vreti, au fost prea multi oameni in concertul meu si prea putin eu.

desi mi'a placut ca, spre deosebire de anul trecut, de data asta am dansat vals la take this waltz :)

si, tot spre deosebire de anul trecut, a mai fost niste chimie - (inca) uluitoare si aia. si aberanta. ceea ce, desi ma face sa zambesc ca pisica din cheshire, nu cred ca e bine.

pe scurt, insa, dac'ar mai veni, m'as mai duce. cu aceeasi placere.

gata!

exact cand ma mandream cu mine, cum ca am reusit sa nu racesc deloc vara asta (ca io racesc vara, ca boierii), pe 31 august m'a pocnit. a inceput de ieri, dar azi si'a facut rau de cap. si durerea de spate imi spune ca durerea de cap, frisoanele si senzatia de cap invelit in vata nu e tot. dar trec brava peste toate astea. pentru ca vine toamna. si'mi place ploaia. si frunzele galbene. si castanele. si tufanelele.
si bucurestii, parca mai cuminti, mai asezati, mai curati.
si culori noi in blog. de toamna, asa.

so... in loc sa postez greenday, cum mi'a trecut prin minte, il las pe igor sa va spuna povestea. sa aveti o toamna fabuloasa va doresc!

folk you! (d.r.)

poate ca celor care stiu detalii o sa li se para ciudata postarea asta. dar dupa textul despre tatiana scris de dana azi si dupa o scurta trecere in revista a ultimelor veri din vama si din JN, sunt mai ok cu postarea programului FY de anul asta decat al'fel. asadar:

JOI 30 IULIE Ora 19:00 ● Ovidiu Mihăilescu şi Tituş Constantin, Ana-Maria Bordean, Nicu Zota, Adi Lupu, Jul Baldovin Ora 20:30● Adrian Sărmăşan, Andrei Păunescu, Dinu Olăraşu, Alexandru Andrieş Ora 22:00 ● Ştefan Hruşcă Ora 23:00 ● Ţapinarii, Ada Milea, Poesis Ora 24:00 ● Nicu Alifantis&ZAN

VINERI 31 IULIE, ORA 19:00Ora 19:00 ● Adriana Andreica, Didina Curea, Om Bun, Mihai Călian, Fox Studis Ora 20:30● Alina Manole, Maria Magdalena Dănăilă, Tatiana Stepa şi Magda Puşcaş Ora 22:00● Tudor Gheorghe Ora 23:00● Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă, Emeric Set Ora 24:00● Vasile Şeicaru

SÂMBĂTĂ 1 AUGUSTOra 19:00 ● Cătălina Beţa, Alina Zaharia, Ovi­diu Scridon, Bogdan Grosu, Cantos, Mircea Iordache, Ştefan TivodarOra 20:30● Zoia Alecu, Maria Gheorghiu, Narcisa Suciu, Florin Chilian Ora 22:00● Gheorghe Zamfir Ora 23:00● Victor Socaciu, Mircea Rusu Band Ora 24:00● Mircea Baniciu, Iosif Kappl şi Vlady Cnejevici

PS si un LMA, in acelasi context!

e luni. facem si noi o fapta buna?

sambata, pe cand bananaiam prin mahala, m'am intalnit cu el. mic de statura, brunet, bine facut, nici prea tanar nici prea batran, cu ochi desptepti si expresivi. n'avea acte la el, dar mergea repede, ca si cum avea treaba clara si precisa intr'o anumita directie.

duminica l'am revazut. era in curtea unei farmacii din spatele blocului, privea trecatorii de dupa gard. eu veneam de la piata, unde refacusem stocul de mancare pentru domnul sony - in sfarsit au adus iar hill's antitartru! graunte, deci, si pliculete. si pepene galben, asa e, corect!, ca doar il impartim! mai tineti mine ca domnul sony e fan pepene galben, da?

anyway. l'am salutat pe brunetel si, intrucat hill's antitartu e aproape marfa de contrabanda, se gaseste greu, nu m'am indurat sa'i dau graunte, dar l'am servit cu un plic cu somon. n'a comentat cum ca e mancare de pisici. a ezitat nitel, da' a mancat tot. m'am intors din drum sa'i fac o poza. el e:

nu ma pricep la aproximat varste (de'aia ma si enerveaza cand sunt intrebata "cati (ani) imi dai?") insa cred ca brunetelul nu e prea tanar. dar nici mos nu e inca. la cat pare de buimac si de politicos, sfios aproape, cred ca e pierdut de niste stapani. si poate'l cauta, si plang de grija lui. ca ei stiu, ca si mine, ca nu toti oamenii care trec pe langa el au pliculet cu mancare de sony la ei.

asa ca, va rog, hai sa'l ajutam sa'si gaseasca stapanii. brunetelul se plimba prin zona garii de nord si, la cat e de pitic, n'o sa treaca mult pana cand o sa si'o ia de la vreo haita de catei mai corpolenti. m'am uitat pe net dar n'am gasit nici un anunt recent "pierdut catel cu semnalmentele lui"

puneti si voi pozele pe la voi pe bloage, intrebati lumea, poate'l cunoaste cineva.

mersi.

PS da, m'am gandit sa'l iau, dar domnul sony ar fi protestat cu lacrimi de crocodil. probabil de sus, de pe sifonier :)

cateva consideratii despre pantofi*

cu pantofii e complicat, va spun!

cine poate rezista unei noi perechi, croita, parca, pentru a raspunde unor dorinte pe care nici nu stiai ca le ai, perfecta pentru a se asorta cu.. cu... ah, nu prea ai cu ce sa'i asortezi, cu atat mai bine! ai pretext sa'ti cumperi si'o rochie.

nu poti sa rezisti, nu e chip! o rochie, lasa. o fusta noua, un maiou, o pereche de pantaloni? ai de toate. dar "pantofi ca astia" n'ai, stii bine. sau sandalele alea verzi. desigur, ai unele de anul trecut, dar anul asta se poarta platformele. sau tocurile inalte, ametitoare. oricum, al'ceva, diferit de ceea ce ai deja, frumos aranjat in cutii. nu mai merg alea de anul trecut.

si nu te poti abtine. ignori intretinerea sau chiria neplatita, ultima factura la telefon, cam mare, treci cu gratie peste faptul ca pana la salariu mai sunt zece zile, iar contul e subtire, pentru ca stii ca te duci acasa cu cutia, scoti pantofii (e o chestie generica, pot sa fie sandale, pantofi, balerini... u name it!), ii pui in picioare...

nirvana!!!

nu stiu daca pentru fashoeniste s'a inventat, dar exista! iat'o! cada-pantof! pretul ei porneste de la 14.000 de euro. un mizilic!

se numeste audrey, vine in trei variante. asta de sus, inca una, cu niste floricele, si o a treia, in culori mai tari. faza e ca, dincolo de cost si forma, cica e si foarte comoda, sustine bine umerii si spatele. coloana vertebrala, se stie, sufera din cauza tocurilor.

but who cares, cand exista atatea perechi de pantofi cu toc, gata sa fie cumparate, purtate, admirate?!

*domnilor, daca nu intelegeti nimic, nu'i nici o problema. ne'am obisnuit! :)

de la mare vin viciile

old news

ca revine cohen stiti deja, da' sa mai zicem odata, c'a fost prea misto anu' trecut!
deci revine cohen!

ca io am mult de munca stiti deja, si ca iar urmeaza we-uri prin tara am mai zis. si sony a mai spart lucruri prin casa, nici asta nu e inedit. si nici insomniile, dimpreuna cu bantuitul prin casa, fata si pisica, pe la ore mici din noapte. bleah!

ceea ce probabil nu stiti este ca, la nottara, regizoarea alina rece a pus in scena "ai toata viata inainte", adaptare dupa una dintre cartile mele favorite, si ca sambata am fost la avanpremiera. laura vasiliu in chip de momo face un rol foarte ok, dar ruxandra sireteanu e geniala! nu ratati!

si, ah, da, cum as putea sa trec cu vederea aparitia pantofilor meseriasi!? nu pot. a fost nevoie de'o pereche noua de pantofi pentru ca meseriasii sa se supere si sa'si faca aparitia dintr'o cutie pe care o trecusem cu vederea la ultimul recensamant.

PS

probleme, gogule?

breaking-up it's hard to do, zice si cantecul, daca mai trebuia, ca cine n'a trecut macar printr'o despartire?, fie c'a fost initiator fie c'a urmarit cu nodu'n gat "bye bye"-ul de rigoare. but life goes on, daca nu e, nu e, si n'ai ce'i face. marele amor presupune, inainte de toate, reciprocitate (nu va luati dupa maria-elena). si e nasol in oricare dintre cele doua ipostaze. ca ce sa'i spui: "nu esti tu, sunt eu?" c'mon!

a, ca mai suspini tu inca nush cata vreme, si pana la adanci batraneti pentru ca celalat a zis pas, e, da, asta e treaba ta. dar faza din clipul asta e foarte don't!, motiv pentru care eu m'am amuzat in loc sa simt gadlituri in gat si glanda lacrimala pe cale sa se porneasca a produce margaritare mici.. ma scuzati, m'a luat valul.

deci? am eu o problema sau e asa de patetic incat devine ilar?

dileme

via cireasa am aflat ca aseara urma sa fie redifuzat, a n-a oara, frumoasa venetiana. film vazut la cinema, revazut pe dvd si apoi fara numar la tv.

la vizionarea de anul trecut inca imi spuneam ca sigur curtezana. pentru ca putea sa citeasca si sa vorbeasca si sa rada si parea ca are o bruma de libertate, de alegere. si, cumva, asa, sui, barbatul iubit.

anul asta n'am mai fost asa sigura. dar, daca numai alea doua ar fi optiunile, parca totusi as alege sa fiu curtezana si nu nevasta inchisa intr'un palat frumos si care habar n'are unde si de ce si cu cine se razboieste barba'su. ori daca mai traieste. brrr!

(da, stiu si eu varianta ideala, dar daca ai avea de ales?)

love today!

just a natural fact

fata buna si baiatul rau. baiatul bun si fata rea. pen'ca fiecare are o samanta de al'fel ce pare c'ar prinde radacini langa celalalt.
dap. attract. clar! da' arareori infloreste ceva.
two steps forward, two steps back? uhm... ntz! nu cred.

what if

din cand in cand ma gandesc cum ar fi fost sa traiesc simplu intr'un colt de sat, sa fiu invatatoare la scoala locala, sa am doi copii cu contabilul de la primarie, o curte mica si un caine mare. realitatea mea sa fie limitata la acest univers, sa fie reguli simple, fara complicatii, sa nu am vreme sa ma gandesc. sa traiesc asa, cu problemele mele mici si cu aspiratii limitate, intr'un loc in care toata lumea se stie cu toata lumea si toti isi dau binete si se ajuta la nevoie. marar pe patrunjel, o cana cu zahar pe'o cana cu faina si ulei cu imprumut. sa scriu scrisori in loc de mailuri si sa'mi fac singura tinutele etno, la mare pret la zara si promod.
"fericiti cei saraci cu duhul", nu?

si pe urma vine o zi ca asta, in care am revazut'o pe laura, prietena mea plecata de sase ani in canada si care mi'a lipsit atat de mult in toti anii astia, si apoi am intalnit provocari profesionale si s'au invartit rotitele, si apoi am intalnit un fost coleg si ne'am bucurat, si o prietena, si apoi alta si apoi al'cineva care mi'a incalzit sufletul, toate intr'o singura zi. si sa nu uitam de baia lunga, cu spuma, ratuste si carte buna de citit, gomaj si'apoi ulei de bebelus pe pielea uda.

daca as fi fost invatatoarea de mai sus probabil ca la ora asta nu scriam pe blog, nu ascultam cohen, n'as fi baut dintr'un moet care s'a cerut in seara asta si nu mi'ar fi fost bine in felul asta. probabil ca dormeam in loc de toate astea.

desigur, as fi dormit si in alte nopti, in loc sa'mi plang neputinta si frustrarile de a fi, vorba lui rares, "un nimic intr'un mic si mai nimic". iar in alte zile as fi muls vaca, sau as fi asezat fanul, si n'as fi avut timp sa ma uit la tv si sa ma enervez. as fi avut mileu pe televizor si, neaparat, un bibelou, primit de la elevii din clasa 1 de Craciun.

dar cohen canta asa de fain, si linistea din casa si din mine sunt asa de bune ca pretul pe care'l platesc pentru clipele astea de tihna imi pare acum infim.

a, sa nu uitam de fresia alba. fragila, parfumata si... tacuta: nu stiu de la cine e.

cohen canta "dance me to the end of love". fine by me.

suntem mai multe

... si, de obicei, reactionam diferit. astfel, in timp ce una vrea sa stea linistita acasa, cealalta are chef sa iasa si sa danseze. una vrea sa poarte alb, cealalta negru, si, daca situatia nu e destul de clara, uneori apare o a treia care are chef de culori. una vrea la mare, cealalta vrea la munte. una intoarce obrazul, cealalta intoarce palma. una e sentimentala, cealalta e cinica si ironica. uneia ii place noaptea, celeilalte ii plac diminetile clare, cand e liniste.
una'si poarta parul ondulat, natural, cealalta se chinuie sa'l intinda. inutil sa spun, una se fardeaza, cealalta nu.
una se uita inainte, cealalta se uita in urma.

nu stiu aproape niciodata dinainte care sunt, nu exista reguli. sau prea putine. dar e cu atat mai palpitant.
iar cand e consens nimic nu le sta in cale. cand sunt lasate armele, e noapte si asculta muzica, povestile, soaptele si apoi se ascund in visele oamenilor de bine...
mai ales cand ploua.


va urma (sau poate nu)