dupa o vreme de aparenta criza, una mare si una mica, netraite la maxim ci mai degraba ascunse, si una si alta, acolo unde se ascund toate crizele pana trec, in obisnuinta de a lua lucrurile asa cum se intampla, mai mult sau mai putin (nu puteam sa seman si eu doar cu mama sau doar cu tata?!), cu pestii din mine dand din coada sa nu iasa la suprafata dar indreptandu'se in directii diferite, unul catre dreptate si altul catre liniste - ce sa alegi!? -, e prima seara in care simt ca apele mi se linistesc, ca furtunile lasa loc unui petic de senin si se vede, clar, pamantul.
sau poate ca eram deja la mal si nici n'as fi putut sa ma inec, dar senzatia de lipsa de control pentru cineva aproape control freak.. nu e buna. pe de alta parte, odata ce trec valurile, iti dai seama ca principiile tale inseamna ca tu esti ala care le respecta si nu poti avea pretentia asta si de la altii. fair inseamna inainte de toate tu cu tine. orice pretentii la al'ceva sunt, intr'adevar, discutabile, disputabile si neavenite.
iar restul... e tacere :)
