funny

shop.jurnalul.ro e magazinul nostru online si, da, sunt de acord, poate sa arate mai bine de'atat. e in curs de...

dar nu despre asta e vorba. cautand variante noi de prezentare azi m'am fatait p'acolo si m'a amuzat teribil ca volumul cum sa'ti intelegi sotia a fost cumparat de trei ori, in timp ce cum sa'ti intelegi sotul a avut zece cumparatori.

de unde rezulta fie ca domnii sunt mai putini interesati sa'si inteleaga consoartele, fie doamnele sunt mai putin intelegatoare intr'ale sotilor si doresc sa aprofundeze

(g)rele

extreme makeover e un program de televiziune in care o persoana este preluata de o armata de esteticieni, cosmeticieni, stilisti etc pentru a realiza o transformare uneori uluitoare. chirurgie estetica, implanturi, mariri, subtieri, dantura noua, corectii cosmetice, pensat, coafat, fitness, garderoba - cam tot ce defineste o persoana pe dinafara.

la final, subiectii apar cu noua infatisare in fata prietenilor si a familiei si toata lumea tipa entuziasmata - the end.

sau... nu?

suntem gata sa facem o multime de lucruri pentru a ne imbunatati aspectul exterior, uneori chiar dureroase, cum ar fi chirurgia estetica sau chiar si un simplu pensat/epilat, cheltuim sute de lei pentru haine si accesorii (uneori pe credit), ne fardam, parfumam, cate si mai cate, si facem toate astea desi toata lumea sustine ca aspectul exterior e trecator si ca frumusetea interioara e cea care conteaza.

totusi, oamenii urati sunt mai degraba marginalizati, iar eu nu stiu pe nimeni preocupat/a sa fie, zilnic, o persoana mai buna, mai frumoasa pe dinauntru. in plus (sau in minus) aud - parca tot mai des - replici urate si rele si gratuite, oameni care tipa aiurea'n tranvai cand ar putea sa vorbeasca incet si cu voce egala, oameni care in loc sa spuna o vorba buna spun una rea, fara nici un motiv aparent in afara de acela ca pot.

ma rog, poate ca nu e un subiect de vara. sau poate ca am io o toleranta mica zilele astea.

fung ku panda

pen'ca functionez ca o masina cu jiglere infundate, ulei neschimbat si benzina cu prea multi aditivi, nici la scris nu am prea mult spor. ii dau cheie si moare. asa ca ma exprim cat pot eu de muzical.

adica as vrea ceva de genul:



dar in loc de asta, am parte de:



inca mai am simtul umorului, sigur ca da. hai, ca mai e scoala de vara si dupa aia.. in fine, dupa aia nush ce se intampla dar, orice s'ar intampla, macar o saptamana tot ma duc la sf ghe. iar saptamana asta pregatesc casa de mare zugraveala. strang lucruri in cutii si arunc lucrurile care nu incap in cutii (in lipsa de alte criterii), pentru ca oricum sunt prea multe lucruri.

a, sa nu uit. kung fu panda e un must, zau asa. hiiiaaaa!

cu avariile pornite

cosmetica, botez, shopping (reducerile reducerilor la aldo, numa' doua perechi, totusi), amica, martini tonic. si cantecul asta, pe care l'am auzit dupa niste vreme si mi'am amintit ca'mi placea - si clipul



si fraza "trebuie sa'mi iau concediu" repetata ca o litanie. nush de ce nu plec, probabil pentru ca prima parte, oricat ar fi ea, e destinata unor renovari prin casa si nu am energie pentru asa ceva, si pentru ca pe 27 incepe scoala de vara, uffa!

post cvasioficial

in genere, toata lumea are un cui impotriva sefilor, din varii si variate motive. pentru ca am avut multe joburi, multe dintre ele pe proiect, s'a facut sa am si multi sefi. acuma... eu am o problema de acceptare a autoritatii, daca ma iei cu "eu sunt seful, d'aia sa faci ce zic eu" s'a terminat. ti'ai pierdut respectul meu, esti pa, eu nu mai pot sa lucrez cu tine.
au fost destule locuri si proiecte din care am plecat din pricina sefilor cretini, dar e un singur loc in care am ramas (si) datorita unui sef. e vorba de jurnalul si de mihai craiu...

... care ne'a anuntat astazi ca se desparte de trust. in conditii amiabile, de comun acord - ca sa nu existe dubii sau interpretari!

imi pare foarte rau ca pleaca

pisicisme

in ultima vreme am tot fost in delegatii, asa ca domnul sony nu prea a avut parte de mine. cand vin acasa, dupa cateva zile de absenta, tre sa'l dau jos de pe mine cu spaclul. si sa dorm cu doape in urechi pentru ca simte nevoia sa'mi povesteasca tot ce a facut cat am lipsit si nu stie sa faca decat miau. miau sonor. restul tre sa'mi imaginez, despre musca aia mare si enervanta care l'a bazait, si cum a gasit un sambure de maslina si l'a inghitit din greseala, si cum s'a speriat cand a intrat tata in casa, si s'a ascuns strategic sub birou, si cate si mai cate

(nu mai stiu al catelea pisicism e, scuze)

dileme

din seria unghia mare la degetul mic, va rog sa'mi explice si mie cineva care'i treaba cu tricoul indoit peste burta sau cracul suflecat la un singur picior - multumesc!