tunisia troglodita

in drum spre intalnirea cu camilele, ne'am oprit sa mancam la le troglodithe, un fel de restaurant cu camere dispuse circular in jurul unei curti nu prea generoasa. am mancat varianta locala de calzone, un aluat subtire si crocant, inchis ca un portofel in jurul unei umpluturi facuta din tot soiul de legume si mirodenii. si'o salata. asta, pe post de antreu. imi era foarte foame, asa ca nu se exista poze. la felul doi am primit cus cus, mancare traditionala (si) la ei, cu niste bucati de carne de "ceva", dar extrem de frageda si bine facuta. yummy.

dupa masa am zacut nitel la soare in micuta curte a restaurantului iar apoi am plecat, scurt, catre locuintelor troglodite. sapate sub pamant, sub dealurile din jurul soselei (foarte bune drumuri, btw), sunt racoroase si destul de simplute. la fel, din drum, intri intr'un "hol" lung, apoi intr'o curte circulara din care se deschid cateva camarute. o "scara" ingenioasa (un fel de franghie alaturi de gauri sapate direct in perete) duce spre locuintele de la etaj. ne plimbam prin casa oamenilor ca la noi acasa, intram in fiecare camera, unii mai zgomotosi, altii mai finut. apare si berberoaica, ne arata una-alta, sta cuminte sa'i facem poze. la final ghida ne spune ca am putea sa'i lasam berberoaicei, acolo, un dinar, doi.. (in acesta directie era pregatita o farfurioara la intrare)

nush de ce, dar mie toata kestia asta mi'a displacut. prea turistica pentru gustul meu. ca si stickerul cu delfinasul de la radio contact aplicat pe una dintre piesele de mobilier..