obisnuiesc sa glumesc pe seama faptului ca o sa fiu genul de mama care n'o sa'si lase fata (daca o sa am o fata - mama zice ca asta merit - si inca una ca mine!) sa iasa din casa pana la 20 de ani pentru ca mi'ar fi teama ca pateste ceva.
in romania dispar anual 1400 de copii. unii dintre ei nu sunt gasiti niciodata, altii sunt gasiti prea tarziu, victime ale rapirilor si abuzurilor sexuale.
in filme lassie isi face treaba si aduce copilul acasa. dar in viata reala? copiii nu sunt cunoscuti pentru un discernamant iesit din comun.
insa cum sa'l educi? sa faci din el un mic paranoic, just in case, ca sa nu plece cu nimeni, sa nu vorbeasca cu nimeni, sa nu cada in capcane? s'au vazut si cazuri in care fetite au fost rapite de apropiati ai familiei, de vecini, de cunoscuti. sa'i angajezi bodyguard? sa speri ca n'o sa i se intample nimic?
jurnalul national a facut campanii multe pentru aceste cazuri de copii disparuti. anul trecut am editat si un supliment. printre altele, continea si fotografii ale unor copii disparuti de'acasa, cate am putut strange. m'am uitat peste ele. unele erau facute cu mai bine de zece ani in urma, cand copiii erau copii. ce'o insemna pentru un parinte sa nu stie daca copilul lui mai traieste sau nu, sa spere ca da, dar sa stie ca nu prea e posibil... numai sufletul ala de parinte stie!
azi e ziua internationala a copiilor disparuti. colega mea, adriana oprea popescu, a avut ideea de a face 10.000 de flyere cu cateva sfaturi pentru parinti pe care ea si colegii ei de la reportaj le vor imparti prin jurul bucurestiului. am pus flyerul si pe site-ul jurnalului, il gasiti aici. va rog, luati'l si raspanditi'l. poate ca in felul asta salvati viata unui copil..
4 comentarii:
am lucrat indeaproape cu cei de la Focus - Centrul pentru Copii Disparuti si Exploatati Sexual (noi am facut branding si comunicare de brand), lucram si cu UNICEF. toti au niste statistici infricosatoare, mai ales in ceea ce priveste Romania. bravo Jurnalului - singurul care face ceva in sensul asta.
rares: scrie si tu despre asta, serios. daca vrei, iti pot trimite sfaturile alea in format electronic.
nu vreau pr pentru jn, dar chiar cred ca daca parintii ar fi nitel mai responsabili poate ca mai putini copii ar disparea.
am vazut stirea la antena despre campania alor mei, colege mele au fost intampinate in unele cazuri cu refuzul de a lua flyerul, dezinteres si "dar mie nu mi se poate intampla, eu am grija de copiii mei".
se poate intampla oricarui parinte, io asa cred.
ai dreptate. mai grav este ca unii parinti, mai ales in zonele (foarte) sarace, NU declara disparitie. cateodata hrana putina = minte putina (sau daca e multa ti-o ia saracia), astfel incat se gandesc ca 'au o gurma mai putin de hranit'. altii nu declara de rusine, de frica etc. multi nu anunta politia pentru ca nu au incredere in autoritati si tot asa.
saptamana viitoare ma intalnesc cu prietenii nsotri de la FOCUS. o sa scriu dupa aceea - oricum tema e mereu actuala.
(o gura, nu o 'gurma')
Trimiteți un comentariu