mereu surprinzatoare?

bacau. dimineata. gradina hotelului in care sunt cazata e chiar neasteptat de faina, ceva gen teresa de la casa scriitorilor din bucuresti.
dupa breakfast, imi iau cafeaua si ies sa'mi fac damblaua cu vreo doua tigari in aer curat. zis si facut.
un baiat in bermude de blugi uda aleile dintre mese, florile si boschetii de pe langa.
miroase frumos a iasomie, cafeaua e buna, nu e soare, da' e bine.
e liniste. pe terasa nu suntem decat baiatul si cu mine.
iar baiatul... trage din rarunchi, din adancuri, o flegma, cu zgomotul de rigoare. s'a dus dracu linistea, placerea. o elimina, scarbit si el, parca, la marginea aleii, dupa care o expediaza in iarba cu jetul apei din furtun.
buna dimineata!

(asta era sambata dimi, am revenit acasa intre timp, da' un moment kodak cum a fo asta, trebuia imortalizat, nu credeti?)

al'fel, bacau frumos, verde si curat. iar doamnele, mai ales, sunt foarte... foarteee... aaa.. bine!