prima zi a fost cu vizita oficiala la tunis, la ambasador si la ministerul lor de tineret si sport si mustaciosi. redau din ce'am scris in chiar seara zilei cu pricina, singura notita din zilele mele tunisiene ca dupa aia toate s'au perindat prea repede. pisica e de la ambasada ro si nu putea, fireste, scapa nepozata.
Drumul. O zi cu autocarul si alte cateva ore petrecute prin cluj – aeroport si oras, un zbor cu avionul, la monastir (smooth), si apoi din nou, autocar, catre hammamet, unde am ajuns pe la 5-6. masa, cazare, despachetare, nitel somn. Vreo patru ore. La 11 sunt in picioare, pantofii cei noi nu m’au tradat, totul e relativ in regula. Am uitat nesul acasa, asa ca sufar in tacere, ca un caine, cand primesc cafeaua de dimineata pentru ca stiu ca nu se poate compara cu nesul meu beton.
Se face 12, se strange grupul. Sunt in delegatia care se duce la tunis, ura! Mancam ceva pe fuga si plecam. Suntem vreo zece cu totul. Autostrazile sunt foarte faine, arhitectura e beton, vedem si doi dromaderi care pasc linstiti, portocali cu portocale in ei, maslini.
Se circula ca’n codru. Pana in Tunis, pret de vreo 70 de kilometri, era sa ne busim de vreo doua ori. Nu se semnalizeaza la schimbarea benzilor, nu se incetineste, sau, dupa caz, accelereaza, la depasiri si am asistat la faze care mie, daca eram la volan, mi’ar fi scos cu siguranta peri albi si vreo cateva injuraturi birjaresti!
In oras, pietonii trec pe rosu, pe verde, pe trecere sau nu, si, in genere, mai ales atunci cand au chef. De obicei, cheful asta le vine brusc. Sunt pe marcajul dintre sensuri si nu se feresc catusi de putin. De fapt, nici nu prea se uita daca vine vreo masina. Cumva, miraculos, reusesc cu totii sa se strecoare unii pe langa altii, masini si oameni, si cat stam in Tunis, vreo cateva ore, nu vad nici un accident. Aud, insa, o simfonie de claxoane. Pentru ca acest tablou nu e intreg daca nu e si politie, adaugam si dirijori. Nici felului in care dirijeaza ei nu i-am gasit logica, dar presupun ca totusi exista una. Cum zieam, in ciuda haosului, nici un accident. Apropo de politisti, sunt si fete si baieti. Una dintre fete, da’ numa una, era chiar foarte draguta.
Se face 12, se strange grupul. Sunt in delegatia care se duce la tunis, ura! Mancam ceva pe fuga si plecam. Suntem vreo zece cu totul. Autostrazile sunt foarte faine, arhitectura e beton, vedem si doi dromaderi care pasc linstiti, portocali cu portocale in ei, maslini.
Se circula ca’n codru. Pana in Tunis, pret de vreo 70 de kilometri, era sa ne busim de vreo doua ori. Nu se semnalizeaza la schimbarea benzilor, nu se incetineste, sau, dupa caz, accelereaza, la depasiri si am asistat la faze care mie, daca eram la volan, mi’ar fi scos cu siguranta peri albi si vreo cateva injuraturi birjaresti!
In oras, pietonii trec pe rosu, pe verde, pe trecere sau nu, si, in genere, mai ales atunci cand au chef. De obicei, cheful asta le vine brusc. Sunt pe marcajul dintre sensuri si nu se feresc catusi de putin. De fapt, nici nu prea se uita daca vine vreo masina. Cumva, miraculos, reusesc cu totii sa se strecoare unii pe langa altii, masini si oameni, si cat stam in Tunis, vreo cateva ore, nu vad nici un accident. Aud, insa, o simfonie de claxoane. Pentru ca acest tablou nu e intreg daca nu e si politie, adaugam si dirijori. Nici felului in care dirijeaza ei nu i-am gasit logica, dar presupun ca totusi exista una. Cum zieam, in ciuda haosului, nici un accident. Apropo de politisti, sunt si fete si baieti. Una dintre fete, da’ numa una, era chiar foarte draguta.
nu mi'a placut tunisul prea mult. aglomeratie, nebunie. tot aici ar trebui sa adaug ca presedintele lor e pe toate drumurile, outdoor puternic, si in toate dughenele - indoor puternic. nu mi'a placea sa traiesc in harmalaia aia, insa nu m'ar deranja bulevarde mai largi si palmieri prin bucuresti..
3 comentarii:
Poliţiştii lor erau peste tot, la orice colţ de stradă. Chiar am remarcat că aveau uniforme impecabile, de ziceai că şi le bagă-n apret şi să păreau foarte îngrijiţi, foarte serioşi, foarte calmi şi foarte politicoşi.
Eu nu am ajuns în Tunis data trecută, că am stat doar o săptămână. 2 zile am fost plecaţi în excursia în Sahara (aia cu Forumul de la El Djem, cu prânzul la locul filmării Războiului Stelelor, cu safari cu jeepurile şi cămilit prin deşert, cu oazele, cu răsăritul de soare de pe lacul de sare secat de la Chot El Jerid etc), o zi am fost cu vaporul piraţilor în croazieră, o zi am luat la picior toate medinele care ne-au ieşit în caşe şi am cumpărat tot felul de lucruri, am stat prin cafenele şi gelaterii în Sousse, şi am luat pulsul oraşului. Restul am făcut plajă. Noi am fost tare supăraţi că nu ne-am luat excursia de 2 săptămâni ca să fi avut timp şi să facem plajă ca lumea şi să bântuim. Dar data viitoare mergem doar la plajă. Ca la noi, la mare, numai că mai ieftin şi cu parfum de Africă şi de lume arabă.:)
îmi place cum descrii.parcă văd:-)
innu, p'aia cu desertul am facut'o si io, vine si povestea ei :)
hadean: sar'na! ie bine daca vezi asa, da' live e si mai bine :)
Trimiteți un comentariu