douãmiioptulmeu (fãrâme)

soapteleceasurile drumurile

lumina

prietenii

parfumurile

lehamitea

copilariile

spaimele si sperantele

dorurile

piarul

iubirile

dorintele ripostele

douamiiopt tarziu

a devenit deja traditionala pentru mine noaptea alba de dinainte de revelion. e noaptea de ascultat muzici si gasit motivele evidente (si mai putin evidente) pentru care ar trebui sa fiu recunoscatoare anului ce se incheie astazi. si sunt. am trait vremuri... hm, interesante si mi'am facut de cap pana peste cap, cu cap si fara cap.

un rasarit in desert, prieteni noi, prieteni vechi, regasiti, o ploaie nebuna, la breaza, si o alta, in vama. si altele, pe unde m'au prins. un festival de folk pe care l'am facut cel mai tare din ro, un stadion intreg care a cantat happy birthday pentru cohen, cohen si concertul lui. prima data cand am dat in judecata pe cineva (si ultima, sper!), frankfurt si it's my life, live, p'aceeasi scena cu trupa. tata inapoi. parfumuri noi, muzica, muzica, muzica, concertul simply red si serile de la brasov. crizele de ras de'asta vara, crizele de plans de'asta vara. doruri vechi si noi, "fericirea'i un lucru marunt", ursul cel urat, sandale spectaculoase, palarii. domnul sony, desigur. o printesa razboinica (eu, oare?) pe banca in herastrau. flori, carti, zambete si cate si mai cate.

a fost un an fain dar imi e mai bine ca se termina acum. las in el si multe asupra carora nu vreau sa staruiesc ori sa revin.

cel mai mult imi place ca anul care vine, desi crizat, nu poate sa fie decat mai bun!

ceea ce, in bunul stil al casei, va doresc si voua!

penultima zi

nush ce'a gasit madam ex-pitt la vince vaughn, da' mie mi'a displacut teribil cand l'am vazut aseara in "de craciun nu stam acasa" - de departe cea mai sinistra comedie de anul asta. asa de rea c'a trebuit sa ne ducem in irish pub dupa aia ca sa ne dregem cu niste irish cream (eu), asa de rea a fost. andreeasca a avut si mai putin noroc, ea a luat vin. da' am ras dupa aia, cand baiatul care ne servea mi'a adus cubul de gheata pentru bailey's cu mana. adica a venit la masa cu doua cuburi de gheata in mana, pe unul l'a pus la mine in pahar, pe altul l'o fi plasat la alt client sau poate doar se racorea, nu stiu.

cine ma stie cunoaste ca nu raman usor interzisa. well, acum am ramas. nici macar pis n'am zis. doar am ras cu lacrimi.

***

nush altii cum sunt, dar eu am ajuns acasa az noapte pe la doua si ceva. la usa blocului era un catel. statea cuminte ca o statuie in prag de palat, nu zicea nici pis. i'am facut loc sa intre in bloc cu gandul ca se mai incalzeste nitel pe pres. ntz, domnul catel avea chef doar de nitica companie. i'am povestit c'am vazut un film prost si ca nu pot sa stau prea mult cu el, pentru ca eu n'am blana si inghet. si am plecat. cand am ajuns in casa m'am decis insa sa'i ofer si o cina copioasa, asa ca am strans ce era cateleste comestibil prin frigider (nu cred ca mananca zuzu verde cateii, nu?) - adica niste sunca - si am coborat sa'l servesc. am mai stat un pic la povesti. i'am facut si poze, dar parea timid.

el e.

daca'l vedeti, salutati'l din partea mea. si nu va feriti de el, nu vrea decat sa stea de vorba.

alte dileme

azi am baut doua nesuri jumate si doua cappucino. si imi e somn de mor. si ma duc acuma sa vad un film si probabil o sa mai beau o cafea la GJ si o sa'mi fie si mai somn. si nu pricep de ce. musca tzetze?

mi'am luat rochie de revelion. da' nu una ci doua. una de inger si una de demon. si nush, desigur, cu care sa ma imbrac. probabil ca o sa ma decid in noaptea cu pricina, sau o s'o aleg, din sifonier, pe'a treia.

n'am motive sa mai promovez vreun eveniment JN related - prietenii stiu de ce. cu toate astea, ca un ultim hatar pe care'l fac anului ce se incheie si muncii mele de peste el, va invit sa'l votati pe cohen concertul anului aici - azi (29.12) e ultima zi.
aveti trei motive: 1. puteti castiga concursul cu premiu bilete la oasis, 2. cohen a fost concertul anului si 3. pentru eu va rog si voua va place de mine (:D) si mie mi'a placut sa'l fac pe cohen - aici nu exista nici o dilema.

multumesc.

printre randuri

mi'au placut mereu caietele si agendele noi. dincolo de mirosul de hartie curata, promisiunea paginilor albe ce asteapta sa fie scrise imi parea irezistibila.

la scoala incepeam caietele noi cu gandul de a le pastra exemplare. si asa se intampla o vreme. rupeam pagini doar sa nu fie taieturi, stersaturi, le liniam frumos la margine cu creion rosu. la cateva saptamani, cand caietele nu mai erau noi, farmecul paginilor albe se pierdea iar caligrafia incepea sa lase loc mainii obosite de scris in timpul orelor. la sfarsit de caiet, cand mai erau doar 2-3 pagini, nerabdarea de a incepe un caiet nou isi spunea cuvantul dar nu stiam cum sa le abandonez (am ramas etern repetenta la materia asta), asa ca rupeam ultimele file, atenta ca perechile lor sa nu se desprinda.

anul asta a fost un caiet fain la inceput, s'a aglomerat pe parcurs si a sfarsit prin a fi plin de taieturi si pe, alocuri, hartia aproape ca s'a rupt de la atata sters si scris pe deasupra. mai sunt doar cateva file si da, as vrea sa le rup, ca sa se termine, ca sa pot incepe altul.

curand..

ieri, azi, maine

dimineata, salutari de la mare

dupa amiaza, s'au deschis zarile

iar pe seara... au inflorit norii. din nou.

daca eram un cantec azi eram cantecul asta

2 - Thanasis Polykandriotis

ho ho ho

craciun cuminte. un pic de craciun, de fapt, fata de alti ani. doi pomi mai al'fel, si un ren pisicos da' furios. leneveala placuta tuturor!
update: sau spor la munca pentru unii - ma scuzati, nu am vrut sa par lipsita de respect fata de acest aspect.