răduţă. daniel răduţă.

prima data l'am intalnit pe daniel raduta in mailul dianei: "ajutor! colegul meu e bolnav!"
n'am stat nici o secunda pe ganduri daca sa ma implic sau nu. urmarea o stiti cu totii - s'au scris mii de randuri despre daniel si despre cazul lui, iar noi continuam sa facem tot ce se poate ca sa'i redam viata.

apoi l'am intalnit pe daniel fata in fata. intr'o seara, la violeta's, sapte fete, piticu, daniel si raluca. n'a fost genul de intalnire trista tocmai pentru ca fiecare dintre noi, ceilalti, am vorbit mult, am ras, de teama sa nu ni ne puna un nod in gat. oana adusese cerceii si brosele cu zane, diana si cristi se ascundeau, fiecare, in spatele laptopului, irina mai iesea la o tigara, anca b. avea camera foto, anca d se juca cu brosa, mika ciripea vesela cautand cu incapatanare ceva in cana cu vin fiert.

daniel, asa cum l'am cunoscut eu, nu mai seamana cu cel din pozele pe care le stiti voi. pe fata trasa ii ard, insa, aceiasi ochi albastri pe care'i intoarce des catre raluca, sotia lui si mama primului lor copil. un baietel care vine pe lume peste doua saptamani. daniel e bolnav, si nu sufera de raceala, dar chiar si'asa, am vazut in el, in gesturile fata de raluca, nevoia nestapanita de'a o proteja, de'a'i proteja pe amandoi, si pe ea si pe fiul lor.

e puternic pentru ei. vrea sa traiasca pentru ei. si, privindu'l din perspectiva asta, daniel nu mi'a mai parut diferit de orice tanar barbat, care'si tine sotia de mana si vrea s'o fereasca de ce e rau si urat pe lumea asta. pentru ca, da, s'au tinut tot timpul de mana, de parca si'ar transmite forta unul altuia. si chiar cred ca functioneaza.

ca un IT-ist adevarat, trateaza "problema" bolii lui si suma asta mare ce trebuie stransa cu mai mult realism si calm decat noi. noi ii povestim planurile noastre, ii spunem ca suntem optimiste. daniel zambeste si ne spune cat e de complicat, aproape imposibil, sa primeasca bani de la stat. cat ii trebuie si cand ii trebuie.

facem planuri cu totii, ne sfatuim, mai facem si glume. discutam birocratie, dar si cum online-ul din romania a inceput sa se mobilizeze. daniel si raluca zambesc si ei intr'un final, inainte sa plece spre casa. inaintea noastra, pentru ca daniel trebuie sa fie odihnit pentru tratamentul pe care il urmeaza.

as fi vrut sa scriu cum e daniel din seara aia. n'am putut. si acum imi e greu. pentru ca, odata ce'l cunosti, te revolti parca si mai tare. impotriva sortii, impotriva sistemului, impotriva alora care stau pe margine si ranjesc cu mistoul si cinismul galgaind in gusa.

in seara in care l'am cunoscut, acum nici zece zile, in contul lui daniel erau putin peste 8000 de euro. acum sunt aproape 58.000 si suma creste in fiecare zi. si, in ciuda tuturor dificultatilor, avem si numere de donatii. sunt valabile numai in reteaua romtelecom (inca sper ca "deocamdata), dar le avem.

0 900 900 110 - pentru 10 euro
0 900 900 115 - pentru 5 euro

sumele nu sunt purtatoare de TVA, iar aceste doua numere sunt valabile, atentie, numai pana in 12 martie. deci nu asteptati prea mult ca sa puneti mana pe telefon. de fapt, ca sa nu uitati cumva (desi, cum ati putea?!), mai bine sunati acum.
pana la urma, sunt, asa cum bine zicea cineva, banii de'o cafea. hai, poate si'o prajitura. oricum ingrasa!

hai, ca se poate!