nu, nu va pregatiti torentele si odc-urile, nu sunati la prietenii din state sa va trimita filmul. serios, nu e cazul. dar in lipsa de alte repere, filmul de cutremur devine... cutremurator, nu?
trecand peste zgaltaiala care m'a speriat rau de tot, filmul "despre baieti si nu numai" are un titlu tradus (din nou) prost. in limba lui materna se cheama "he's just not that into you", si are mai mult sens asa. teoretic.
filmul incepe c'o fetita imbrancita de un baiat pe langa groapa de nisip, si, ca si cum asta n'ar fi fost destul ca ea sa planga, baiatul o mai agreseaza si verbal. ea plange. si se duce la mama. la mama ei, ca era copil. si mama ii zice, nici mai mult, nici mai putin, decat ca, de fapt, baiatul o place, da' e prea timid ca sa fie dragut. asa ca e badaran.
buuuuullshit, iti spui, tu, spectatoare care stie mai bine. am mai vazut filmul asta
si ei i se repeta povestea asta, de catre mama, apoi de prietene, cum ca ei, domnii, ar fi prea timizi, sau prea zapaciti sau prea cu capul ca s'o sune, chiar daca ies cu ea la un date si, la final, ii spun c'or sa sune. si nu suna. si ea'si verifica obsesiv mesageria. si tot nimic!
(chiar asa, de ce naiba ziceti ca sunati, daca n'aveti de gand sa sunati?!)
eroina face tot soiul de pasiuni nepotrivite, pe care tu, din scaunul de cinema (care avea sa se zgaltaie serios pana la fine de film, dar nu din pricina a ceea ce se intampla pe ecran (sau pe scaun), ci din alte cauze. natural, naturale) le taxezi ca atare. stii replicile si chiar iti vine sa'i zici: "d'oh! tampito!"
si mai e un cuplu, impreuna de sapte ani, ea vrea sa se marite, el (ben affleck, by the way, yummmy!) ii spune o poezie despre cum ei chiar se iubesc si ca nu e nevoie sa dea 45 de dolari pe un certificat care zice ca statul recunoaste ca ei se iubesc.
si mai e un cuplu, in care el devine parte din alt cuplu, si o increngatura de intamplari si personaje tipic americana. pana la urma haios, scopul de saturday fun fiind, in felul asta, atins.
finalul, insa, e cheesy. rau! mai mult decat va puteti imagina. e ca si cum in sweet november charlize n'ar muri. e ca si cum romeo si julieta raman impreuna, iar rhett buttler nu se cara de nebun exact cand scarlett isi da seama de amoru'i pentru el.
totusi, daca va intrebati cum e treaba cu sunatul si nesunatul, aflati ca am plecat de la film inca si mai nelamurita decat eram. regula, se pare, e ca nu exista, de fapt, nici o regula. poate sa te placa si sa nu te sune, si poate sa nu te placa dar sa te sune. si viceversa.
luati orice combinatii doriti. oricare dintre ele poate fi valabila. sau nu.
(e ca in filmul in care cand ea o lasa balta el zice ca conteaza si cand ea se'asteapta sa conteze el o lasa balta!)
3 comentarii:
Deci sa ma duc sa il vaz ? Presimt ca si asa neverosimil, mie o sa imi placa finalul :D
Mie mi-a plăcut mult Confessions of a Shopaholic. Este un film încântător, relaxant, de weekend, cu o fată deșteaptă, ambițioasă și zăpăcită, cu dragoste, cumpărături, prietene ”cele mai bune”, umor, muzică, modă. O comedie romantică ce nu e la fel de ”subțire” ca filmele de gen. Și i-a plăcut și soțului meu!:)
rita, e suficient de amuzant ca sa nu ma'njuri. astept sa citesc cronica ta :))
innu, l'am vazut si pe ala, mai mult de curiozitate, c'am citit toata seria. e ok, si nici nu se indeparteaza prea tare de carte :)
Trimiteți un comentariu