tunisia. prin hammamet

nu e atata de greu sa aleg poze cat e de greu sa gasesc caprarii pentru postari. apropo, caprarii vine de la capre? ce legatura are asta cu clasificare? caprele se clasificau in caprarii?

acu postez din ziua doi, plimbare prin hammamet yasmine, ce'am pozat pe strada. am mai zis, strazile's aerisite si, pentru ca era extrasezon, destul de putin umblate. hotarat, oricat de frumoasa e panorama, nu mi'ar placea sa ma duc acolo cand e locu' intesat de turisti.

domnii si pachidermele erau in numar destul de mare si marime mai mult decat naturala, insa din pricina turistilor care se tot bagau in cadrele mele, n'am reusit sa prind un cadru general cu baietii astia rai. oricum, ma credeti pe cuvant, erau vreo opt-noua, si destul de impresionanti.

tunisienii stiu sa construiasca in asa fel incat turistul blambec s'aibe senzatia c'ar fi si oaresce istorie in unele ziduri. de fapt, gardul asta (e gardul de la carthage land) a fo realizat, cu fresce cu tot, acu vreo cativa ani. da' are "patina", este?

bon, acuma, vegetatie. nu's numa palmieri, ci si un soi de salcii, nush cum le zice, si mi'e lene sa caut acu, iar despre sunat si intrebat nici nu poate fi vorba la ora asta, asa ca nu mai puneti atatea intrebari!

si inca neste bucati cu peisaj din locul asta. senzatia de aerisit e coplesitoare, iti simti ochiul si plamanul invadate, chiar si cu nasul infundat! toate constructiile respecta niste puz-uri si pug-uri foarte stricte, si nici macar in zonele de city, tunis sau sousse, n'ai voie sa construiesti cladiri mai inalte de 20 de etaje. ghidul, ahmed, are o explicatie de mega bun simt: pai daca e atata loc, ce sens are sa strici panorama?

]

asta care urmeaza, ultima inainte de bonus, e ideea lor de decoratiuni pe cladiri, al'fel, foarte nimerita. nimic nu'ti deranjeaza retina, iar combinatiile alb/albastru si bej/caramiziu sunt incantatoare.




cam atat din orasul-statiune. printre masini (putine si, in majoritate, frantuzesti), mai apare si cate'o trasura. care nu e nici mai frumoasa nici mai urata decat orice trasura. insa unde mai gasesti cai care topaie intr'un unison asa de perfect? asta e bonus la pozele din seara asta. in episodul de maine vedem ce ce intelege in acest locuri prin decoratiuni interioare made in turistia... asta.. tunisia! pana atunci, trap de voie si vedeti ca se poarta bretonul pe dreapta, batut de vant!

primim pe ym: ce este important

Este important pentru o femeie sa aiba langa ea un barbat care din cand in cand sa faca curat, sa gateasca si sa repare ce se mai strica prin casa.

Este important pentru o femeie sa aiba langa ea un barbat caruia sa-i destainuie aspiratiile ei si care sa o asculte si sa o inteleaga.

Este important pentru o femeie sa aiba langa ea un barbat care sa o admire si care sa faca dragoste cu ea din placere.

Este important pentru o femeie sa aiba langa ea un barbat care sa o scoata in lume si sa o trateze ca pe o printesa tot timpul, nu doar la ocaziile speciale.

Este foarte important ca cei patru barbati sa nu se cunoasca intre ei...

poza e luata de pe net, deci nu stiu, intre cei patru, care ce rol ar putea avea. feel free 2 imagine

tunisia. capitala.

prima zi a fost cu vizita oficiala la tunis, la ambasador si la ministerul lor de tineret si sport si mustaciosi. redau din ce'am scris in chiar seara zilei cu pricina, singura notita din zilele mele tunisiene ca dupa aia toate s'au perindat prea repede. pisica e de la ambasada ro si nu putea, fireste, scapa nepozata.

Drumul. O zi cu autocarul si alte cateva ore petrecute prin cluj – aeroport si oras, un zbor cu avionul, la monastir (smooth), si apoi din nou, autocar, catre hammamet, unde am ajuns pe la 5-6. masa, cazare, despachetare, nitel somn. Vreo patru ore. La 11 sunt in picioare, pantofii cei noi nu m’au tradat, totul e relativ in regula. Am uitat nesul acasa, asa ca sufar in tacere, ca un caine, cand primesc cafeaua de dimineata pentru ca stiu ca nu se poate compara cu nesul meu beton.

Se face 12, se strange grupul. Sunt in delegatia care se duce la tunis, ura! Mancam ceva pe fuga si plecam. Suntem vreo zece cu totul. Autostrazile sunt foarte faine, arhitectura e beton, vedem si doi dromaderi care pasc linstiti, portocali cu portocale in ei, maslini.
Se circula ca’n codru. Pana in Tunis, pret de vreo 70 de kilometri, era sa ne busim de vreo doua ori. Nu se semnalizeaza la schimbarea benzilor, nu se incetineste, sau, dupa caz, accelereaza, la depasiri si am asistat la faze care mie, daca eram la volan, mi’ar fi scos cu siguranta peri albi si vreo cateva injuraturi birjaresti!
In oras, pietonii trec pe rosu, pe verde, pe trecere sau nu, si, in genere, mai ales atunci cand au chef. De obicei, cheful asta le vine brusc. Sunt pe marcajul dintre sensuri si nu se feresc catusi de putin. De fapt, nici nu prea se uita daca vine vreo masina. Cumva, miraculos, reusesc cu totii sa se strecoare unii pe langa altii, masini si oameni, si cat stam in Tunis, vreo cateva ore, nu vad nici un accident. Aud, insa, o simfonie de claxoane. Pentru ca acest tablou nu e intreg daca nu e si politie, adaugam si dirijori. Nici felului in care dirijeaza ei nu i-am gasit logica, dar presupun ca totusi exista una. Cum zieam, in ciuda haosului, nici un accident. Apropo de politisti, sunt si fete si baieti. Una dintre fete, da’ numa una, era chiar foarte draguta.

nu mi'a placut tunisul prea mult. aglomeratie, nebunie. tot aici ar trebui sa adaug ca presedintele lor e pe toate drumurile, outdoor puternic, si in toate dughenele - indoor puternic. nu mi'a placea sa traiesc in harmalaia aia, insa nu m'ar deranja bulevarde mai largi si palmieri prin bucuresti..

honneeeey, i'm hooome!

iata'ma's acasa!

a fost atata de intensa toata calatoria asta, si mi'a trecut prin toate simturile, ca nici nu stiu cu ce sa incep. cu oboseala primei zile, acum o saptamana, in care, cu toaaate opririle si stationarile si mesele si benzinariile am facut cam 10 ore pana la cluj cu autocarul? cu plecarea spre monastir in miez de noapte trecute, pe la 1 jumate, ajunsul acolo, mersul cu autocarul, ciuda de a privi pe geam, prima intalnire cu tunisia, cu ochii mijiti de somn? hotelul ce mi'a parut imens la prima vedere, somnul de la 7 la 11 dimineata, si apoi excursia "oficiala" la tunis?

serile cu sticle din duty free si povesti nemuritoare, rasete si culcat la ore mici?

sau despre lipsa totala si desavarsita a oricarui barbat frumos in tara asta - si am fost atenta, zau! innuuuu, unde'ai vazut tu barbati frumu la tunisia?

excursia in desert pe camila si apoi, a doua zi (doua zile cu 1100 de kilometri parcursi), turul cu jeepuri tot in desert, mai adanc nitel, pana la locul unde s'a filmat o parte din razboiul stelelor pe cand era harisson ford june.

apusul de soare? marea? fruptura de camila si pestele cu nume de sfant? vinul sec, brusc si abrupt? negocierile din medina? tunsia mi s'a parut o lume absolut spectaculoasa. fotografia e teapa, cumva, pentru ca liniste ca aia din poza nu prea mi'a fost dat sa traiesc in aceste zile. n'am avut vreme de rataciri pe malul marii, desi asta e extrem de dubios cand vine vorba despre mine. o sa aflati, insa, ca si desertul e tot o mare. dar despre asta vom vorbi mai multe in episoadele urmatoare.

ps: in cinstea intoarcerii mamei ratacitoare, sony a compus o simfonie in miau major si a dansat pasional cu unul din papucii proaspat scosi din geanta.

dimineata pe racoare

m'am trezit odata cu maria, desi m'am culcat numa spre patru, cu motanul turuindu'mi in cap vrute si nevrute, ca el dormise pana la ora aia, si'avea chef de povesti si dragaleala (aka un fel de capete'n gura), c'a simtit, pasamite, ca ma pierde o saptamana.

ma bucur sa va spun ca daca nu ma trezeau telefonul, mama si soarta potrivnica (si, cred, red bull-urile baute aseara) m'ar fi trezit cu siguranta mirosul de ceapa prajita ce razbate pe sub usa apartamentului de la vecina de vav. bine macar ca'n dimineata asta nu prajeste peste d'ala puturos - thx god for small favors!

singurul lucru care ma consoleaza (momentan) este ca's asa de obosita incat poate reusesc sa dorm pe drum (ma duc in tunisia via cluj, mersi, ma, domnu mare si tare din america si domnii mici da' prosti din romania!) si scap de raul de autocar. pen'ca am uitat, fireste, sa iau de la farmacie nush ce prafuri din plante pentru asa cazuri. asta e.

vâr repede si'o pereke de toace in bagaj. just in case. inainte sa pun orice in geanta, domnul sony s'a vârât pe sine, dupa cum se vede. am dus munca de convingere sa'l scot de'acolo. a obiectat, spunandu'mi ca mereu si'a dorit o casa d'asta captusita cu matase. a sarit ca ars, insa, cand i'am zis ca e fas, nu e matase naturala!

hai, pa!

these shoes were made for walking

ce zi frumoasa de primavara! si nici o pacaleala! in rest, haos!

ce inseamna ziua unei fete de dinaintea unei plecari internationale? haos. de exemplu, n'are cu ce sa se incalte. cum adica? o fata desculta? nu, dom'le, are cu ce, are j de perechi (47 la ultima numaratoare!) da' nu are pantofi potriviti pentru tunisia.

si nu'i merge aplicatia de gmail pentru nokia. nu se stie de ce, da' nu merge. rezulta draci!

bun, deci browsing in cartier pentru cautare pantofi. gasit jos, la parter, dar mai cautat nitel, just in case. intors dupa trei ore si cumparat pantofii de jos de la parter. si draguti si seriosi si comozi si ieftini si de piele si devreme acasa.

cumparat doua fuste lungi, ca n'aveam. da' dom'le, io port mini, n'aveam fuste lungi! ete na!

vorbit de sapte ori cu tehnicul de la orange.

(note to myself: statuie pentru tehnicul de la orange, m'a sunat si la 10 seara sa mai incercam o kestie - tot n'a mers, da' nu e vina lui, softu lu telefonul meu e dat naibii)

facut liste. refacut liste. dus la mama, luat haine curate, uitat ursuleti. mai trec si maine sa'i recuperez. cautat polar negru. nu gasit. cautat iar. tot nu gasit. renuntat. gasit.

cumparat mancare pisica, uitat de graunte parfumate. ia mama.

uitat aterizare bush, fara net extern, fara mobil, enervat la culme, bagat picioare si organe lipsa.

baut red bull, mancat crema zahar ars (se strica daca uitam de ea in frigider). calorii. multe. coafura rezista.

dat sms, mrrrr, primit telefoane, mmm.

comentat la innu pe blog despre ursuleti. apucat facut bagaj. cascat. iar cascat.

red bull. comming!

cel mai ciudat titlu

taman s'a dat premiul britanic pentru cel mai tembel titlu de carte. castigatoarea se numeste: "If You Want Closure In Your Relationship, Start With Your Legs", un fel de "fato, sfarsitul incepe cu picioarele inainte!" ori "inchide'i picioarele in fata la sfarsit". sau asa ceva.

am citit recenzii pe net si se pare ca volumul n'a lovit pe nimeni cu intelepciunile din interior. cartea e scrisa de un fost casanova si garda de corp care si'a facut de cap destul de mult pana sa se insoare, sa traiasca fericit si sa scrie cartea asta.

pe de alta parte, daca citesti titlul, e fix genul de sfat pe care l'ar da o femeie, pen'ca ei, domnii, n'ar zice "strange picioarele!" nici in ruptul capului!

ma rog, deci asta e cel mai neobisnuit titlu de carte in 2007, intr'un clasament realizat de revista bookseller. pe locul doi s-a clasat cartea "I Was Tortured By the Pygmy Love Queen", iar pe trei "Cheese Problems Solved", care nu e o carte despre halena sau BTS-uri ci, exact asa cum ii spune titlul, despre branza.

NB maria, pisicot, n'am gasit nici o carte motivationala pentru/despre pisici, asa ca poate avem sanse la un bestseller international! :D